Au trecut 21 de zile de la demiterea ultimului director interimar de la ONB și o săptămână de când dna Corina Șuteu a fost numită ministru al culturii. În tot acest timp, luptele de la ONB au continuat, iar statul român nu a făcut nici o mișcare concretă pentru a recupera instituția din haos, în afara lansării unor ipoteze.
În mod cert, există o voință politică de a fi readus Johan Kobborg la conducerea baletului, dar presiunile artiștilor ONB conduși de Tiberiu Soare n-au scăzut. În așteptarea numirii oficiale a dnei Beatrice Rancea ca director interimar, tensiunile cresc din nou, pentru că actualul manager al Operei Naționale Române Iași are reputația unui om care știe să se impună și să impună propriile sale reguli.
În acest moment, Ministerul Culturii a reușit să formuleze un mic plan de acțiune, cu pretenții de reformă, cu ambiții vizionare și cu veleități de strategie. El arată cam așa:
- Readucerea lui Johan Kobborg la conducerea baletului ONB
- Numirea dnei Beatrice Rancea ca director interimar al ONB
- Anularea OUG care a unificat Opera cu Opereta
- Finalizarea lucrărilor de renovare a clădirii ONB
- Mărirea salariilor din Ministerul Culturii ca punct de plecare pentru mărirea salariilor de la ONB
- Păstrarea sistemului de „teatru de repertoriu” la Operă și la Operetă.
Acest plan vizează calmarea scandalului ONB și… cam atât. Cât despre pretenția că ar putea fi numit „reformă”, cred că îi lipsesc foarte multe elemente pentru a putea spera la acest titlu.
Numirea dnei Rancea este a patra mutare de același fel pe care Ministerul o face în ultimele cinci săptămâni. Sunt multe argumente care demonstrează că este o idee greșită. Primul și cel mai important ține de logică: aceiași oameni (ai sistemului) și aceleași metode (un nou interimar) nu au cum să producă rezultate diferite de cele anterioare, care au fost catastrofale. Chiar și dacă, pe termen scurt, un nou interimar ar putea aplana conflictul. Vreți să detaliez? Facțiunea Soare este îngrozită de ideea de a fi condusă de Beatrice Rancea și, pe zi ce trece, aversiunea față de această numire este exprimată tot mai direct. Apoi, nimeni nu s-a gândit ce s-ar întâmpla dacă, în același timp, controlul judiciar care a atras automat suspendarea actualului director ar fi ridicat. Ministerul s-ar găsi într-o postură foarte delicată, pentru că situația de drept s-ar restabili imediat, iar interimarul ar trebui să plece de unde a venit. Ce să mai spunem dacă directorul ONB ar fi achitat? Nu ar fi cazul ca Ministerul să lase totuși justiția să-și facă treaba nestingherită de nimeni? Privind dintr-o altă perspectivă, cea a acuzațiilor de xenofobie, dna Rancea ar trebui să explice mai întâi de ce Opera Națională Iași a publicat pe pagina oficială de Facebook mesajul cel mai explicit xenofob al fostei balerine Ileana Iliescu, exprimat chiar a doua zi după ce s-a strigat „Afară din țară” Alinei Cojocaru și balerinilor străini. De asemenea, dna Rancea ar trebui să se delimiteze și de șovinul mesaj de susținere al sindicatului ONRI pentru „Maestrul Tibi Soare” (sic!), în condițiile în care acest sindicat nu a contrazis-o niciodată pe directoarea de la Iași, iar sindicatul cel mai important din ONB se delimitează totuși de același Tiberiu Soare. Cum se împacă toate aceste gesturi publice cu dorința de a-l păstra pe Johan Kobborg la ONB nu e deloc clar. La fel de neclar este modul în care această numire ar repara prejudiciile imense de imagine în media internațională, prejudicii legate în primul rând de derapajele naționaliste din România, pe multiple planuri.
