Criza de la ONB


În romanul lui Prévost, Manon moare din cauza oamenilor din vârful puterii, care, după ce au folosit-o, exploatându-i slăbiciunea pentru lux, se descotorosesc de ea, umilind-o, aruncând-o în închisoare, deportând-o. Fie că este vorba de M. de B… – fermier général (un fel de șef al ANAF de azi) ca în roman, sau de Geronte di Ravoir – cassiere generale ca în opera lui Puccini, sau de nobilii imaginați de Massenet, Brétigny și Guillot de Morfontaine (devenit Monsieur G.M. în coregrafia lui MacMillan), acești bărbați care încă mai pot (precum Falstaff) și care dețin pârghiile de putere și de bani pentru a-și satisface dorințele calcă în picioare frumusețea, schimbă nepăsători destinele unor tineri și apoi dispar din istorie. Cea care supraviețuiește este povestea victimei, iar numele lor rămâne asociat doar cu ideea de rău. Iată metafora ultimei săptămâni, la un pas să se termine exact ca în poveste. În rolul lui Manon a fost Opera Națională București, ba chiar baletul Manon însuși, în timp ce omul puterii a fost ministrul culturii, Vlad Alexandrescu.

Ministrul culturii poartă răspunderea pentru greșelile unei săptămâni întregi, la capătul căreia imaginea sa are de suferit, până la punctul în care ar putea fi puse în discuție competențele domniei sale în calitate de manager.

În primul rând, ministrul a greșit când a decis pe neașteptate să schimbe conducerea interimară a ONB cu o alta, tot interimară. Momentul a fost ales dezastruos: în mijlocul stagiunii de primăvară, în mijlocul unei serii de spectacole de balet cu un succes fenomenal. Modul netransparent în care a decis  (foarte nespecific acestui ministru, care a obișnuit opinia publică să fie chiar obositor de prezent în media) a contrariat. Cineva mi-a spus înfrigurat: „Așa ceva nu s-a mai pomenit, e un precedent grav”. Din păcate s-a mai pomenit, iar precedentele sunt staliniste, prea numeroase și prea dureroase ca să le mai amintim aici pe toate. Cu siguranță că ministrul culturii nu-și putea dori nici o asemănare cu așa ceva. Transparența părea un concept nu doar frumos, ci și implicit în activitatea sa de până atunci. De ce a renunțat la ea? Are rost să amintesc de anunțul privitor la demisie pe care Kasper  Holten, Director of Opera la Royal Opera House, l-a făcut cu un an în avans față de data efectivă a plecării? Că oriunde în lumea de business există o tranziție între vechiul și noul management al unei firme? Dacă schimbarea interimarului George Călin (căruia nu i s-a reproșat nimic în mod public și se pare că nici în particular) era necesară, atunci de ce nu s-a așteptat până la finalul stagiunii? Sau măcar de ce numirea domnului Soare nu s-a anunțat acum, dar cu dată efectivă de preluare a puterii la finalul stagiunii? Ar fi fost timp suficient în care cei doi să regleze întregul transfer de autoritate.

Dar asta nu este tot, e doar începutul unul lanț de greșeli. Interimatul la ONB are niște condiții, pe care majoritatea publicului nu are cum să le sesizeze. Directorul interimar nu vine cu un program personal. Neavând un mandat deplin, el nu poate avea o agendă proprie validată; interimarul este obligat să ducă la bun sfârșit proiectele și programul directorului permanent, actualmente suspendat. În aceste condiții, e imposibil de înțeles de ce a fost ales ca nou interimar un om care este cunoscut ca adversar al directorului. Nu are nici o importanță acum cine avea dreptate în diferendumul (pe linie managerială!) dintre Răzvan Dincă și Tiberiu Soare, atunci când acesta din urmă a ales să plece de la ONB. Cu atât mai greșit este să pui să continue un program pe cineva care nu crede în el. Mai mult, echipa care se contura în jurul dlui Tiberiu Soare conținea nume de persoane care aveau o istorie controversată cu directorul suspendat. De ce nu a luat în calcul nume care să nu aibă legătură cu idiosincraziile vreunei tabere? Nu existau? Ba da.

