Înainte de orice discuție ar trebui definiți termenii. Așadar, ce este un contratenor?
Contratenorul este un tip de voce masculină din muzica clasică a cărei întindere vocală, numită ambitus, este echivalentă cu cea a vocii de mezzo-soprană sau de contralto. Probabil că sunteți mai familiarizați cu ideea de soprană. Contralto și mezzo-sopranele sunt vocile „joase” din canto-ul feminin, așa cum sunt baritonii și bașii pentru vocile masculine. Vocea de contratenor se obține printr-o tehnică de canto numită falsetto, sau mai popular „voce de cap”, în opoziție cu tehnica „vocii de piept” pe care o folosesc tenorii de exemplu.
Cu alte cuvinte, nu-i nimic în neregulă nici cu anatomia nici cu orientarea sexuală a bărbaților care sunt contratenori. Dacă sunteți bărbat și ați încercat vreodată să maimuțăriți vocea unei soprane, ei bine, aia este tehnica falsetto. Diferența este că un contratenor poate să controleze acea emisie de sunete ascuțite, dar cu un control absolut, care permite intonarea perfectă a unei melodii. Există și cazuri de bărbați care din cauze accidentale sau medicale au rămas la maturitate cu vocea de copil, așa cum erau castrații de acum 300 de ani. De obicei, acești oameni, dacă urmează studii muzicale și au talent, ajung să cânte cu voce încă și mai înaltă decât un contratenor și se numesc sopraniști.
Este momentul să adaug că toate bancurile despre Cezar Ouatu în care se vorbește despre vocea lui ca despre un atribut feminin într-un corp de bărbat pot stârni râsul numai ignoranților, care sunt foarte mulți în ceea ce privește cunoașterea muzicii scrise pentru contratenori. Pentru cei care știu ce înseamnă acest tip de voce și care au ascultat astfel de muzică, așa-zisele glume sunt de-a dreptul monstruoase. Și încă piesa lui Faur nu a pus în valoare toate însușirile unei voci de contratenor, de exemplu senzualitatea feminină, de-a dreptul tulburătoare și acum 300 de ani, dar și acum. Atunci să fi văzut consternare în declarațiile puriștilor de ocazie din România! Nu trebuie să ne mirăm, sunt aceiași puriști care se revoltau în fața nudului împăratului Traian, așa cum l-a văzut Gorduz.
În anul 2012, unul dintre cele mai apreciate discuri cu muzică de operă a fost cel cu opera Artaserse compusă de Leonardo Vinci la 1730 (e doar o asemănare de nume cu Leonardo da Vinci, cel din Renaștere). Înregistrarea s-a făcut în premieră mondială, până acum nu s-au mai auzit notele acestei opere în urechile melomanilor. Succesul a fost atât de mare încât opera a fost reprezentată și pe scenă, cu majoritatea distribuției de pe disc. Spectacolul inaugural a avut loc la Nancy, în Franța, iar regizorul a fost un român, Silviu Purcărete. Dacă vă întrebați deja care este legătura cu ce am scris mai sus, răspunsul este că în opera Artaserse cântă în roluri principale nu mai puțin de 4 contratenori. Doi dintre ei sunt printre cei mai cunoscuți în lumea operei: Philippe Jarrousky și Emanuel Cencic.
Ultimul spectacol de la Metropolitan Opera transmis în direct anul acesta în sălile de cinematograf a fost cel cu opera Giulio Cesare de Georg Friedrich Händel. Un spectacol care a fost văzut în direct de milioane de oameni, grație transmisiunii prin satelit. Producția (adică partea teatrală a operei, ce constă în decoruri, lumini, costume, coregrafie, mișcare scenică etc.) provenea dintr-o serie de spectacole de mare succes de la Glyndebourne, Marea Britanie. Diferența majoră față de serile de atunci a fost aceea că în rolul lui Giulio Cesare a cântat de această dată un contratenor, David Daniels.
Astăzi, contratenoratul este în ascensiune în lumea operei. După ce s-a spus aproape tot ce se putea spune în materie de romantism (Verdi, Wagner, Donizetti etc.), e momentul redescoperirii muzicii baroc. Fără să ne dăm seama, această redescoperire a ajuns deja să se întâmple și în România. Pe vremea când starurile operei de la noi se numeau Nicolae Herlea sau Ludovic Spiess, oare cine știa că există și vocea de contratenor? În condițiile în care Messiah, oratoriul aceluiași Händel, celebru în Anglia, era cvasiinterzis la noi, cine s-ar fi încumetat să aleagă o astfel de carieră solistică?
Cam asta înseamnă să fii contratenor.
Există un gen muzical numit crossover. Știți ce înseamnă? Cel puțin în ceea ce privește soliștii de muzică clasică, genul crossover definește ieșirile acestora din repertoriul clasic spre lumea muzicii pop. Există și cealaltă incursiune posibilă, cea a unui cântăreț pop care își încearcă puterile (dar mai ales charisma) în repertoriul clasic. Acum vreo 30 de ani exista un pianist, Richard Clyderman, care încerca să aducă înspre marele public piese stilizate ale unor compozitori clasici. Azi, locul lui este luat de André Rieu sau de Andrea Boccelli. Acești artiști și-au format un public al lor, unul nu foarte instruit în materie de Beethoven și Mozart, dar sensibil la frumusețea muzicii clasice, pe care însă nu vor, sau nu pot s-o pătrundă dincolo de un refren memorabil. Nu este neapărat un lucru rău, probabil vor fi câțiva oameni care vor avea curiozitatea să încerce să înțeleagă și o simfonie de Beethoven după ce au descoperit un vals cântat de André Rieu. Un lucru este cert, acela că acest gen muzical este unul din ce în ce mai prizat, numărul de discuri vândute fiind mai mare decât în cazul celor clasice. Directorul general al Metropolitan Opera, Peter Gelb, a fost înainte director la Sony Music, unde exact acest gen de muzică a promovat, aducând venituri semnificative companiei de înregistrări.
Cezar Ouatu este un contratenor care a abordat acest gen muzical, al crossover-ului. Vocea de contratenor nu este una des întâlnită. Repertoriul este limitat la muzica scrisă pe vremea castraților, în cea mai mare parte. Chiar și pentru crossover, acest tip de voce este unul neobișnuit.
Acum nici jumătate de an, despre existența acestui contratenor nu știau mai mult de câteva sute de oameni, cu greu aș putea crede că numărul lor ar depăși 1000. Odată cu participarea la Eurovision, popularitatea lui a crescut enorm. Azi el este cunoscut de o țară întreagă și chiar de foarte, foarte mulți oameni din străinătate. Vorbim totuși de România, o țară care mai are de așteptat până să se monteze pe vreo scenă autohtonă vreo operă baroc cu un contratenor în rolul principal. Mai mult decât de niște concerte cu o audiență cu aspect de conspirație ilegalistă nu am avut parte până acum. După Eurovision, nu se știe. Popularitatea sa, fie că este comentată negativ sau pozitiv, este incontestabilă. Se pot spune oricâte grosolănii, sau oricâte laude, asta nu schimbă faptul că Cezar Ouatu este un solist foarte cunoscut azi în România. Pentru un artist, acest lucru este foarte important.
După câștigarea etapei naționale a Eurovisionului, Cezar a susținut un concert cu muzică de Händel la Sala Radio. A venit multă lume, dar mă așteptam ca sala să fie arhiplină. Credeam că noii lui fani vor veni in corpore să-l salute și „acasă” la el, în muzica lui. N-a fost așa, au venit tot amatorii de operă. M-am mirat într-un fel, speram să văd adolescente cu tricouri imprimate cu „Te iubesc, Cezar!” țipând isterizate la finalul fiecărei arii.
