Seară foarte frumoasă la Ateneu, ieri după o zi de căldură insuportabilă.
Un program de muzică rusească, un adevărat regal. S-a cântat:
1. Piotr Ilici Ceaikovski – Francesca da Rimini
2. Serghei Rachmaninov – Rapsodie pe o temă de Paganini
3. Modest Mussorgski/Maurice Ravel – Tablouri dintr-o expoziție
Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”
Christian Badea – dirijor
Ekaterina Mecetina – pian
O sală plină, în așteptarea programului promițător, la un spectacol de final de stagiune, a fost „luată tare” de Francesca da Rimini. Christian Badea are, după părerea mea, o manieră foarte bună de a interpreta muzica rusească. Nu urmărește cu orice preț să „sune” rusește” ci mai degrabă elegant, riguros, cu un sunet de orchestră clasic occidentală. Îmi sugerează o orchestră franțuzească, nu știu de ce. Am avut aceeași senzație și acum câteva luni, când a dirijat „Simfonia Nr. 5” de Ceaikovski, cu aceeași orchestră, tot la Ateneu. De altfel, mi se pare că și Gergiev a imprimat Orchestrei Teatrului Mariinsky același tip de rigoare și eleganță în defavoarea „corazon”-ului rusesc, fermecător – e adevărat – dar nu mereu exact. Iar până la urmă Ceaikovski e mai întâi un mare romantic, și abia pe urmă „rus”.
Publicul, a fost, în orice caz, luat prin surprindere de „Francesca da Rimini”, stilul lui Badea s-a potrivit de minune cu muzica, la sfârșit aplauzele au explodat, de-a dreptul.
Trecem la „Rapsodia pe o temă de Paganini”, care a fost, pur și simplu, superbă. Ekaterina Mecetina, a fost un soi de reîncarnare a lui Rachmaninov pianistul, chiar dacă, în anumite momente, pianul părea acoperit de sunetul orchestrei (sau poate așa se auzea în locul unde eram eu). Mie mi se pare uneori că în pasajele acelea în care și pianul și orchetra trebuie să sune tare, ar trebui ca pianistul să folosească niște ciocane cu care să izbească în claviatură ca să se poată auzi distinct. Nu a contat, zic eu, prea mult, dacă țin seama că în pasajele lirice mi-au dat lacrimile de emoție. Pianista a avut clar succes și la public, ce scurte par momentele lor de glorie!
După pauză, așteptările au fost mari de la „Tablouri” și interpretarea a fost pe măsură. Mi-au plăcut toate, dar, mai ales de la „Limoges” încolo, până la sfărșit a fost chiar electrizant (bine, și muzica e… cum e – nu că ar fi fost ceva rău până atunci). Dar „Mare Poartă a Kievului” chiar a ieșit în evidență, a fost excepțională, s-a și bisat. „Promenadele”, așa cum trebuie, colorate (vesele, meditative, triste), „Bydlo” – superb, vizual ca un „Car cu boi” de-a lui Grigorescu, în fine, mă opresc aici ca să nu devin plictisitor cu laudele.
Concluzia e una de-a dreptul naționalistă. Așa mă simt mândru că sunt român. Atunci când prima orchestră simfonică a României cântă la fel de bine ca orice orchestră bună din Europa. Mă simt mult mai mândru când e elegantă pe notele lui Ceaikovski decât atunci când cântă prost și fără criterii de comparație Enescu.
De doi ani, de când a plecat Cristian Mandeal, ceva s-a schimbat mult în bine. De doi ani sunt mândru că sunt român, în acest fel.
Superb. Bravoooo!
Despre Opera 
Ma bucur ca am gasit o cronica elogioasa despre acest concert care si pe mine m-a emotionat foarte tare… Felicitari pentru blog!! Este o sursa de inspiratie pentru mine…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
Eu sunt constant dezamăgit de faptul că gluma sinistră numită presă, cu exponenta ei cea mai jenantă numită presă „quality” nu face cronică de stagiune. Și se mai miră de ce pierd bani! Să le fie rușine!
ApreciazăApreciază
Presa noastră nu face aproape deloc cronică despre evenimentele culturale… Sau, dacă face, este de proastă calitate. Și nu prea văd cum vom ieși din această stare.