Efectele greșelii de a desemna opoziția să continue politica puterii (pusă în paranteză doar) s-au văzut imediat. Tiberiu Soare a început prin a lua măsuri împotriva omului zilei, Johan Kobborg, un nume aflat pe buzele tuturor după primele spectacole cu Manon. Nu un exces de precizie pe website-ul Operei era problema, ci faptul că s-a început tocmai de acolo, stârnind perplexitate. Cum perplex a rămas și Johan Kobborg, până la punctul în care a dispărut complet, tăind orice cale de comunicare. O strategie perfectă, întrucât cei care păreau atât de puternici dimineața s-au trezit apoi că au vorbit impostat și găunos toată ziua, fără să primească înapoi nici o replică a adversarului (demonizat deja ca impostor). Or, când vorbești răstit dar în gol, la sfârșitul zilei nu poți fi decât ridicol. Și comentariul lui Norman Lebrecht a căzut ca o ghilotină: There’s only one boss now in Bucharest. Just like the old days. (Există un singur șef acum la București. Exact ca în „vremurile bune”).

Așa-zisul război al declarațiilor, rămas multe zile unidirecțional dinspre Putere spre liderul baletului de la ONB, a fost aspru taxat de către presa internațională (unde îl doare cel mai mult pe ministru) dar și de cea internă, mișcată de soarta artistului oprimat de obtuzitatea birocratică. Evident că statutul lui Johan Kobborg în organigramele de stat era ultima problemă a ONB și a lui Kobborg însuși.

Șirul greșelilor, devenite între timp erori uimitoare de comunicare, nu se oprește aici. Vlad Alexandrescu lansează chemări la reconciliere pe care le transmite tardiv de pe adresa de mail personală. Pare lipsit de importanță, dar pentru lumea corporatistă, de unde speră același ministru să vină donații generoase pentru achiziționarea Cumințeniei pământului, este un detaliu care nu inspiră încredere, ci amatorism. Sau, dacă ar fi să privim insistent la partea plină de pe fundul paharului, ar putea inspira și milă, ceea ce ar rima oarecum cu ideea de donație, dar nu cu una consistentă.

În final, sistemul a cedat de frica dezastrului care se profila la orizont: reprezentațiile cu Manon compromise, retragerea drepturilor pentru prezentarea coregrafiilor lui Kobborg (ca și cum ne-am fi întors brusc pe vremea lui Ion Iliescu, când Andrei Șerban era alungat de la TNB), Alina Cojocaru, starul absolut al baletului românesc, amenințând că nu va mai dansa la București, o echipă de balerini tineri care protestau deznădăjduiți și lista e și mai lungă în ceea ce privește efectele colaterale.

Că dl Alexandrescu nu și-a imaginat ce efecte va produce o simplă semnătură pe un ordin ministerial, necunoscând lumea operei, nu e impardonabil. Nu este obligatoriu ca un profesor de limba și literatura franceză să cunoască în detaliu ce înseamnă orice domeniu cultural și nici mecanismele interne ale unui teatru liric. Grav este că domnia sa are un consilier special pentru probleme de operă, pe dl Rareș Zaharia, care ar fi putut să-i dea sfaturi competente și n-a făcut-o, fiind el însuși interesat să se transfere la ONB într-o funcție de conducere. Și cred că acest consilier ar trebui să plătească, prea seamănă cu Paolo Albiani din Simon Boccanegra.

Criza s-a dezamorsat, cel puțin în aparență, prin retragerea pe o poziție secundă a lui Tiberiu Soare și prin numirea dirijorului Vlad Conta ca nou interimar la ONB, de data aceasta un om al echilibrului. Rămâne de văzut dacă dl Soare, care a învățat o lecție dură despre umilință, va rămâne în această nouă poziție, căci în trecut a plecat de la alte instituții pentru motive mai neînsemnate. Și deocamdată, se pare că Manon a reușit să scape de destinul pe care i l-a prezis Prévost.