În rest, celelalte idei se dovedesc imediat a fi doar niște paliative. Despărțirea Operei de Operetă ar da satisfacție unei cruciade pornite de vreun an de zile de mezzo-soprana Oana Andra de la ONB, care a contestat OUG-ul în cauză în instanță fără nici un succes (decizia definitivă a fost dată în luna februarie). Nu mai insistăm pe ridicolul înființării (din dorința de a afilia cât mai mulți membri) unui sindicat unit al Operei cu Opereta a cărui primă revendicare este despărțirea Operei de Operetă. Ministerul pare să ia în calcul această măsură numai din dorința de a satisface o ambiție de divă dusă până în pânzele albe. Asta e problema principală a ONB? Mai degrabă Ministerul Culturii ar face bine să rezolve problema dării în folosință a noului sediu al Operetei, care nu are aviz ISU pentru simplul motiv că nu s-a încheiat predarea lucrării de la constructor la beneficiar tocmai din cauza blocajelor care își au sursa tot la Minister, de pe vremea dlui Vlad Alexandrescu și a foarte interesatului său consilier Rareș Zaharia.
În fine, ideea păstrării „teatrului de repertoriu” este o formă fără nici un fond, pe care am explicat-o deja într-un articol. Cât despre mărirea salariilor fixe, bugetare, am senzația că nici măcar artiștii ONB nu o iau în serios. Sigur, finalizarea renovării clădirii ONB este binevenită, deși imaginea unei clădiri aflate chipurile în ruină în spatele scenei este foarte exagerată. Dar trafaletul nu poate substitui reforma.
Problemele ONB sunt cu totul altele decât cele care emană din labilitatea „revoluționarilor” care-l iubesc atât de mult pe dirijorul antreprenor Tiberiu Soare încât nu-l acceptă decât pe domnia sa ca director. Acestea se pot rezuma la două mari teme. Prima este restabilirea normalității la ONB, calmarea spiritelor. A doua este repararea imaginii internaționale a unei mari instituții publice de cultură. Nimic din planurile Ministerului nu pare să le rezolve corect.
Ce-i de făcut? Răspunsul este foarte simplu: o reformă autentică.
Despre Opera 
Ceea ce se intampla la ONB e doar un simptom care releva cancerul existent in sistem si lipsa de reforma din ultimii zeci de ani. Situatiile sunt exact aceleasi la toate institutiile culturale. La ONB s-a spart infectia si a inceput sa curga puroiul pentru ca a existat un manager curajos care a facut o reforma locala si a liberalizat la limita legii piata artistica, fara sa existe reforma institutionala. Si ma indoiesc ca va exista vointa politica pentru aceasta reforma, inainte ca intregul sistem sa ajunga in colaps. Ceva similar s-a intamplat in urma cu cateva zeci de ani in Marea Britanie. Subventionarea fara discernamant a institutiilor, fara a exista criterii de prerformanta autentice si un control transparent si real asupra bugetelor si a performantelor; bugetarea pe baza de afinitati si amicitii personale; sistemul arhaic de salarizare si. fara nicio legatura cu meritocratia, birocratia excesiva pe de o parte si lipsa de control asupra calitatii pe de alta, etc. Toate vor duce inevitabil in acelasi punct. Directori care se vor complace sistemului si a caror institutii vor produce pe minus valoare artistica intrand in zona de uitare publica pana la disparitie din viata societatii …urmata de onutilitatea existentei institutiei. Sau manageri curoajosi care vor forta legile si sistemul, nu intodeauna bine intentionati unii avand interese personale, dar altii care doresc si vor dori sincer sa ridice stacheta… si care vor provoca rupturi interne si fenomene nesanatoase care vor exploda ca in situatia ONB. Fara o reforma reala, drastica si dura, dureroasa pentru multi apv-isti din sistem,…nu se va vindeca cancerul. Modelul britanic este un exemplu demn de urmat. Ca si cel francez intr-o anumita masura. Modelul german nu. Nu are Romania puterea economica de a sustine un asemenea model. Insa reforma este imperativa!!! Un mod du adevarat curajos ar fi crearea unui nou model de institutii, pe baze moderne, desfiintarea tuturor celor existente si reinfiintarea pe noi baze. Da! Desfiintarea. Si reinfiintare. Cu concursuri autentice pe posturi (scheme minime de personal) , bazate pe competenta. Cu liberalizarea pietei muncii din domeniu. Eficientizare si profesionalizare dictata de piata. Dar nu vom vedea curand asa ceva. Doar cand sistemul va intra in colaps. Iar asta sper sa se intample cu cat mai curand. Cu cat mai curand cu atat mai bine pentru toata lumea, inclusiv pentru cultura nationala.
ApreciazăApreciază
Ma intreb in ce masura reforma depinde de director sau de ministru. Pana la urma, Dinca a inceput un soi de reforma din pozitia de director. Si atunci ce asteptam de fapt de la ministru (mai mult decat o numire inteligenta pe post)?
ApreciazăApreciază
Directorul nu poate reforma o institutie. E limitat de legi. Nu e patron. Poate face niste lucruri la limita legii sau incalcand legea, dar isi sapa singur groapa.
ApreciazăApreciază
Reforma depinde de minister simde parlament, nu de ministru ca singura persoana. Si in primul rand de vointa politica. Ministerul poate elabora noi legi, noi regulamente de functionare si trebuie sa o faca si sa le argumenteze cum trebuie,…dar tot la parlament se ajunge.
ApreciazăApreciază
Am inteles. In acest caz, nicio sansa!
ApreciazăApreciază
Acum cu scandalul de la ONB au sansa de a face ceva. ONB sub forma institutionala actuala ar trebui desfiintata si creata o noua institutie pilot, moderna si liberala, …cu girul ministerului si parlamentului. Pe baze si reguli noi. Dar nu o vor face. Prea multa bataie de cap. Mqi bine schimba un director si asteapta sa se linisteasca lucrurile. Si se vor linisti. Fara artisti de talie internationala. ONB se va intoarce in mediocritate si …liniste.
ApreciazăApreciază
Buna analiza. In plus dna Suteu a spus de la inceput ceva de genul ; ” eu am filmul la inima”? Si eu as face la fel; de ce sa-mi bat capul cu o institutie mediocra care nu a aratat nici un fel de muschi creativ in ultimii 25 de ani? Pierdere de timp. Vocile bune se vor descurca ca si pana acum de unele singure .
ApreciazăApreciază
ce voi scrie nu are legatura cu subiectul de mai sus, insa cum este cel mai recent post al dvs, imi permit sa ma lansez aici: f e l i c i t a r i pentru premiul Elle Best Culture blog!
Va urmaresc cu mare placere si m-am bucurat mult pentru dvs. O seara frumoasa va urez si la cat mai multi cititori ! 🙂
ApreciazăApreciază
OFF TOPIC: Anita Hartig suparata rau pe Dudamel si Marelli.
http://adevarul.ro/cultura/arte/soprana-anita-hartig-intremetropolitan-covent-garden-opera-statdin-viena-1_57359cd55ab6550cb8e5f409/index.html
Altfel, detalii interesante despre cum functioneaza „business-ul” de opera pe la altii.
ApreciazăApreciază
Nu mai traiesc in Romania, asa ca intrebarile mele ar putea sa para aiurea
De ce ar trebui sa se delimiteze Beatrice Rancea de mesajul sindicatului Operei din Iasi ? Managerii nu pot fi membri de sindicat, deci prin natura pozitiei sale Beatrice Rancea se delimiteaza de sindicat.
Ca unii membri ai sindicatului au pareri xenofobe e una, ca prestigiul Operei din Iasi are de suferit prin asocierea numelui institutiei cu aceste pareri – e regretabil si, in acest caz, greu de dovedit. In strainatate pentru a preveni situatii de acest tip, angajatii unei companii semneaza un document ca nu pot angaja numele institutiei unde lucreaza facand afirmatii xenofobe, rasiste, etc. In caz ca nu respecta aceste prevederi sunt concediati. Nu cunosc daca exista aceasta obligatie in Romania
Pozitia Ilenei Iliescu nu mai exista pe pagina Facebook a Operei din Iasi. Eventual Beatrice Rancea ar putea fi intrebata ce procedura exista pentru a publica mesaje pe pagina Facebook a Operei din Iasi.
O remarca despre reforme
Nici o opera din Romania nu are un link pe website pentru donatii. Eu inteleg ca banii vin de la buget si daca exista acest link si daca nu exista. Inteleg si ca daca prietenii operei sustin financiar opera, banii care apar din donatii si care fluctueaza for face ca bugetul de la stat sa se diminueze
E sigur insa ca vre-un milionar excentric (si gandul ma duce la Fitzcarraldo) care vede productiile Operei din Iasi pe youtube si ar dori sa sustina teatrul respectiv timp de o stagiune sau mai multe n-ar avea nici o sansa s-o faca nici daca scrie si citeste romaneste.
ApreciazăApreciază
Cu donatiile fix asa este. Eu am vrut sa redirectionez catre ONB (in fine, catre o asociatie non-profit care sa sprijine ONB) cei 2% acum citiva ani si nu am reusit. Le-am scris si mail-uri (2 sau 3) si nu am primit vreun raspuns.
ApreciazăApreciază
Donațiile nu sunt încurajate în România din cauza lipsei unei legi adecvate privind sponsorizarea.
Cu toate acestea se încearcă un prim pas, în cazul achiziției „Cumințeniei pământului”, respectiv un act legislativ prin care marii contribuabili la bugetul de stat să poată dona sume importante de bani, în niște condiții fiscale avantajoase.
Poate că, în timp, această intenție se va transforma într-un proiect legislativ vrednic de țările civilizate.
ApreciazăApreciază
De ce sa se delimiteze? Simplu, pt ca la Iasi liderul de sindicat este si coordonator artistic, numit de dna manager. Cat despre publicarea pe facebook, procedura este simpla- nu se intampla nimic fara aprobarea managerului
(conform propriilor declaratii) !
Cat despre reforma, de acord cu reforma, dar hai, atunci cand o facem, s-o facem cu oameni care au habar despre ceea ce se intampla in domeniul respectiv, hai sa vedem si ce era bun inainte si hai sa nu se rezume totul la interese de partid !
A devenit cumva arta un domeniu in care oricine isi poate da cu parerea sau exista prea mult timp liber si ni se dezvolta prea mult in noi latura artistica?
ApreciazăApreciază
„A devenit cumva arta un domeniu in care oricine isi poate da cu parerea sau exista prea mult timp liber si ni se dezvolta prea mult in noi latura artistica?”
Foarte bine punctat.
O mare valoare a muzicii universale a facut o afirmatie la care ar fi bine sa ne gandim cu totii:
„Sa vorbeasca public despre muzica numai cei care au cantat macar o gama in public”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e vorba despre artă, ci despre atitudine.
ApreciazăApreciază
Super! Eu ma calific.
ApreciazăApreciază
Exista oameni (putini !), care, fara sa fi absolvit cursuri de specialitate intr-o institutie acreditata, au bagajul de cunostinte specifice si generale care-i indreptateste la exprimarea in public asupra unui act artistic, analiza lor fiind mai pertinenta decat a unor specialisti cu diploma.
Pe de alta parte, orice spectator avizat de opera/balet (in cazul de fata) are dreptul la opinie, asa cum are orice spectator care iese dintr-o sala de cinema, dupa proiectia filmului, fara a-i pretinde nimeni studii de specialitate. Nostim e ca, in cazul unor pareri elogioase, niciun artist nu se revolta pe lipsa de pregatire a celor care-l aplauda. Cei ce se exhiba pe o scena in fata unor spectatori trebuie sa fie pregatiti in egala masura pentru ovatii sau pentru fluieraturi. Daca nu, sa se produca intr-un spatiu privat, ei intre ei, NU CONTRA COST, pentru un public uneori insistent invitat in sala de teatru sau de concert.