La Eurovision nu se poate vorbi de valori absolute decât în cazuri foarte rare, cum a fost ABBA, poate (aici am o rezervă) și Céline Dion. În rest, la anul nu va mai ști nimeni melodia câștigătoare. Mie mi-a plăcut ideea că un contratenor a cântat muzică ușoară, sperând că poate câțiva amatori de Eurovision și-ar putea pune întrebarea: „Bine, dom’ne, da’ cu Händel ăla care-i treaba? Ia să ascult o melodie de-a lui”. O piedică în fața retardării culturale generate de consumerism. E singura dată când m-am uitat la Eurovision în ultimii 20 de ani. Pentru mine, e foarte posibil să fie și ultima dată pentru următorii 20 de ani.
De ce nu a câștigat mai mult decât locul 13? Dincolo de teoriile conspiraționiste sau judecățile de valoare post factum, ar trebui să distingem o doză de conservatorism de-a dreptul neașteptată în voturile Eurovision. Cele mai apreciate melodii au fost cele care încercau să aibă ceea ce românii numesc “clasă”: muzică neutră, gen șlagăr, pline de false elanuri, costume convenționale, coregrafii cuminți. Costumația lui Cezar, semnată de Doina Levintza, o aluzie subtilă la stilul vestimentar flamboyant al barocului, a fost prea mult. Ați văzut filmul Farinelli? Ar trebui, vă va da o altă perspectivă…
Până și prezentatoarea show-ului a căzut în capcana facilă a ironiilor legate de sexualitate (Sub fusta unui bărbat puternic se ascunde întotdeauna o femeie puternică). Crucea de la gât a stârnit o altă armată de comentatori care, atunci când sunt surprinși, reacționează negativ. Ce ziceți atunci de ultimul disc al Ceciliei Bartoli?
Ar trebui să fie destul de limpede, dacă ați citit toate cele de mai sus, că pentru un cântăreț cu studii la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano, o piesă pop este o bagatelă. Un cântăreț pop s-ar fi descurcat cu foarte mare greutate dacă ar fi rămas fără monitoare de sunet, lăsat să se bazeze doar pe reverberația sălii, mai ales în condițiile stresante ale unui concurs. Cezar aproape că a făcut să treacă neobservat incidentul cu lipsa sunetului în cască. Pentru ca în finală să cânte perfect o piesă relativ modestă, așa cum au fost cam toate din concurs. Toată tehnica de la operă a fost pusă pe tapet: coloratura (scurtă, agilă), vibrato-ul (folosit exact cât trebuie), vocaliza (sigură), încât pur și simplu melodia a devenit brusc una foarte frumoasă.
Eu unul mă așteptam la alt deznodământ. Credeam că toate ingredientele show-ului său nu vor putea trece neobservate: o voce complet neobișnuită pentru un astfel de concurs, un concept diferit, poate nu ușor de înțeles, dar care avea sensul lui. Pe cale de consecință, ar fi trebuit ca fiecare țară să-i fi acordat puncte, nu contează câte, orice combinație statistică de voturi de la 39 de țări l-ar fi dus fără probleme pe Cezar în Top 10. Curios, lumea muzicală eurovisionistică a ales să întoarcă privirea, să-l ignore, în mare parte. Cum ziceam, nu cred în teoria conspirației la votul Eurovision. Din păcate, e un pic mai grav de atât. Este vorba de victoria consumerismului care nu mai acceptă decât franciza, incapabil să se reînnoiască, apelând fals la o tradiție care nu există.
Din altă perspectivă, măcar de-am fi pe locul 13 în Europa în statisticile pozitive economice, cum ar fi PIB-ul. Eheeee, ce bună ar fi o astfel de mediocritate! Nu prea înțeleg cu ce ne încălzește să fim o țară săracă în Uniunea Europeană, undeva spre locul 30, dar să pretindem neapărat podiumul în sport, muzică, femei frumoase și cine știe ce alte concursuri.
Pentru ceea ce va fi mai departe, cred că Cezar Ouatu va încerca să monetizeze acest capital de notorietate. Sincer, eu cred că va lansa un CD de crossover, apoi îl va promova. Foarte probabil, albumul va conține piese mai interesante decât It’s my life și ar trebui să aibă un mare succes. Apoi vom vedea, în funcție de ce i se va propune. Dat fiind reculul emoțional al locului 13, e posibil ca întoarcerea la operă, unde îi este locul, să se producă mai repede.
Dintre toate isteriile românești, de care nu ducem lipsă, ba chiar putem să mai și exportăm, asta a fost cea mai frumoasă.
Despre Opera 
Foarte pertinent acest articol.Felicitări!Rezervele mele în ce priveşte prezenţa lui Cezar Ouatu sunt legate de designul vestimentar.
ApreciazăApreciază
Si aici s-a pronuntat un mare nume : J.P.Gaultier
ApreciazăApreciază
Excelent articol!
La un moment dat am vrut si eu sa scriu cateva randuri despre ce inseamna contratenor (atat cat stiam eu, neavand o pregatire muzicala, dar ascultand inca de acum 15 ani contratenori, pe o scena din Bucuresti – deci nu in strainatate- si documentandu-ma de ce inseamna acest fenomen), despre Farinelli, despre semnificatia costumatiei in acest context, despre decoruri etc. Vazand insa atata ignoranta mi-am spus ca nu are sens sa imi bat capul, sa incerc sa „educ” – nici macar nu e vorba de schimbare de mentalitate, ci de fapt lipsa unor informatii elementare (oarecum). Nu stiu daca trebuie neaparat sa ai o pregatire artistica pentru a aprecia ceva frumos, special sau macar cat efort a fost depus pentru intregul spectacol. Romanii s-au obisnuit sa vada la tv femei in lenjerie intima pe post de costumatie de scena si o linie melodica mediocra, cu trei cuvinte si trei note care se repeta pana te dispera. Apropo de comentariile unor ignoranti, inainte de semifinala, o fatuca ce se vrea vedeta, fosta pereche a unui component al formatiei alb-negru, o fatuca fara voce, uratica sau in orice caz banala, care face clipurile pe malul marii dezbracata, a facut un comentariu de analfabet, pe un ton ofensat si razand ca o centurista, cum ca numele de familie a lui Cezar e un „nume predefinit” facand aluzie la o posibila orientare sexuala probabil. Ma intreb daca aceasta analfabeta a fost vreodata la opera, dar probabil ca nici nu stie ce inseamna, daca a citit vreodata vreo carte etc.
Inca o data, din toata inima felicitari pentru articol.
Prima data l-am vazut pe Cezar la Cătălin Ştefănescu, la Garantat suta la suta. A fost o emisiune deosebita, ca aproape toate cele a domnului C.Stefanescu, invitatul fiind unul special.
De asemenea, foarte buna interventia doamnei gabrielamihaitadavid in legatura cu tatal lui Cezar (sa se odihneasca in pace), care era un muzician deosebit.
Practic, ati spus tot ce trebuia spus. Poate vor citi articolul dvs si unii ignoranti si poate isi vor mai schimba un pic punctul de vedere.
Recomandare analfabetilor care fac remarci idioate la adresa prestatiei Romaniei la Eurovision din acest an, sa mearga macar la o opera, sa caste urechile, dar si ochii. Si sa mai mearga si cate un teatru. Sa mai citeasca si cate o carte. Vor descoperi o alta lume.
ApreciazăApreciază
Felicitari Cristina,aipus punctul pe i !!!!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, aveți perfectă dreptate.
ApreciazăApreciază
Cred ca un costum clasic, sever, extrem de elagant prin simlitate, cu lavaliera din matase, ar fi fost mult mai potrivit cu personalitatea lui Cezar Ouatu. Pe de alta parte, modul in care a fost „redesenat” modul de acordare a notelor, intens geopoliti -, ca sa nu spun corupt – duce orice comentariu in inutil.
Cred ca merita ca organizatorii din Europa de Est sa se gindeasca la un concurs regional de reala valoare.
ApreciazăApreciază
Trebuie sa adaug, scuze ca nu am scris in primele rinduri, ca m-a impresionat articolul. Elegant, clar, informat si echilibrat. Am ascultat, datorita lui Cezar Ouatu -educatia este un proces perpetuu, nu-i asa?-Cecilia Bartol, Sacrifice, si am vizionat fascinata Farinelli. Cred ca acum, in pofida unui concurs discutabil, are o mare sansa de afirmare. Sper sa o poata folosi la maximum.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru aprecieri.
Iar faptul că ați ascultat un CD cu muzică baroc e cel mai frumos compliment pe care i l-ați putea face lui Cezar, dar și mie, ca autor al acestui blog.
ApreciazăApreciază
EXCEPTIONAL,ABSOLUT EXCEPTIONAL!FELICITARI ACESTUI TALENT CARE POARTA NUMELE CEZAR OUATU!IGNORANTII NU CONTEAZA…
ApreciazăApreciază
Remarcabil articol, va multumesc !
Si a doua oara, chiar, pentru aluzia plina de intelegere pentru operele lui Gorduz …
ApreciazăApreciază
Mulțumesc în mod special. Și pentru Gorduz.
ApreciazăApreciază
Putini stiu ca tatal lui Cezar Ouatu , domnul Florin Ouatu , a fost unul dintre cei mai buni flautisti din tara , instrumentist – solist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiesti .
ApreciazăApreciază
EU unul nu prea sunt de acord cu catalogarile tale extreme cu privire la muzica de consum….Sinatra, Dean Martin, Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Dermis Roussos, Tudor Gheorghe,,,etc…sunt dupa descrierea ta muzica de consum…sa apreciezi orice trebuie in prealabil sa inveti regulile „jocului” dar nu ma poate forta nimeni sa imi placa un joc creat de Richard Wagner chiar daca l-am inteles(la fel e si cu baseballul si cricketul in sport)…Muzica ca si orice lucru in lumea asta este supus evolutiei…nu poti sa imi spui mie ca ce a fost este valabil…ca si cum ai spune ca adevarata arta este cea a secolelor trecute…adevarata limba este din aceeasi perioada…moda…medicina…lumea evolueaza spre dinamismul oferit de tehnologie. In rest toate comentariile cu eurovizionul sunt pertinente.
Accepta schimbarea si traieste cu ea.
ApreciazăApreciază
Sinatra, Dean Martin, Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Dermis Roussos, Tudor Gheorghe – sper că n-am uitat pe nimeni – n-au cântat niciunul la Eurovision și nu au fost pomeniți deloc în articol
ApreciazăApreciază
Asa cum nu a cantat Bocelli si altii amintiti in articol. Incearca sa intelegi despre ce e vorba inainte sa iti exprimi o opinie… Eu sunt deranjat de catalogarea imediata evolutiei … indiferent de natura ei in muzica.
ApreciazăApreciază
Nu am comentat evoluția sau, după cum păreți a sugera, o așa zisă involuție a muzicii. De altfel, nu pot spune că sunt la curent cu ultimele trenduri din muzica de succes la Eurovision. Mie mi s-a părut că votul a fost unul încremenit într-o tradiție care nu există în realitate.
Mai clar: reprezentantul României nu era unul de ignorat. Dar a fost ignorat. Ar fi trebuit să primească puncte (multe, puține, nu contează) cam de la toți, pentru că era un show de o anumită calitate, și mai ales, de neignorat. N-a primit voturi decât de la aproape jumătate din cele 39 de țări. Nu sunt un amator al teoriei că a fost un furt. Cred că prezența lui a șocat atât de tare încât juriile n-au știut ce să facă și atunci au decis să ignore. Asta nu mi se pare o dovadă de mare inteligență.
Chestia asta cu nonconformismul a cam început să fie înregimentată. Un exemplu: atitudinea față de homosexuali. Sigur că trebuie încurajată acceptarea lor, dar această acceptare a devenit deja mecanică, așa cum sărutul de pe scenă a celor care au cântat piesa aceea „Marry me” a ajuns să nu mai provoace nimic. E OK așa. Mai departe, în fața a ceva nou, cum ar fi un contratenor, s-au făcut că nu există. Ca-n „Moromeții”: „Așa ceva nu există”.
E o ipoteză. Nu pretind că dețin adevărul. Dar am teoria asta: Dacă rezultatul unei acțiuni este o prostie atunci cauza n-ar putea fi prostia? Nu m-aș repezi la teoria conspirației înainte de a elimina prostia de pe lista de cauze.
ApreciazăApreciază
Mai cititi o data articolul. Nimeni nu a incercat sa-i catalogheze pe cei numiti de dvs, care, oricum nu stiu sa aiba vreo legatura cu Eurovisionul (admit ca nu stiam nici de Celine Dion). Articolul a vrut sa explice ce este un contratenor, in incercarea de a stavili grosolaniile izvorate din valul de ignoranta a foarte multora. De va place sau nu stilul, tine de mai multe lucruri si nimeni nu se supara daca nu intruneste sufragiile dvs., in conditiile in care nu sunteti reprezentantul gustului public, cum nu este, de altfel, nici juriul de la Eurovision, care apreciaza cateodata hard-hard rockul sau cum s-o numi (vezi una din editiile precedente).
ApreciazăApreciază
Pentru orice „luminare” la acest timp, slava Microsoft (!!!) avem Google!Simplu informatia nu o mai inmagazinam, o accesam. Deci, toata teoria referitoare la contratenor, este gratuita. Prezenta in concurs, a fost de un ridicol care si-a meritat pe deplin nebagarea in seama a celor mai multi dintre judecatori. Habar nu am cat isi vara coada politicul in acest concurs, dar sa nu uitam: era un concurs PopMusic! Sau, ma insel cumva? Astept CD-ul cu mare interes.
Lia Lungu
ApreciazăApreciază
Dl. Tudor, mai cititi o data articolul. Nimeni nu a incercat sa-i catalogheze pe cei numiti de dvs, care, oricum nu stiu sa aiba vreo legatura cu Eurovisionul (admit ca nu stiam nici de Celine Dion). Articolul a vrut sa explice ce este un contratenor, in incercarea de a stavili grosolaniile izvorate din valul de ignoranta a foarte multora. De va place sau nu stilul, tine de mai multe lucruri si nimeni nu se supara daca nu intruneste sufragiile dvs., in conditiile in care nu sunteti reprezentantul gustului public, cum nu este, de altfel, nici juriul de la Eurovision, care apreciaza cateodata hard-hard rockul sau cum s-o numi (vezi una din editiile precedente).
ApreciazăApreciază
Foarte frumos si bine scris! Bravo! Fiind colega cu Cezar 12 ani, ma bucur sa descopar ca exista si oameni care gandesc obiectiv!
ApreciazăApreciază
Extrem de instructiv si de util articolul. Pertinent si logic. Felicitari celor care au avut sansa de a-l cunoaste indeaproape pe Cezar, este un tanar exceptional, un artist plin de daruire si o regasire pentru sufletele sensibile, nu putine la numar, din fericire.
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru articol!
ApreciazăApreciază
„Dat fiind reculul emoțional al locului 13, e posibil ca întoarcerea la operă, unde îi este locul, să se producă mai repede”.
Acesta este citatul definitoriu al situatiei. Am spus de la inceput: Cezar Ouatu s-a nascut pe aceasta lume pentru scena de opera. In rest, capcana cu rechini…Crossover, opera rock, chiar nu mai conteaza. Pacat! M-am revoltat vazindu-l la Eurovision. Mi s-a parut ca si-a premeditat intrarea in mentalul romanilor cu aceasta strategie de marketing destul de umilitoare. Desigur ca acum il cunosc toti romanii sau majoritatea lor, dar chiar era nevoie de asta? Decit sa il urmareasca 80% dintre romani, dar doar 20% sa inteleaga ce cinta Cezar, mai bine o promovare solida in institutiile de cultura din tara si atunci lucrurile sunt cit se poate de clare. Avem dirijori, solisti vocali, instrumentisti promovati astfel. Nu cred ca Eurovision este locul in care apa si uleiul, ca niciodata, se pot amesteca. Acolo e doar comert. Ma bucur pentru aparitia acest articol clar, intr-adevar, fara patima, dar cu parere de rau…:).
ApreciazăApreciază
Stimata doamna,
Va asigur ca Cezar nu si-a premeditat in niciun fel intrarea in mentalul romanilor. Strategia de marketing nu exista decit in virtutea unor scheme mentale pe care le avem cu totii, pina la un anumit punct justificabile. Dar ceva pozitiv exista: apropierea fara precedent dintre Cezar si oamenii care incep sa iubeasca muzica clasica si care o fac datorita lui si a caldurii umane pe care o transmite. O convertire de tip christic.
ApreciazăApreciază
Incerc sa vad legatura dintre imaginea cu Farinelli si baiatu’ asta care nu are simtul ridicolului, dar nu reusesc. Vocea de contratenor wannabee a lui Ouatu ma lasa rece. Nu-mi transmite NIMIC. Ii lipseste carisma. Nu m-a impresionat absolut deloc prestatia lui de la Eurovision. Tinuta nu i-am inteles-o… coregrafia – mediocra… Pentru mine, Cezar Ouatu a fost un moment ratat. Si nu cred ca nu am inteles eu „actu’ artistic”, cum ar spune dna. Natalița – vanzatoarea de bilete de la Odeon. Cred ca nu e nimic de inteles. Daca e un contratenor pe care il ador, acesta e Philippe Jaroussky. Este o MARE diferenta intre cei doi. http://www.youtube.com/watch?v=9zQX2XqAE8c
ApreciazăApreciază
Excelent!voce, carisma-superlativ,tehnica,prezenta scenica nu mai vorbim interpretare unica recunoscuta in acel contest.Bravo CEZAR!HAI ROMANIA!.
ApreciazăApreciază
Cezar e un contratenor foarte bun în lumea operei. Sigur, „inteligenți” ca dvs. nu vor putea fi mulțumiți niciodată. Nu vă vexați, degajarea asta în limbaj („băiatu’ ăsta, actu’ artistic, Mme Natalița) vă etichetează cu siguanță drept un mare „deștept” care se dă bun că a auzit de Jarrousky.
ApreciazăApreciază
Jignind va demonstrati a nu fi mai presus – folositi acelasi limbaj, mai putin „degajarea” 🙂 (ceea ce arata o anumita „constipare” interioara). Lasati oamenii sa-si exprime liber parerile, nu sunteti admin-ul acestui site.
ApreciazăApreciază
Ba da, sunt chiar admin-ul site-ului. Reaua credință este deplină în cazul dvs.
ApreciazăApreciază
Asa este – tinuta si decorul ne fac reclama Romaniei ca „land of vampires”, cum ni se spune in Occident, si unii sunt suficient de brain-damaged ca sa se mandreasca cu asta (haina mai ca nu striga „count dracula”, iar panza rosie care iese in semi-intuneric de sub el trimite cu gandul la un lac de sange, plus hominizii aproape goi care danseaza in jur ca odraslele sau slugile subjugate lui). Tipul e cel mult mediocru, se vede clar ca e incepator, ii lipseste „clasa”, rafinamentul – te trimite cu gandul la un manelist cocalar cu cruce grosolana la gat care a ajuns cu pile pe scena Eurovisionului… Nici cu Farinelli si nici cu Philippe Jaroussky nu se compara – e ca de la cer la pamant… Pacat pentru Romania – daca doar asta reusim sa transmitem Europei si lumii intregi, in materie de arta/muzica.
ApreciazăApreciază
nu exista inregistrare cu vocea lui Farinelli pe vremea lui aceasta tehnica nu exista ,vocea din film este o mixare de doua voci,un tenor si o soprana,comparati ceea ce este de comparat ….
mai am de adaugat
La science des sons est une source féconde, intarissable d’altercations ; On ne doit disputer ni des goûts ni des couleurs, de gustious et coloribus non est disputandum. Ce proverbe latin , prend sous son aile protectrice le clavecin des sourds et l’orgue des gourmets
BRAVO CEZAR
ApreciazăApreciază
o MARE diferenta intre cei doi?
Mie imi plac amindoi
La science des sons est une source féconde, intarissable d’altercations ; On ne doit disputer ni des goûts ni des couleurs, de gustious et coloribus non est disputandum. Ce proverbe latin , prend sous son aile protectrice le clavecin des sourds et l’orgue des gourmets
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru articol !
Bine scris frumos.
ApreciazăApreciază
Un articol in mare bine scris – am o retinere fata de folosirea termenului „crossover”, care nu e un gen muzical ci mai degraba un fenomen, o „trecere” spre un alt gen decat cel in care s-a consacrat deja un artist, si ca un exemplu „pe invers” as cita albumul cu arii de opera al lui Michael Bolton, in care ni se prezinta niste variante oarecum pop-rock ale unor numere celebre din literatura de opera si unde apare ca invitata Renee Fleming, oferindu-i astfel o garantie suplimentara.
O alta observatie e legata de opera lui Vinci, acolo sunt 3 staruri internationale, l-ai uitat pe cel care a starnit cea mai mare senzatie, Franco Fagioli, a carui voce si interpretare au fost si sunt absolut senzationale si care a starnit acele urale isterice pe care le-ai fi dorit la concertele lui Cezar. Si tot in acea opera s-a remarcat un alt contratenor de origina romana, Valer Barna-Sabadus, originar din Arad si cu studii la Timisoara, deja bine cotat pe scenele lirice si de casele de discuri. Ceea ce ar fi putut fi de asemenea mentionat e faptul ca acolo s-a optat pentru interpretarea tuturor rolurilor, inclusiv a celor feminine, de catre barbati [contratenori], in traditia operei baroce din acea perioada, cand era interzis accesul pe scena al femeilor iar rolurile respective erau cantate de castrati – vezi ca referinta si albumul anterior al Ceciliei Bartoli, „Sacrificium”.
In rest, am impresa ca mi s-au confirmat multe din premonitiile sumbre dinainte de concurs. In afara de faptul ca piesa mi se pare complet anosta si lipsita de orice stralucire care sa te faca sa o retii cumva, nici interpretarea nu mi s-a parut ca reuseste sa o valorifice. Desi in general apreciez vocea de contratenor, am simtit ca aici e nepotrivita, neputand sa aduca acea forta interpretativa a unei voci native si creand un aer de artificialitate si de insuficienta, subliniata si de sonorizarea nu tocmai perfecta. A fost destul pentru a fi ignorata si a intra in anonimitate, pentru a se demonstra inca o data ca nu acolo e locul lui, desi admir faptul ca s-a clasat pe o pozitie superioara unor piese care mie personal mi s-au parut mai bune si mai bine cantate [de ex. cea a Islandei]. Sper doar ca, dupa ce a fost respins de lumea muzicii pop, lumea operei, destul de snoaba de felul ei, la fel ca si celelalte, sa nu-l excluda si ea pentru aceasta „erezie” care contravine regulilor ei nescrise. Pentru ca am impresia ca e posibil ca ea sa-i fi daunat pe toate planurile, in ciuda faptului ca, pentru moment, a devenit brusc foarte celebru – asta trece repede daca nu reusesti sa valorifici momentul iar el nu prea stiu daca are stiinta si resursele pentru a o face.
ApreciazăApreciază
UN ARTICOL CONSCIS SI CONCRET.
DA.SUNT DE ACORD SI SUNT PROFUND DEZAMAGITA DE ”IGNORUL” EUROPEI..
ApreciazăApreciază
Exceptional!
ApreciazăApreciază
EXCEPTIONAL ARTICOL!!! EXCEPTIONAL…TU…CEZAR THE VOICE! Micimea intotdeauna va avea de comentat!!! AMIN!
ApreciazăApreciază
Cu toate ca titlul declara „Fara patima”, exista ceva „patima” in articol. Pe scurt Eurovision este un concurs de muzica usoara, si atat. Nu este rau ca Romania, Cezar Ouatu au incercat sa sparga tiparele, dar asta inseamna sa-ti asumi un risc, inclusiv de a iesi pe locul 13. Cat despre glume si veselie lasati-ne sa glumim ca nu face rau nimanui, mie imi face bine.
Am fost sambata trecuta la Viena la un concert Andre Rieu – nu sunt de acord ca masacrarea unor bucati cunoscute de muzica clasica ar aduce vreun beneficiu, in rest imi pare rau de banii si timpul cheltuit. Toate bune!
ApreciazăApreciază
Unde este patima?
ApreciazăApreciază
sincer, nu mă interesează absolut nimic din ce abureli aţi scris voi aici 😀 de ce am intrat totuşi să citesc? ca să întrebe proştii….:)))))))))))))))
ApreciazăApreciază
Perfect, următoarele comentarii ale dvs. vor fi cenzurate.
ApreciazăApreciază
Excelent articol,felicitari si multumiri! Sper din inima ca va fi citit si de „bibiloiul strangulat” Cristian Tudor Popescu si-i recomand in primul rand paragraful acesta:”Este momentul să adaug că toate bancurile despre Cezar Ouatu în care se vorbește despre vocea lui ca despre un atribut feminin într-un corp de bărbat pot stârni râsul numai ignoranților, care sunt foarte mulți în ceea ce privește cunoașterea muzicii scrise pentru contratenori. Pentru cei care știu ce înseamnă acest tip de voce și care au ascultat astfel de muzică, așa-zisele glume sunt de-a dreptul monstruoase.” Oare de ce a pierdut inca o ocazie sa taca?
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, exact la asta m-am referit când am scris partea citată de dvs. Și nu e vorba numai de CTP. Au mai fost și Corina Dragotescu, Ion M. Ioniță, Cristina Țopescu – toți întrecându-se în a ricana prostește despre lucruri pe care nu le cunosc deloc.
ApreciazăApreciază
Imi place mult articolul!Cine are ceva de inteles sa inteleaga!Totusi un pic de patima exista…
ApreciazăApreciază
Unde?
ApreciazăApreciază
Cred ca se face cam mult caz de ceea ce ramine, pina la urma, un experiment nereusit. Sa admitem ca Cezar Ouatu e un contratenor bun (nu pot sa va contrazic pentru ca nu l-am ascultat niciodata in elementul lui de baza, opera). Sa admitem si ca in anumite conditii, cu o melodie foarte buna, capabila si sa-i puna in valoare calitatile vocale dar si sa „miste” publicul, un crossover intre opera si pop ar fi avut succes. Din pacate, nu a fost cazul. Prestatia lui Cezar la Eurovision a fost una stridenta, dar nu memorabila. Nu putem da vina pe geopolitica si jocuri de culise cind nici macar romanii nu au votat piesa respectiva. In ultimul rind, cred ca intre opera baroca si pop e o distanta cam mare pentru un crossover.
ApreciazăApreciază
N-am dat vina pe geopolitică și alte teorii. Am dat vina pe ignoranță.
Nu-i nimic dacă nu l-ați văzut pe Cezar într-o operă, în România nici nu aveați unde.
L-am văzut eu într-un concert de muzică baroc și vă asigur că este foarte bun. Deci nu e necesar să „admiteți” una sau alta.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Gresit…Romanii au votat masiv prestatia…vezi Italia.
ApreciazăApreciază
In sfarsit,un articol complet care ma ajuta sa inteleg mai bine munca depusa de artistul la spectacolele caruia voi plati biletul cu tot dragul.Imi intregeste cultura muzicala.Multumesc frumos!
In ciuda tampeniilor virtuale,Cezar ramane acelasi ins hipertalentat,niciun comentariu,nicio critica nu ar putea sa-i delete vocea superba.
O zi frumoasa ca o arie de Verdi!
ApreciazăApreciază
Bravo pentru articol! Poate se mai desteapta si romanul…Sunt o „consumatoare” de crossover… in special „IL DIVO”. Anul trecut am fost la concertul lor din Bucuresti, unde am savurat fiecare nota. A fost un regal de muzica buna. Cat despre Cezar…l-am votat in Romania…si i-am tinut pumnii la Malmo. A fost superb si cred ca munca si daruirea lui trebuia rasplatita si mai putin faptul ca reprezenta Romania.Sunt convinsa ca vom mai auzi de el mai ales in domeniul pop-opera sau crossover.
ApreciazăApreciază
Cezar, critica te face puternic!
ApreciazăApreciază
Impecabil…daca as fi comentat momentul ROMANIA-EUROVISION 2013 as fi facut-o la fel. Din pacate au fost multi care n-au inteles ca s-a gandit un moment, un act artistic si nu o vestimentatie pentru o seara mondena. Au aparut pareristi care au reactionat „vehement” uitand ca doar daca ar mai trai vreo patru vieti ar ajunge poate la inaltimea artistica a DOINEI LEVINTZA. Cel mai socant a fost „pareristul” Razvan Ciobanu care uita ca a realizat vestimentatia SANDEI LADOSI la editia EUROVISION-ISTANBUL 2004…..ce veselie a fost atunci la aparitia SANDEI pe scena in toata Europa….si ce glumite….. Oricum merg pe mana lui J.P.Gaultier mai curand decat pe a lui R.Ciobanu….
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru aprecieri. În mod normal, discuția despre costume mă depășește, numai că acum chiar s-a exagerat cu multă rea credință. Un alt exemplu de costumație neobișnuită, a fost la Salzburg, în 2002 pentru opera Turandot de Puccini:
ApreciazăApreciază
Felicitări pentru articol! Ce mă deranjează, ca muzician profesionist, este uşurinţa unora de a-l judeca pe Cezar Ouatu, de a-l denigra etc. I-am ascultat şi pe Jarousski şi pe Cezar în părţi muzicale de virtuozitate sau de expresie din perioada Barocului, şi nu cred că unul e mai sus ca celălalt ca artist. Sunt amândoi acolo unde multora le-ar trebui 100 de vieţi ca să ajungă, adică nişte voci adevărate, lucrate. E ca şi cum l-ai compara pe Bach cu Haendel, cu Mozart sau Beethoven spunând că unul e mai mare decât toţi, ceea ce este fals, toţi sunt mari şi diferiţi în primul rând. Numai inculţii fac astfel de aprecieri unor artişti adevăraţi. Doi la mână, Cezar a ajuns la Eurovision, atenţie, pentru că românii l-au votat să meargă, aşadar, cei care sunt împotriva lui (foarte puţini de altfel) sunt fie inculţi, fie de rea-credinţă, fie sunt formatori de opinie plătiţi să distrugă, sau să denigreze puţinele valori din România. Aceştia din urmă sunt cei mai periculoşi pentru că vor doar să distrugă şi să inducă percepţii false în rândul românilor. „Greşeala” lui Cezar a fost faptul că s-a dus la un Concurs care nu pune preţ decât pe, de exemplu, „Alkohol is free”. „Mărgăritarele” se dau celor ce le preţuiesc, nu orişicui. Trei, Geopolitica nu poate fi ignorată, din păcate. Iese la iveală la tot felul de competiţii. Nu este normală la un concurs, dar nu poate fi spus că nu există.
ApreciazăApreciază
Publicul românesc l-a dus pe Cezar la Malmo, nu juriul. Dar nici juriul nu a putut să-l ignore chiar dacă nu i-a acordat notele cele mai mari. Cu toate bădărăniile care s-au spus, totuși românii au fost mai deschiși la nou decât restul europenilor. De meditat și la asta. Cum ziceam, fără patimă.
ApreciazăApreciază
Chiar asteptam un astfel de articol care sa imi raspunda la o serie de intrebari. Bravo!
ApreciazăApreciază
In afara de informatiile bune oferite referitor la opera (contratenori in particular), articolul (desi se vrea sa fie o justificare a prestatiei cel putin ciudate ale lui Oatu), in fapt nu este nimic altceva decat o lectie de muzica fara insa nici o legatura cu ceea ce s-a intamplat la Eurovision.
Ca sa fiu mai clar:
Eu, ca marea majoritate (nu, nu e pleonasm :)) a populatiei nu putem intelege opera. Probabil ca mine si toti ceilalti in cele mai multe cazuri nu aud decat niste schelalaituri. Asta nu inseamna ca noi suntem tampiti, sau ca cei care asculta sunt niste elite sau extrem de elvati, ci doar pur si simplu aveti gusturi diferite fata de ceea ce inseamna „general acceptat” de societate. La fel sunt cei carora le plac sporturile extreme, cei carora la plac bestialitatea (nah, ca am pus si o extrema sa va simtiti si voi „ignoranti”), colectionarii de timbre etc.