Rămâne însă o imagine urâtă a ministrului culturii, mai ales în plan internațional, în mediul artistic. Căci dacă luptele sale pentru patrimoniul arhitectural al României au o rezonanță vie în opinia publică locală, gafa de la ONB nu va fi uitată ușor, punând sub semnul întrebării pentru multă vreme seriozitatea atitudinii față de cultură a autorităților românești.

42 de comentarii

  1. Hai ca ai scris numai tampenii.Ma mir ca nu iti este rusine.Bine ca lauzi o idioata cum e Cojocaru (chiar daca e cine e, tot o idioata ramane) si un golan cum e Koborg (cu o leafa de 7 300 euroi pe luna, intr-o institutie unde se moare de foame) care si-au permis sa ne umileasca pe noi romanii, de parca in Romania nu s-a facut deloc balet, de parca Romania e o tara venita pe spirala timpului din precambrian.Koborg asta a indepartat cat a putut balerinii romani inlocuindu-i in distributii cu oameni din gasca lui, ca sa castige si ei niste parale pe spinarea prostilor de romani.S-a umplut Opera de toti ratangii veniti din Anglia sau din China populara, platiti cu salarii grase la care nu viseaza amaratii de artisti autohtoni.Slugilor: cat mai aveti de gand sa mancati rahat cu polonicu si sa lingeti in dos fundurile care va sponsorizeaza mizerabila activitate de ziaristi fara creier? Ati terminat de pupat fundu lu Dinca si acum ati trecut la fundurile balerinilor?

    Apreciază

    • Un roman,
      Bine punctat. Acest pseudo ziarist este creatia fostei conduceri care a pus Opera Nationala din Bucuresti pe butuci! Un pupincurist ordinar care scrie cronici bune doar pentru cei care i au mai aruncat din cand in cand cate o firmitura de la masa lor de glorie efemera, care-si cladesc reputatia pe lins in cur si pe galeria de aplaudaci din sala in frunte cu acest avorton al scrisului!!
      Marş!

      Apreciază

  2. Buna analiza, ca de obicei !

    O placere sa citesti un text informat si cu o perspectiva internationala asupra situatie (care nu se opreste in micile interese locale, invidii artistice si murdari politice – care afecteaza viziunea unora)

    Apreciat de 1 persoană

  3. O fi adevarat ca pestele de la cap se-mpute, dar, daca „Tibi” Soare nu dadea cu mucii-n fasole in halul in care a facut-o, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Mi se pare ca articolul minimizeaza acest aspect, exacerband vina ministrului.

    Cu tot capitalul de simpatie acumulat prin activitatea de pana acum, gestul lui Soare ramane socant si inexplicabil. Daca avea un dram de demnitate, isi dadea demisia din ziua 2. Dar caracterul omului in astfel de situatii limita se arata.

    (Sunt tare curios cum se vor desfasura sedintele de „board”, cu Conta in capul mesei si Soare si Kobborg la stanga si la dreapta. 😉

    Apreciază

    • Nu minimizez acțiunile lui Tiberiu Soare. Dar acțiunile lui sunt un efect. Cauza rămâne numirea lui de către ministru, o numire care s-a făcut într-un mod brutal, ceea ce a încurajat și a dat o direcție gesturilor ulterioare ale managerului interimar.

      În plus, aici nu discutăm despre artiști și despre preferințe. Tiberiu Soare este un dirijor foarte bun și un intelectual cum rar se întâlnesc în mediul artistic. Din câte știu, și Vlad Alexandrescu este un universitar admirabil.

      Dar aici este vorba despre management, unde toți parcă ar ține să demonstreze cât de amatori sunt.