ApreciazăApreciază
ONB , ONR Iasi, vedetele zilei, acuzate de mediocritate !?!?
Cu nimic mai prejos decat spitalele din Romania, scolile, institutiile publice ,etc. si chiar ziaristica si publicistica din Romania. Diferenta consta in faptul ca aceste opere sunt, poate, mai expuse atentiei publicului.
In fiecare institutie exista oameni care prin valoarea lor duc in spate si nulitatile adiacente.
Si aici revin cu intrebarea: cum trebuie sa arate cel care decide cine e bun si cine nu??? Ca dl Dancu, ca dnele Suteu, Rancea???
Nu tratati lucrurile in derizoriu, vorbim de bani din banii nostri si de educatia copiilor nostri !!!
ApreciazăApreciază
Arina, spui ca nu mai traiesti in tara? Un scurt update:
1. Interesul milionarilor excentrici (cum ii numesti) in opera este limitat la prezenta la unele premiere pentru care au primit invitatii gratis si de la care oricum pleaca la pauza, dupa ce s-au foit si au frecat telefonul tot timpul.
2. Opera, ca institutie culturala de stat, este condusa dupa cele mai comuniste si birocratice principii imaginabile. Cadrul legal descurajeaza orice imixtiune a mediului privat. Exhibit A: scandalul actual, care isi are radacinile si in devierile de la acest sistem.
3. Sponsorizarile si donatiile vin de obicei cu strings attached. Istoria ultimilor 25 de ani de jaf generalizat ne spune ca ultimul lucru pe care si l-ar dori un director la opera este ca cineva sa il ia la bani marunti.
4. Cui ii trebuie sponsorizare cand subventia de la stat vine oricum, fara conditii? Cui ii pasa ca spectacolele se joaca cu salile pline sau goale, cand incasarile din bilete reprezinta oricum <5%, iar la fiecare spectacol cam 200 de locuri (din 900) se dau gratis pe invitatii?
ApreciazăApreciază
Articolul doamnei Ileana Iliescu este unul sovin?
Mesajul de sustinere al sindicatului ONRI este unul xenofob?
Afirmatiile astea sunt hilare si exagerate, amintind de anecdota cu moartea anuntata a lui Mark Twain:
– „Domnule Mark Twain, in ziare a aparut stirea ca ati fi murit.” Raspunsul lui Mark Twain – „Eu cred ca stirea este putintel exagerata” emoticon smile
Hai sa fim seriosi si sa ne gandim putin. Cu mult calm si luciditate… 🙂
ApreciazăApreciază
Nu. Cel al Ilenei Iliescu e xenofob. Cel al sindicatului este șovin. Nu e nici o exagerare. Fiți serios dvs.
ApreciazăApreciază
Ma distreaza ingenuitatea unor pareri de mai sus. Ce „liberalizare a pietei muncii” visati voi? In Romania?????? Asta nu exista in nici un domeniu de activitate, peste tot se angajeaza fie cu pile si relatii, fie sclavi care sa vina pe cat mai putini bani si sa faca treaba pentru cat mai multi. Fara discriminare intre privat si public, peste tot e absolut la fel.