Din pacate, Oatu nu a gasit combinatia intre ce stie el sa cante si ceea ce ar putea oamenii sa accepte, a fost total nefericit cantecul ales. Eu am avut senzatia ca omului astuia i-au fost retezate testiculele in timp ce canta, si asta este pur si simplu perceptia mea asupra reprezentatiei sale, si dupa cum se vede si a multor altora.
Ce mi se pare insa neobrazare, este faptul ca tu faci ignoranti pe tot ceilalti care nu iti inteleg gusturile tale pentru opera. Adica, daca ai vedea in fata un om care face sex cu animale ti s-ar parea disgratios inimaginabil si dincolo de ce poate insemna „uman” posibil, dar din punctul de vedere al personajului tu nu ai fi decat un „ignorant” care nu ii intelege gusturile. Desi, este „normal” (adica general acceptat) si firesc sa iti arati disgratia in fata unei astfel de intamplari, tu te vei comporta ca un ignorant vis-a-vis de gusturile lui. (repet, am dus la extrema exemplu pt a se intelege ideea si conceptul de societate care isi stabileste (fie ca sunt sau nu corecte/normale) principii si norme). Drept urmare, parerea celor care au spus ca e e o porcarie cantecul nu poate fi numita ignoranta sub nici o forma, ci mai degraba atitudinea ta in care ceri sa fie recunoscuta „frumusetea” gusturilor tale mi se pare ignoranta.
Acuma, revenind la articolul tau, nu vad legatura intre el si prestatia de la Eurovision. Faptul ca el este contratenor, ca ceea ce face el nu este la indemana oricui si necesita ani grei de antrenament nu schimba cu nimic faptul ca reprezentatia a fost in perceptia multora dintre noi o porcarie, niste schelalaituri produse de cineva care a primit o lovitura sub centura. Adica, da, multumit pentru informatie, este utila, dar atat, cantecul ala ramane o porcarie.
P.S. Ca sa intelegi ce inseamna ceva general acceptat, acum cateva zile la 7TV Australia intr-o emisiune dimineata au ras copios de Oatu si prestatia lui, semn ca ignorantii sunt si in cealalta parte a globului.. 🙂
ApreciazăApreciază
Stimate domnule,
Ceea ce tocmai ați terminat de scris, cu atâta trudă, demonstrează cât de ignorant sunteți. Ignorant nu înseamnă prost. Orice om este ignorant într-un domeniu de nișă, nu avem cum să știm chiar orice.
Exemplele alese de dvs. sunt atât de deplasate încât nu le voi comenta.
Sunteți un ignorant.
ApreciazăApreciază
Eu apreciez faptul ca dvs raspundeti oricui, dar n-ar fi cazul sa va lasati aroganta deoparte si sa lasati lumea sa-si exprime parerile, fara sa-i faceti ignoranti.?
Pai dvs va dovediti ignorant, cand numiti crossover-ul UN STIL DE MUZICA!
In alta ordine de idei, as vrea sa stiu ce examen trebuie sa dea consumatorul de muzica, pentru a putea cumpara discuri, asculta radio, merge la concerte. Se face vreun curs?!
As mai vrea sa stiu cate discuri ati cumparat si veti cumpara ale acestui Ouatu si cat ati suporta sa-l ascultati la volan, in drum spre … mare.
E usor sa iti dai aere de cunoscator si sa compari kk cu ciocolata si Ouatu cu Farinelli.
E usor sa bagi in fata un CV, dar fara sa te intrebi: cu CV-ul asta, omul asta ar putea sa faca balet pe poante fara sa fie considerat de MAREA MAJORITATE (care cumpara discuri) un INCAPABIL?
Eu sincer sunt satula sa fiu facuta ignoranta de fitecine, pentru ca n-am reusit sa apreciez o melodie de 2 lei, un text facut la gradinita, in a doua ora de studiu al limbii engleze, cantat de unul care face niste grimase care evoca SUFERINTA si, cum nu era de ajuns, cu un „show” penibil care nu avea nici o legatura cu ceea ce canta ala acolo la 3 metri inaltime. Si sa stiti ca nu asteptam lectia dvs de muzica si nici pe Ouatu, pentru a sti ce e un contratenor.
Crucea de pe piept evoca doar un cocalar. Nu are nicio legatura cu crucea Ceciliei Bartoli sau a altora, care au folosit-o pe copertele discurilor. O cruce enorma pe pieptul unui asa-zis Dracula e din start o contradictie. De ce nu si un colier de usturoi?! Ca amestecatura de „simboluri” era deja pe scena, una in plus sau in minus….
As vrea sa citesc ceva referitor la TEXT. L-a citit cineva? Inteleg ca textul nu intra in criteriile de evaluare la ESC, totusi… orice poezie in rime, alcatuita din 4 versuri repetate, poate fi considerata un hit?!
Recapituland, fiind consumatoare de muzica (si nu numai, dar asta nu e important), va pretind sa va cereti scuze fata de toti cei care n-au apreciat aceasta sangerare de ochi si urechi. Nu ne intereseaza ce canta Ouatu la opera, ne-a interesat cum a reprezentat Romania intr-un concurs international. A ajuns pe locul 13 doar tinandu-se cont de CV-ul lui, care aici nu avea nici o legatura.
Daca Hagi ar fi trimis sa joace rugby si ar juca prost, sunt convinsa ca l-ati gasi vinovat pe EL, ca s-a prestat la acel „crossover”, si nu pe „ignorantii” care nu stiu ca Hagi a fost un mare FOTBALIST.
Si da, patima e in tot articolul dvs, in care v-ati straduit sa aduceti exemple „asemanatoare” pentru orice ragaiala a lui Ouatu. Cum am zis mai sus, ati comparat kk cu ciocolata.
Ca exercitiu de ignoranta pentru dvs, uitati-va la un contratenor care n-a studiat, n-are un CV, n-are sustinatori de „urlet mondial” si pe care l-ati considerat toti un ciudat: Narcis Ianau. E o placere sa-l asculti, pentru ca o face cu naturalete, cu usurinta, face contratenorismul sa para o joaca.
iar Mr. Ouatu a ajuns la ESC ca sa nu ajunga Turcescu. Daca e sa vorbim de vot politic, de-acolo ar trebui sa pornim.
ApreciazăApreciază
Comparația cu fotbalul m-a convins definitiv.
O să vă rețin adresa de mail pentru ca, de acum încolo, să vă cer permisiunea de a publica vreun articol. Nu de alta, dar enervarea dvs. cine știe unde ar putea duce…
ApreciazăApreciază
Dl. Eugen, vorbiti, domnule, in nume personal! Nu mai faceti afirmatii de genul: „Eu, ca marea majoritate a populatiei nu putem intelege opera”. Ati facut vreo statistica? Eu nu aud „schelalaituri” si, ca mine, multi!
ApreciazăApreciază
„Ignorantii” din Australia au asezat ROMANIA pe pozitia a treia in preferintele lor… 🙂
ApreciazăApreciază
Australia votează la EUROvision?
ApreciazăApreciază
Mii de felicitari pentru acest articol!
ApreciazăApreciază
super articol.nu este necesar un comentariu din partea mea.felicitari celui ce a scris articolul.
ApreciazăApreciază
Aveti dreptate, se pare ca am dat o conotatie ciudata cuvantului ignoranta, sau mai degraba nu am stiut ce inseamna (adica ignorant in intelegerea ignorantei :))
Nu, exemplele mele (desi realizez ca atat ele cat si ceea ce am scris nu mai au nici o relevanta) nu au avut decat scopul de a scoate in evidenta ideea de norme si principii ale societatii ca grup.