ApreciazăApreciază
Poate ieși, cum să nu? Prin faliment!
ApreciazăApreciază
Sigur. Doar dacă recunoaște și asumă falimentul… Dar cred că e mai greu să îți asumi falimentul cînd ești critic cultural decît atunci cînd vinzi biscuiți. Intră în joc multe elemente, printre care mîndria personală…
ApreciazăApreciază
E mare păcat, pentru că în România se mai face artă și este ignorată. Eu n-am cum să merg în fiecare săptămână la Ateneu. Nu e bine să se scrie numai despre afaceri, politică și fapt divers.
Sunt absolut sigur că spectatorii unui concert de muzică simfonică au cultura necesară pentru a înțelege și apoi a exprima o opinie politică, ba chiar mai bine decât un mare amator de cronici așa-zis mondene. Dacă acest public nu are ce citi în ziar, nu-l cumpără, nivelul calitativ al ziarului scade, apoi, cu precizia unei teoreme matematice va scade și vânzarea lui.
Marile ziare din Occident au rubrici permanente despre cultură. Expații care lucrează în România cred că aici nu ai ce altceva să faci decât să bei bere. Rușinos.
Apoi, fără o recepție a spectacolului în presă, chiar instituțiile culturale au de suferit, pentru că nu se mai distinge între valoare și impostură. Mecanic, artiști cabotini sau chiar lipsiți de talent sunt apreciați în interviuri pompoase, așa, din inerție, doar pentru că s-a auzit de ei (vezi cazurile, nu mă feresc s-o spun deschis, Mandeal sau Andreescu – niște dirijori care nu au avut, nu au și nici nu vor avea vreodată vreo urmă de talent, ce să mai vorbim de viziune)
ApreciazăApreciază
Dumneavoastră nu puteți merge la Ateneu săptămînal și nici spectatorii nu citesc toți bloguri ca acesta. Lipsa unor astfel de critici duce la lipsa de formare a publicului, dincolo de lipsa de informare. Dar sper ca iubitorii și frecventatorii de spectacole/concerte vor simți din ce în ce mai tare nevoia de a citi critici și atunci, nevoia va crea organul 🙂
ApreciazăApreciază
Să sperăm
ApreciazăApreciază
[…] https://despreopera.wordpress.com/2011/06/24/tablouri-dintr-o-expozitie/ Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Category: romana | Tags: Christian Badea, Ekaterina Mecetina, Francesca da Rimini, Modest Mussorgski/Maurice Ravel, Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu, Piotr Ilici Ceaikovski, Rapsodie pe o temă de Paganini, Serghei Rachmaninov, Tablouri dintr-o expoziție […]
ApreciazăApreciază
Mechetina și Badea sunt la fel de fabuloși și anul acesta! Concertul de la Sala Radio a ridicat sala în picioare la final… Mechetina a cîntat Rachmaninov 2 cu forță (așa cum îmi place să fie cîntat acest concert) dar și cu multă eleganță feminină. Cele două bisuri m-au făcut să o trec în top 5 personal: iubesc artiștii generoși! Iar Ceaikovski îi iese lui Christian Badea de minune de fiecare dată! BRAVO!
ApreciazăApreciază
Chiar sunteți un cunoscător al muzicii? De an de zile am abonament la Ateneu și nu mi s-a părut că este o schimbarea de calitate, în bine, a interpretării pentru că a plecat maestrul Mandeal. Poate că uneori, dimpotrivă. Este rușinos că amestecați simpatiile personale, ca să nu spun mai mult, cu calificarea profesională a unui mare dirijor. Întotdeauna orchestra a fost de valoare europeană, dar exact maestrul Mandeal a dus orchestra la valoarea celor mai bune orchestre europene. În ceea ce ce privește observațiile legate de Enescu, nu este de mirare că nu ajunge l să fie cunsocut la reala sa valoare cu asemenea opinii. Dar, nici o problemă, nici maestrul Mandeal și cu atât mai mult Enescu nu vor deveni mai mici pentru opinii atât de imature. Este de-a dreptul păcat că iubirea muzicii încă nu v-a făcut un om mai generos. Cu timpul, poate…..
ApreciazăApreciază
Într-un fel, aveți dreptate. Opiniile mele s-au schimbat mult de când am scris acest articol. Nu toate.
ApreciazăApreciază