      Apreciază

      • Aseara am vazut ultimul spectacol de balet, demn de orice mare oras cultural al lumii. Daca mai vrem sa repetam experienta aceasta minunata, va trebui sa luam avionul, vaporul sau trenul si sa facem multi kilomeri sau mile

        Kobborg a demisinat. Si bine a facut. Nu poti lupta impotriva mentalitatilor si lipsei de caracter ale „elitelor” culturale ale unui popor.Cat despre „intelectualii cum rar se intalnesc”‘…

        Cabala a reusit. Caci cabala a fost nu intamplari nefericite, gafe si meschinarii.
        Mineriada culturala care reasaza Romania acolo unde ii este locul.
        Spectator umilit

        Apreciază

  4. ONB nu va reusi niciodata sa iasa din mediocritate si marasm! Sa ne amintim de scandalul provocat de Oedip-ul lui Andrei Serban in urma cu 20 de ani.Orice incercare de modernizare artistica sau manageriala se loveste de zidul meschinariei si neputintei intelectuale.In ultimii 10 ani, baletul ajunsese o umbra palida a trupei cunocute in anii 60-70. Din vina celor care agita azi spectrul disparitiei coregrafiei romanesti si a valorilor nationale… Aceiasi care nu au reusit sa promoveze valoarea, originalitatea si talentul…Dar care nu ezita astazi sa distruga cu furie si ura o frumoasa si utopica aventura.

    Apreciază

  5. Asteptam cu nerabdare noile spectacole semnate de monstrii sacri Babuska si Tugearu, in minunatele decoruri Petrovici… In intrepretarea doamnelor Soare si Babuska

    Apreciază

  6. Daca tot s-au strans 300 de semnaturi de sustinere pentru Ionut Soare, eu as propune sa-i dam o mana de ajutor sa poata candida dumnealui la primaria Bucurestilor. Acolo ar fi titular, nu intemediar, si-ar putea pune in opera proiectele manageriale pe care le-ar duce sau mai degraba nu la bun sfarsit. E greu sa construiesti, e mai usor sa darami.

    Apreciază

  7. Eu nu inteleg de ce se cramponeaza Vlad Alexandrescu sa il propteasca pe Tiberiu Soare intr-un post de conducere la ONB. Privind la circul pur romanesc de la ONB ma gandesc ca poate legenda Mesterului Manole trebuie inteleasa in alta cheie: noi romanii sunt maestrii in a darama cu propriile maini orice este temeinic facut. Noua nu ne plac lucrurile bine facute ci incropelile, constructiile cu fundatii cladite pe mlastini de mediocritate, invidie si nepotism.

    Apreciază

      • Tot ce se poate sa inteleaga intr-un tarziu ce a facut dar modul in care a gestionat intreaga criza a fost absolut catastrofal. Kobborg a anuntat ca isi da azi demisia din functie. Problema lui Vlad Alexandrescu este ca in loc sa isi recunoasca onest greseala si sa-l demita a doua zi pe Soare, s-a folosit de tot soiul de minciuni si de tertipuri ptr a iesi basma curata. L-a numit pe Conta dar l-a pastrat si pe Soare si ar fi vrut ca si Kobborg sa accepte targul asta mizer. Eu de asta ma intreb, cu naivitate, de ce trebuie domnul Soare sa fie musai intr-o functie de conducere?

        Apreciază

      • În primul rând Tiberiu Soare și-a început interimatul printr-un gest de ostilitate față de JK. A fost o gafă mai mare decât cariera dirijorului și care nu poate fi cauționată cu nimic. În timp ar putea ajunge să plătească foarte scump, nu numai gafa (căci a greși e uman, chiar și din rivalitate, orbire etc.) ci însuși faptul că a acceptat să rămână într-o poziție managerială la ONB. Pentru că această încăpățânare semnifică faptul că nu mai e o gafă ci un gest calculat împotriva lui JK.
        În al doilea rând, ministrul e nul în ceea ce privește activitatea dintr-o operă, ceea ce înseamnă că în jurul lui sunt niște persoane foarte interesate de ONB, care se folosesc de el. Indiferent de alte scandaluri pretinse sau reale pe care le-a creat până acum, în mod sincer nu cred că ministrul culturii a anticipat vreo clipă că se va trezi că are în mână o grenadă cu cuiul scos.
        Dar știți cum e, și lui Nixon i-au trebuit doi ani până a recunoscut Watergate…

        Apreciază

  8. Daia…era un raspuns pentru Clemycali.
    Intre timp a fost scoasa artileria grea si lucrurile s-au lamurit.
    Saraca tara in care politica, fie ea si culturala , este facuta de dive.