ApreciazăApreciază
Apreciez 🙂
ApreciazăApreciază
In primul rand as vrea Sa va felicit pt cunostiintele dumneavoastra muzicale si pt definitiile oferite . Cu parere de rau imi permit sa subliniez ca si dumneavostra si asa zisi fani ai marelui Cezar nu ati inteles ca „domnul” in cauza a participat la Eurovision si nu la Vocea Romaniei. Imi cer scuze dar anumite comentarii de la asa zisi noi intelectuali ai Romaniei sunt de prisos , 38 de juri de specialitate ( 1din fiecare tara )fiecare alcatuit di 5 persoane cu o pregatire muzicala au considerat melodia nevrednica de un loc ” fruntas” si chiar nepotrivita Eurovisionului..Ma indoiesc profund ca toti europenii care nu apreciaza „capodopera muzicala „prezentata cu atata generozita la Eurovision ,nu au gusturi musicale si sunt persone cu o inteligenta inferioara. Insusi iubita lui Cezar stimata doamna Angela Gheorghiu a considerat prestatia muzicala a acestuia de prost gust si la sfatuit Sa se intoarca la muzica buna. Imi permit Sa va intreb cine era Cezar inainte de promovarea Angelei Gheoghiu si cine auzise de acest mare contra tenor . Si va rog Sa nu imi spuneti ca Italia :)) Acesta promovare a asa zisului „artist” este penibila si un afront direct tuturor persoanelor care nu sunt deluzionale.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru aprecieri.
Amestecați atât de mult lucrurile, încât e imposibil de răspuns complet.
Cezar nu este penibil, dar încrâncenarea dvs. nu vă face bine sănătății. 🙂
ApreciazăApreciază
Excelent articolul. Desi un mi s-a parut melodia sau chiar interpretul cel mai potrivit pentru Eurovision, mai ales daca speram sa castigam, omul este un artist adevarat, cu o voce perfecta, si merita apreciat pentru talentul de care da dovada. Chiar si crossoverul in muzica pop este de apreciat. Jos palaria pentru articol.
ApreciazăApreciază
sunt o ascultatoare de opera, este muzica in care ma regasesc cel mai mult. desi prefer repertoriul dramatic, imi place mult si genul baroc. referitor la interpretarile contratenorilor, sunt adepta „auditiei” si mai putin a vizualizarii spectacolului, deoarece sufar de acelasi pacat al imposibilitatii asocierii unei voci feminine cu un trup de barbat, fapt care insa nu imi afecteaza placerea auditiei sau aprecierea calitatilor vocale. este problema mea pe care mi-o asum, insa nu putem ignora faptul ca un contratenor nu poate fi decat o aparitie mai mult decat exotica la un concurs de muzica usoara cu caracter popular (nicidecum cult), ca atare greu de digerat, uneori chiar si pentru un obisnuit ascultator de muzica de opera. pur si simplu cred ca nu avea ce cauta acolo, nu era cazul. va aduc aminte si de duetul superb vlad mirita – nico, deasemeni respins de public, precum si alte participari din partea altor tari, deasemeni cu „voci” de opera, la randul lor respinse sau in cel mai bun caz, situate la coada clasamentului. este clar ca publicul consumator de eurovision nu este unul al muzicii clasice, cu atat mai putin al unei categorii mai mult decat speciale din cadrul muzicii clasice, cum sunt contratenorii. a fost o alegere riscanta, si dupa parerea mea, nepotrivita pentru acest tip de concurs.
ApreciazăApreciază
E un punct de vedere pe care îl respect. Totuși, ar fi trebuit, conform teoriei dvs. ca Cezar să nu fi ajuns la Malmo, să nu fi trecut de etapa România. Mai departe, ar fi trebuit să nu fi trecut de semifinale. În toate aceste concursuri el s-a calificat mai departe în urma unor voturi care l-au apreciat. Cum se explică asta?
În fine, ideea articolului nu este aceea de a contesta locul ocupat în finala Eurovision ci de a preciza la modul elementar și clar de ce sunt aberante contestațiile privind vocea, show-ul, costumul, coafura, mimica facială, coregrafia, simbolurile folosite.
Judecăm prea adeseori oamenii cu o siguranță dezarmantă. Le dăm sfaturi ce să facă în cariera artistică deși nu suntem în măsură să o facem nefiind artiști. Exagerăm în aprecieri forțând termeni extremi numai și numai pentru a ne impune părerea asupra celorlalți.
Acest articol este un răspuns la toate neobrăzările care s-au spus pe marginea acestui concurs. Și am demonstrat că se poate discuta despre muzică și fără urlete.
ApreciazăApreciază
„Totuși, ar fi trebuit, conform teoriei dvs. ca Cezar să nu fi ajuns la Malmo, să nu fi trecut de etapa România. Mai departe, ar fi trebuit să nu fi trecut de semifinale. În toate aceste concursuri el s-a calificat mai departe în urma unor voturi care l-au apreciat. Cum se explică asta”
haideti, domnule, era sa plece Turcescu „basistul”. Chiar va faceti ca ati uitat ce public „neignorant” l-a votat in masa? Publicul lui Mircea Badea. Ce-o tot suciti incolo si-ncoace?!
ApreciazăApreciază
Hahaha!
Hai, puțină politică, cum nu? Doar e sarea și piperul oricărei isterii 🙂
ApreciazăApreciază
Ha ha ha… NU EU vorbesc de nedreptatea facuta lui Ouatu din cauza votului politic. Eu ma uit la ESC d.p.v. al muzicii, asa cum ma uit la orice show muzical.. pentru ca sunt, in primul rand, o consumatoare de muzica, apoi pentru profesia pe care o am.
Nu traiesc in Romania, dar am urmarit ce s-a intamplat cu ocazia acestei selectii. Si stiu foarte bine DE CE nu i s-a iertat lui Turcescu ca stie sa cante, chiar daca asta facea inainte de a deveni jurnalist. Nu ma cheama Mircea Badea si nu latru la antene. NU EU i-am facut propaganda lui Ouatu ca sa-l dea jos pe „basistul” de pe primele locuri.
Deci, din nou, „ha ha ha”, hai sa ne dam in barci. Pe Ouatu l-au trimis romanii (antenisti) pentru ca e…. mare… contratenor de care n-a auzit nimeni pana cand nu l-a impins Angela Gheorghiu la televiziunea romana. Era atat de faimos pe plan international, ca-i ramasese „ultimul bastion”: valoroasa si prestigioasa televiziune romana si valorosul si prestigiosul concurs de cantecele ESC.
Si noi suntem niste prosti, ca nu i-am inteles valoarea. Nici lui, nici lui taica-sau. Si inca n-am aflat cine a fost si ce facea bunicul lui Ouatu…
PS. Nu va deranjati sa-mi memorati adresa email. Ma deranjeaza aerul asta de superioritate pe care-l afisati fata de cei care nu v-au umplut de felicitari pentru articol si competinte. Si aici am nimerit dintr-un link de pe FB, nici nu va cunosteam existenta pana azi. Asa ca puteti publica orice vreti si sa va tineti doar comentariile alora care va ingrasa cultul personalitatii.
Prefer sa raman ignoranta, pt dvs, dar sa am macar curajul sa combat ideile persoanelor care accepta, totusi, ca nu detin adevarul absolut. Ceea ce nu-mi pareti a fi dvs.
ApreciazăApreciază
Stimată doamnă, chiar dacă ideea articolului este cu totul alta decât ce ați înțeles dvs. , eu rețin că în finala românească dl. Turcescu era complet ieșit din cărți nu numai la votul publicului (unde a mai strâns ceva punctaj) dar mai ales la cel al juriului (unde era cam la coadă). Marea bătâlie a fost cu Luminița Anghel și încă o trupă al cărei nume nu mi-l aduc aminte. În fine, știu că oamenii care văd un complot politic în orice nu pot fi convinși de nimic. Am scris cele de mai sus pentru cei care vor citi prostiile pe care le debitați cu tupeu.
Ce consumați dvs. nu pare a fi de calitate dacă sunteți nemulțumită de textul unei melodii dar argumentați folosind cuvinte precum kkt sau comparații cu fotbalul. Probabil că vă așteptați să vă fi răspuns în aceeași notă folosind comparații cu femei…
Nu v-a plăcut melodia? Nu-i nici o tragedie. Trebuie să existe și păreri diferite.
