Cartea a apărut și se poate descărca de pe blog, de aici, sau de la iTunes.

Anul trecut, în toamnă, Opera Brașov a deschis stagiunea cu o operă mai puțin prizată de publicul larg: Il trittico de Giacomo Puccini, care, așa cum știți probabil, conține de fapt trei opere scurte ce se cântă într-o singură seară. Prima dintre aceste trei lucrări se numește Il tabarro (Mantaua) și era pusă în scenă de un tânăr regizor, Alexandru Nagy. Cu ceva vreme înainte de premieră, mi-a spus: Nu poți să faci regia unui spectacol, dar mai ales a unei opere, dacă nu ai o motivație foarte puternică. Dar după ce l-am văzut pe Vasile Moldoveanu cântând cu Renata Scotto duetul Folle di gelosia, la Metropolitan Opera, am căpătat această motivație, poate cea mai puternică motivație pe care am simțit-o vreodată. Il tabarro de la Brașov i-a fost dedicat tenorului român, o fostă glorie a Met-ului din anii ’80, Vasile Moldoveanu, care a urmărit emoționat cum era interpretat rolul lui Luigi, rolul lui, pe care l-a iubit atât de mult. În foyer-ul operei, doamna Ioana Diaconescu lansa un al doilea tiraj al cărții Vasile Moldoveanu – Un tenor român pe patru continente. Pasiune și credință. – într-un efort aproape Don Quichotesc de a-l face cunoscut în România pe tenorul condamnat, tenorul interzis, tenorul cenzurat în timpul comunismului, chiar în perioada cea mai importantă a carierei sale.

Câteva zile mai târziu, Carmen Avram prezenta, la celebra ei emisiune În premieră, un episod realizat de reporterul Denisa Morariu și filmat de Cristian Tamaș, intitulat mai mult decât inspirat Arta de a ierta. Îmi aduc aminte, simțind același nod în gât și acum, promo-ul de la TV al acelui episod: pe fundal se auzea preludiul operei Il tabarro, o compoziție de o inventivitate extraordinară care reproduce muzical sunetele Senei pariziene, peste care se suprapunea o voce care spunea, dramatic și empatic în același timp, A fost unul dintre cei mai mari tenori ai lumii…

Mă decisesem încă de la Brașov să mă transform într-un Sancho Panza alături de Ioana Diaconescu, propunându-i o versiune digitală a cărții pe care o scrisese cu doi ani în urmă. A acceptat această provocare a timpurilor moderne, alegând ca această carte să continue să existe, să fie disponibilă oricui, oriunde, într-o lume virtuală a tirajului infinit, chiar dacă a ales în același timp să ucidă hârtia, mirosul ei, nostalgia unei pagini îngălbenite de vreme. De ce? Pentru cel mai simplu motiv din lume: pentru ca recunoașterea, dar și dreptatea pentru acest mare artist să se facă cel mai repede posibil, scurtcircuitând toate piedicile materiale editoriale tradiționale. În același timp, pentru ca acest demers să fie deplin, cartea este gratuită. Și cred că, alegând să procedăm așa, am făcut poate și Internetul puțin mai bun, acest Internet care ne influențează viața atât de mult fără să ne dăm seama mereu de asta.

Am cunoscut mai mulți exilați ai României de-a lungul timpului. Oameni plecați în timpul comunismului, exasperați de limitele impuse de un stat totalitar. Unii au reușit în miracolul Occidentului, alții nu. Și unul dintre acești oameni care au plecat de aici, nu doar părăsind cu inima grea limba și amintirile copilăriei, dar păstrând în ei mirosul, imaginile, vremea de aici, mi-a spus așa: Poți să ai cel mai mare succes posibil în străinătate, să te cunoască o grămadă de lume, să se scrie despre tine în ziare, dar când vine vorba de recunoașterea valorii tale, cel mai mult te poate bucura cea de la tine de acasă, de la Tețcoi, de la Podu Iloaiei, uneori mult mai mult decât în oricare altă parte. Pe asta o vrei. Și tot asta, dacă n-o ai, te întristează cel mai mult. 

Anul acesta a început așa de frumos pentru Vasile Moldoveanu! Directorul Operei Naționale Iași, doamna Beatrice Rancea, l-a chemat să facă ceea ce tenorul își dorea poate cel mai mult: să ajute. Să pregătească niște soliști tineri să devină mari artiști. Să cânte așa cum oamenii dintr-o sală de operă visează sa audă pe viu, citind cărți despre Maria Callas, sau ascultând înregistrările legendelor artei lirice. Peste câteva zile, la Iași se vor vedea primele semne ale acestor trei săptămâni de master class, într-un spectacol cu L’elisir d’amore de Gaetano Donizetti. Dar eu sunt convins că acești tineri au avut în fața lor nu doar un profesor de canto, ci și o personalitate ale cărei moderație și sensibilitate nu pot decât să te inspire. Și care să te tenteze să împrumuți măcar puțin din ea.

Aceasta este povestea cărții. Acum nu rămâne decât să o citiți. Iar dacă la sfârșitul ei simțiți că v-a stârnit o reacție, oricare ar fi ea, nu vă sfiiți să lăsați un comentariu aici.

Așadar, există două variante ale acestei ediții digitale:

• PDF – este formatată astfel încât să fie disponibilă pe aproape orice platformă, fie că este vorba de un PC, indiferent de sistemul de operare, de o tabletă sau chiar de un smartphone. Această versiune se poate descărca de la link-ul de următor:
  Vasile Moldoveanu – Un tenor roman pe patru continente

• IBOOK – disponibilă pentru tabletele iPad sau pentru calculatoarele Macintosh echipate cu ultima versiune a sistemului de operare Mac OSX 10.9.x (Mavericks). Această versiune conține mai multe fotografii și chiar și secvențe video și poate fi descărcată de la librăria virtuală iTunes, de la link-ul următor:
  Vasile Moldoveanu – Un tenor român pe patru continente

Și un ultim anunț: