Despre Opera

Ultima noapte cu Manon, întâia noapte de…


într-o duminică, 17 aprilie 2015
Manon, balet în trei acte
Coregrafia: Kenneth MacMillan
Muzica: Jules Massenet (aranjament orchestral de Martin Yates)
Cristina Dijmaru (Manon – debut), Dawid Trzensimiech (Des Grieux), Liam Morris (Lescaut), Antonel Oprescu (Monsieur GM),  Mihaela Soare (Amanta lui Lescaut), Lucas Campbell (Temnicerul), Alexandra Gavrilescu (Madame), Shuhei Yoshida (Cerșetorul Șef), Nastazia Philippou, Sakura Sakamoto, Akane Ichii, Bianca Stoicheciu (Curtezane), Alessandro Audiso,  Egoitz Segura, Caspar Stadler, Răzvan Cacoveanu, Lucas Campbell, Jessy Chraibi, Mircea Ioniță, Raul Oprea (Clienții), Vicențiu Popescu (Bătrânul)
Ansamblul de Balet al Operei Naționale București
Scenografia: Mia Stensgaard; Lighting design: Mikki Kunttu; Maeştri de balet: Karl Burnett, Bruce Sansom, Dirijor: Cirpian Teodorașcu

Am fost pentru a treia oară la Manon, la a șasea reprezentație a acestuia. Nu mai insist asupra detaliilor de la premieră, am făcut-o deja într-o cronică anterioară.

În ciuda contextului foarte tensionat de la ONB, se vede clar progresul de la un spectacol la altul și determinarea tuturor celor de pe scenă a fost foarte mare. Începe tot mai mult să semene cu spectacolele văzute pe DVD-uri de la Royal Ballet, Opera Australia sau Paris. O doamnă, critic de balet, mult mai experimentată decât mine în acest subiect, mi-a spus odată că pentru a scrie o cronică adevărată de balet, trebuie să-l vezi de mai multe ori. Avea dreptate, evoluția dansatorilor din trupa lui Johan Kobborg este vizibilă.

Dawid Trzensimiech
Dawid Trzensimiech

A treia solistă din această serie a fost Cristina Dijmaru și nu a fost cu nimic mai prejos decât colegele ei din primele seri. A fost o Manon senzuală și dominatoare în primele acte, foarte fluidă în mișcări, cu o călcătură mai apăsată, dar rămânând convingătoare. Dawid Trzensimiech a fost și mai bun decât în seara premierei, de o generozitate expresivă care a învins definitiv tracul debutului. A fost ultima sa apariție la ONB, ce păcat! Am primit un comentariu, acum câteva zile, cum că balerinul nu se ține bine pe picioare. Nimic mai fals. Rolul este înfiorător de greu din punct de vedere tehnic și momentele lui solistice solicită piciorul de sprijin foarte mult. Și Dowell, intepretul de la premiera britanică din 1974 (captat pe DVD în 1980), și Acosta în 2009 se clatină (chiar mai mult) în aceleași momente. Dawid a fost superb azi, pasionat și tulburător de inocent. Și Mihaela Soare a fost remarcabilă, o Amantă care a știut să atragă atenția tuturor asupra ei, magnetismul nu e la îndemâna oricui. Un erotism matur, o apariție acvilină, de pasăre de pradă, dar sincer îndrăgostită de un Lescaut (Liam Morris) foarte intens dramatic, dar mai puțin spectaculos în scena beției din actul doi. Abia acum am înțeles, prin contrast, delicatețea orientală a lui Akane Ichii, cea care a interpretat în celelalte două spectacole rolul Amantei.

Dar frumusețea coregrafiei lui Sir Kenneth MacMillan stă în detalii. Mișcarea aceea circulară de picior a lui Manon, un fel de leitmotiv semnificând, pe rând, inocență, cochetărie, apoi doar o zbatere de inimă în final. Micuța balerină în travesti din actul doi, de o decadență imposibil de uitat (à propos, acest rol a fost creat la reluarea din 1976 a spectacolului de la Royal Ballet). Sau finalul, dureros, cu Manon moartă, rezemată de spatele lui Des Grieux, de parcă te-ai fi așteptat în clipa următoare ca cineva să spună „Tutta su me ti posa”, ca în opera lui Puccini…

O primă fisură a acestui balet a apărut deja. Martin Yates a anulat ultimele două spectacole din luna aprilie, lăsând locul lui Ciprian Teodorașcu. Dirijorul român, un specialist în balet, a încercat să dinamizeze muzica la nivelul intensității de pe scenă. Finețea s-a destrămat, orchestra a sunat dur în momentele de apogeu sonor, iar greșelile de la alămuri au fost numeroase (au fost și la primele spectacole, dar mult mai puține).

A fost, pentru a treia oară, emoționant și parcă tot mai mult ca data trecută. Prinsă între orgolii, rivalități și excese ale politicienilor și ale muzicienilor, Manon nu vrea să moară. Iar publicul privește cu un nod în gât, plin de tensiune, către cel mai bun spectacol coregrafic al ultimelor stagiuni.

Și pentru asta, indiferent de cum se va termina frumoasa poveste a baletului ONB și a puștilor lui Kobborg, cei care azi sunt pe picior de plecare merită un mare „Mulțumesc!” scris în limba engleză pe o coală A4, ridicată deasupra capului la aplauze.

DAWID, JOHAN, THANK YOU!

În limba engleză, într-o sală de operă din București. Pentru că eu unul cred că patriotismul înseamnă și să cerți România atunci când greșește.

Galerie foto, cu Dawid Trzensimiech de la premiera din 2 Aprilie (© GIN FOTO/ONB):

Marina Minoiu, Dawid Trzensimiech – Manon, ONB 2016

26 de comentarii

  1. Plecarea lui Kobborg si a lui Trzensimiech reprezinta o pierdere ptr lumea artei romanesti. In mod categoric vor urma si alte pierderi. Sper ca Johan si Trzensimiech sa isi gaseasca in curand o alta companie care sa ii aprecieze pe amandoi la adevarata lor valoare. As fi sperat pana in ultimul moment la gasirea unei solutii care sa continue munca depusa de Johan Kobburg la Bucuresti dar ma tem ca aceasta solutie nu se doreste a fi gasita. Pacat, mare pacat. Si asa ne intoarcem la legenda mesterului Manole si la cuvintele „ce ziua construia/noaptea se surpa”.

    Apreciază

    Răspunde

  2. Multumiri pentru aceasta ultima cronica la spectacolul cu Manon. L-am vazut cu Barnaby Bishop si Andra Ionete si mi-a placut mult De Grieux. Ea a fost buna tehnic dar putin crispata. Ce sa spun mai mult? O lovitura aproape mortala data de ONB companiei creata de JK. E atat de trist ce au facut….

    Apreciază

    Răspunde

    • Foarte curajos… S-ar vedea ca majoritatea se apropie de 50 de ani si ca nu mai danseaza din 2005… E trist… Ar fi trebuit sa trimita petitii si memorii pentru o retragere onorabila si o pensie corecta la 42 de ani… Cum se obisnuieste in toate marile companii de balet… Dar e mult mai simplu sa-si reverse veninul pe Facebook!

      Apreciază

      Răspunde

      • Din pacate nu ma mira atitudinea acestor oameni. Este aceeasi mentalitate care ii face pe cei capabili sa plece din tara. Sigur, ne place sa ne mandrim cu cei care reusesc in afara granitelor atata timp cat nu vin sa ne deranjeze din comoditatea si mediocritatea noastra stramoseasca. Noi ii apreciem pe straim, tanjim dupa performantele alotra (companii de balet sau teatre de opera) atata timp cat nu vin si nu ne cer sa ne comportam profesional, sa punem pe primul plan competenta si talentul. Ptr ca altfel imediat de zbarlim si incepem „Sa ne lase in pace”, „Stim si noi”, „Marile noastre talente”, etc. Si nu vrea nimeni sa recunoasca faptul ca in ultimii 20 de ani, cu exceptiile numite Alina Cojocaru (care nici macar nu este produsul scolii coregrafice romanesti) si partial Simona Noja, nu avem nici un alt balerin/balerina care sa fi facut cariera internationala.
        M-am uitat de curiozitae in ultimele zile pe paginile de internet ale mai multor companii de balet si am incercat sa gasesc romani printre dansatori. Am gasit foarte putini si in majoritatea lor activand in corpul de balet. Asta spune mult despre nivelul scolii de balet romanesti.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Ar fi interesant de vazut si numele celor care au lansat acest atac… Inceput cu multe luni in urma pe retelele de socializare… Este ciudat ca nimeni nu aminteste multiplele scandaluri din ultimii 10 ani: demiterea lui Gheorghe Iancu, concedierea Simonei Somacescu ( numita prin concurs) , absenta oricarei premiere sub directoratul ( fara concurs) Alin Gheorghiu…

    Apreciază

    Răspunde

    • Chiar doream sa aflu numele contestatarilor lui Kobborg. Nu de altceva dar in cazul in care unul dintre ei se rataceste pe coasta de vest a SUA, sa nu gresesc si sa contribui la bunastarea lor platind un bilet la vreo reprezentatie.
      De demiterea lui Gheorghe Iancu uitasem. M-am tot intrebat care a fost problema cu el: este roman si un nume important in baletul mondial.

      Apreciază

      Răspunde

      • Nu cred ca o sa-i vedeti pe coasta de Vest… Nici la Paris… Cu cateva exceptii, majoritatea sunt dansatori mediocrii care nu au stralucit vreodata… Indiferent de cine a fost la conducere.Se adauga maestrii de balet fara opera, profesori de la UNATC care n-au mai creat nimic de la sfarsitul anilor 90 si critici muzicali anacronici!

        Apreciază

    • M-am inselat : sub directoratul lui Alin Gheorghiu s-a montat Don Qujote in regia lui Jaroslav Slavický.Un ” strain”… Unde erau coregrafii nostri ?Au avut aproape 3 ani pentru a crea capodopere !

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.