    PS.Il rog pe „despre demnitate” sa ma radieze din lista de bloggeri, nu de alta dar imi e teama ca se va interveni la presedinte, prim- ministru si ministrul de finante sa mi se „taie” pensia pentru pactizare cu dusmanii natiei.

    Apreciază

  9. Lucrurile s-au lamurit… Vlad Conta si Tiberiu Soare figureaza cu onoare si cinste pe site-ul ONB la „Conducere”. Anuntul de demitere al lui Johan Kobborg s-a strecurat discret, impersonal si nesemnat…Circulez, il y a rien à voir! Mi-e rusine si ma doare.Ramanem cu o institutie condusa dupa un regulament al anilor 50: solistii sunt numiti pe viata pentru a ne incanta pana la pensie ( a lor si a noastra),ansamblul de balet isi poate odihni picioarele obosite spre 55 de ani,decorurile Barbierului vor supravietui spre incantarea stranepotilor nostri.

    Apreciază

  10. Eu cred ca majoritatea audientelor apreciaza ce sa intimplat de doi ani incoace la Baletul ONB – constient sau nu de cine e responsabil de schimbare. (numarul dublat de bilete vindute sustin argumentul de popularitate a noilor productii)

    Inima companiei era re-inviata in aceasta perioada, si repertoriul largit enorm, numai ca nu cred ca multi stiau sau constientizau detaliile, si cine a creeat acest resultat.

    Cei care trebuie acum sa cara vina sunt mici faliti-artistici, lasati pe-banca la ONB – din epoca precedenta (plini de invidie si de ego lovit, si un fals sens de nedreptatire – care apeleaza la cel mai josnic nationalism Vadim-esc – cum a fost documentat astazi)

    Bine a fost spus mai sus – ‘O mineriada-culturala, pe teme Vadim-esti! ‘

    Apreciază

    • Minte cu nerusinare. Si face asta de la inceputul scandalului cand Soare s-a repezit ca un cioban sa scoata de pe pagina de internet a ONB titlul de director artistic al corpului de balet (titlu pe care il detin printre altii si Angel Corella si Manuel Legris). Ca asta era titulatura clara, ca ministrul stia si ca era incadrata administrativ, a reiesit din emailul facut public de Kobborg pe Facebook in care ministrul il felicita ptr premiera cu Manon. Mailul ii era adresat in engleza directorului si incepea cu „dear Johann”, si incheia cu semnatura Vlad. Patetic este in aceste circumstante un cuvant prea bland.

      Apreciază

  11. Cateva zile mai tarziu, gestul lui Soare nu mai pare atat de intamplator, o simpla gafa de om prost. Intr-un reportaj difuzat acum 2 zile de ProTV, idiotul vorbeste despre fonduri deturnate de Kobborg in urma nu stiu carei gale de balet de la New York.

    Ma intreb, in cele 2-3 zile de directorat adjunct si interimar, cand a avut Soare timpul sa investigheze aceasta speta si sa ajunga la acest verdict? E clar ca a venit cu ordin de acasa.

    Nu am crezut ca in spatele imaginii de baiat de treaba se ascunde asa un jeg si o mizerie de om!

    Apreciază

    • World Ballet Stars, spectacol care a avut loc la Lincoln Center in New York in decembrie anul trecut si la care au participat printre altii: Tamara Rojo, Friedmann Vogel, Uliana Lopatchkina, Daniil Simkin. Gala a fost organizata sub umbrela Institutului Cultural Roman. Acuzatiile de deteurnare de fonduri in organizarea galei sunt o alta minciuna ptr ca este probabil ultima lor carte ptr a intoarce opinia publica in favoarea lor.

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.