Nu v-a plăcut ce am scris? Tant pis!
Acest blog este despre muzică de operă, simfonică etc. Faptul că am scris un articol despre Eurovision din perspectiva muzicii culte n-ar trebui să vă stârnească umorile ci mai degrabă curiozitatea.
E și un avertisment în același timp. Comentariile răuvoitoare pe care le veți mai face vor fi moderate în alt mod decât până acum.
ApreciazăApreciază
doamna,sunteti penibila, intr-o discutie despre muzica apare iar politica,sunteti tare pe langa subiect
ApreciazăApreciază
Doamna scullari, nu este o chestiune de preferinta aici – vreti sau nu – ramaneti o ignoranta si nu numai pentru admin. Faptul ca va enerveaza Antenele, Mircea Badea, ca preferati B1, nu ne intereseaza, neavand nici o legatura cu subiectul pe care dvs. oricum nu l-ati inteles. Articolul vorbea despre muzica culta. De ce oare s-o numi asa? Dvs, care doriti „sa va dati in barci” si folositi un limbaj golanesc, stiti de ce?
ApreciazăApreciază
pentru mine vocea lui cezar este ceva divin si indiferent ce interpreteaza o face intr-o maniera ce atinge perfectiunea :ma bucur ca ne-a reprezentat la eurovision
ApreciazăApreciază
Foarte bun articol, cultivat si sensibil. Am o singura remarca, Richard Cleyderman continua sa existe si sa vinda discuri si o va face probabil pentru multi ani. Are doar 59 de ani.
ApreciazăApreciază
Da,categoric asa se scrie un articol cu adevarat bun! Regret sa constat ca politicul si economicul murdaresc arta ascunzandu-se in spatele unor concursuri,competitii,manifestari,sau cum s-or numi ele corect, sub stindardul unor lozinci fara baze reale pe care acest UE ni le flutura in permanenta(uneori agresiv si dictatorial) pe sub nas.
ApreciazăApreciază
Sunt un consumator de muzica comerciala si va spun ca initial mi s-a parut potrivita piesa insa nepotrivita pentru EVC aceasta inerpretare. Dupa 5_6 Ascultari mi-am schimbat parerea , acum imi place foarte mult.
Cred ca asa au reactionat si altii . Poate ca la Eurovision merge mai bine muzica comerciala ( slagarul)…va amintit piesele care au castigat in ultimii 20 de ani.
Oricum pun pariu ca in maxim 10 ani se schimba moda si apare o tara gen franta sau germania cu o piesa cantata in falsetto si va castiga pt ca ei sunt mai egali… si ziarele isi vor aminti de un roman pe numele sau Cezar Ouatu.
ApreciazăApreciază
f. bine documentat articolul.
Eu as adauga alt lucru: Eurovision e concurs de compozitie. Nu te interpretare. Si da, comparand cu ceilalti de pe scena, cu ce s-a venit in ultimii ani, Cezar a socat, si prin vestimentatie, si prin voce. Nici eu nu as fi ales rochie, iar la interpretare cred ca mult mai bun efect ar fi avut daca ar fi cantat, in contrast, voce joasa cu cea inalta.
Un alt lucru: noi nu vom castiga asa curand Eurovision-ul. Nu avem nici banii sa il organizam, nici sala, nici logistica, etc. Juriul stie asta cand premiaza…
ApreciazăApreciază
Mda. Cezar e roman, un motiv pentru i se dori succesul. E un FOARTE bun contratenor, un alt motiv pentru care iubitorii de opera si de muzica veche sau clasica erau indreptatiti sa tina cu el.
Dar nici romanismul si nici calitatea de contratenor nu-i puteau garanta succesul cu o melodie mediocra, care nu-i punea in valoare nici timbrul (pe deplin) si nici agilitatile. Costumatia interpretabila nu are nici ea cum as suplineasca lipsa de substanta a muzicii (neavand rafinamentul lui Jean-Paul Gaultier, costumul mi s-a parut mai degraba inspirat din cocalarism decat din Farinelli). Si celelalte piese erau cam la acelasi nivel de banalitate si mediocritate, dar aveau un plus de sinceritate si mai putine fitze. Prea mult EU si costum, prea putina muzica, pe scurt.
ApreciazăApreciază
Cocălărism – nu, în nici un caz.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru raspuns, revin cu intarziere. Cu siguranta nu putem emite judecati absolute; chiar cu o cunoastere perfecta a unui fenomen cultural, factorul subiectiv este totdeauna prezent, reprezentand modul in care raspundem individual la un act artistic. Totusi, se presupune ca, initiati fiind, macar la nivel mediu cu diferite stiluri muzicale, sa putem discerne pe cat posibil just valoarea unui act artistic.
Pentru mine alegerea romanilor este un mister care mi-a dat de gandit…ma intreb daca romanii au ales piesa ca urmare a unei aprecieri sincere, sau daca au votat sub impulsul dorintei de a epata printr-o reprezentare mai mult decat speciala…prea speciala…
L-am ascultat pe Cezar Ouatu inaintea Eurovisionului la radio, in concertul transmis in direct de la sala radio, unde a avut o prestatie mai mult decat onorabila. M-a surprins cu atat mai mult cu cat nu mai ascultasem genul in interpretarea unui roman. Dupa aceea am aflat ca ne va reprezenta la Eurovision (nu eram informata) si am ramas perplexa, prima reactie fiind de negatie..ce sa caute un contratenor la eurovision? Poate ma insel, insa cred ca trei sferturi din populatie nu au auzit sau vizionat niciodata acest gen atipic, si oricat de deschisi optiunilor stilistice ar fi oamenii, prima impresie nu poate fi decat pur umana, si anume de suspiciune in fata unui fenomen cel putin ciudat daca nu nefiresc. Evident ca aici cantareste cel mai mult lipsa de informatie.
Personal, ca si consumatoare de opera sau de hard rock, m-as fi feri sa votez piese de gen care sa ma reprezinte ca optiune, dar nepotrivite pentru un concurs de muzica comerciala. Piesa in sine o consider mai mult decat potrivita pentru eurovision, conceptul si scenariul de asemenea, si cred ca acestia sunt factori care au atarnat greu in selectarea piesei in toate etapele. Fara a fi fan, si fara a ma identifica cu acest stil, judecand precum ati spus „fara patima” si nepartinitor, chiar cred ca piesa a fost potrivita, singurul element inedit pentru un show comercial fiind interpretarea vocala, greu asimilabila de catre public.
Una peste alta, cautand tardiv reactii despre prestatia Romaniei la Eurovision, am dat peste acest site, pe care l-am investigat dupa parcurgerea forumului despre eurovision, si in care am gasit comori ascunse pentru care aveti toata pretuirea mea.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc. Foarte interesant comentariu, mă regăsesc în multe din lucrurile pe care le spuneți.
Vă aștept cu un nou articol, despre Stravinsky @ Ateneul Român:
https://despreopera.wordpress.com/2013/05/24/lesacreduprintemps/
ApreciazăApreciază
Un articol necesar , un articol care clarifica nelamuririle unora .
Imi place Cezar ! Chiar daca nu a castigat a fost exceptional iar momentul , un minispectacol ! Nu a trecut neobservat . A fost o aparitie wow si e si asta o realizare la care a contribuit inclusiv vestimentatia excentrica . Revazand finala preselectiei nationale unde Cezar a purtat un costum obisnuit m-am convins ca nu era nici pe departe o alegere mai buna .
Cautati-l pe Cezar pe youtube . Poate mult mai mult decat i-a oferit ,,It;s my life ” , are o voce divina .
ApreciazăApreciază
Nu inteleg de ce trebuie sa ne supere faptul ca s-a luat „numai” locul 13 la Eurovision. Nu putem aprecia o valoare numai daca este apreciata si de ceilalti? Atunci inseamna ca avem probleme cu judecata proprie.
ApreciazăApreciază
[…] https://despreopera.wordpress.com/2013/05/21/cezarandhislife/ […]
ApreciazăApreciază