In al doilea rand, hai sa facem o comparatie. La ROH exista un cor permanent angajat, care face absolut toate spectacolele si care numara cam 45 de oameni. Pentru operele care cer formatii mici se folosesc acestia. Cand au nevoie de mai multi, apeleaza la colaboratori, care sunt angajati pe productie/serie de spectacole. Acum, hai sa presupunem ca vrem ceva similar la ONB. Dar aici incepem sa avem niste probleme. Cum angajezi colaboratori cand azi abia afli ce se canta maine? La Roh programul e afisat pe fiecare stagiune cu vreo 6 luni inainte de a incepe si deja se cam stie si programul urmatoarei stagiuni. Apoi…de unde ii iei? Personal calificat, care sa stea si sa astepte sa-l chemi tu, asa, cam cand incepe sa ti sa nazare, ca s-ar putea sa incepi sa te gandesti ca e posibil sa ai nevoie. In Anglia fiecare stie ce are de facut pe un an inainte si poate sa-si imparta timpul si energiile in mod eficient; la Bucuresti se traieste de pe o zi pe alta. Nu stiu exact cati bani castiga la ROH, dar in mod cert sunt destui ca sa le convina; la cat se plateste la ONB nu aduci nici sclavi negri din Africa [fara insinuari rasiale!!!, doar o parabola la sistemul american de acum 200 de ani]. La cat costa biletele si la cum este perceputa institutia de catre public nu ai cum sa aduni din acestea bani in cantitati semnificative; in strainatate ponderea biletelor e cam 50% din buget, la noi e undeva la 5-10% – suspendarea unor spectacole face, paradoxal, sa fie mai rentabila institutia prin reducerea costurilor de reprezentatie. Si, ca o paranteza, povestea aceea ca ONB a pierdut zeci/sute de mii de euro ca nu a dat 3 spectacole e doar o poveste de adormit copiii. Sau fraierii. Cu vreo 2-300 de bilete vandute in fiecare seara si apoi returnate cumparatorilor e greu de crezut ca aveau cum piarda atat, mai ales ca biletele care se vand primele si in cantitatea cea mai mare sunt cele mai ieftine. Cu banii aceia poate reuseau, eventual, sa plateasca salariul plasatoarei.
Noi visam frumos, dar vorbim de un sistem care s-a erodat in timp atat de mult, incat ar trebui schimbat din temelii, in totalitate. Nu doar ONB, ea e doar varful aisbergului si ea singura nu poate functiona independent de celelalte institutii de cultura. Trebuie schimbat complet sistemul de finantare si de management in toata tara, pentru ca o opera moderna nu poat trai si functiona in bune conditii doar cu angajatii proprii, are permanent nevoie sa interactioneze cu alte institutii si cu alti oameni. Din pacate insa nici publicul nu va permite o scimbare radicala in acest sens. Toti am vrea sa vedem pe scena pe Angela Gheorghiu, pe Anna Netrebko sau pe Jonas Kaufamnn, dar cati ar da – sa zicem ca o suma medie – 100 de euro pe un bilet? Sau macar 55-60 ca la Budapesta? Blatistul roman infloreste si prospera si va gasi mereu o cale sa ocoleasca „sistemul”. Am fost la 2 concerte de binefacere cu invitati de marca la Ateneu. La Angela Gheorghiu costa 315 lei un bilet; s-au vandut cam 100. La George Petean si Cellia Costea erau 135 lei si cu greu au vandut vreo 200. Salile erau insa pline ochi. Se vinde insa minunat de bine si la preturi indecente Andre Rieu. Asta e nivelul actual al publicului. Iar clasa politica e mult sub medie, ei au treburi mai importante de facut decat sa se ocupe de cultura, inclusiv a lor personala, ca doar nu or sa piarda timp si bani cu prostii! Intr-o tara in care traditia s-a pierdut de mult [da, aici Ileana Iliescu are dreptate!!! si mai are si in alte aspecte, doar ca mesajul ei suna mult mai xenofob decat este de fapt] e greu sa pui lucruile pe directia buna, mai ales ca nu prea exista nimeni care sa stie cum.
Cat despre d-na Rancea – cum rezolva ei incompatibilitatea functiilor? Comaseaza ONB si cu ONRI? Si ce interes ar avea sa vina pentru o luna-doua, cand acolo e titulara? Doar ca sa dea si mai tare lucrurile peste cap?
Situatia actuala e cat se poate de scarboasa, iar fostul ministru nu a facut decat sa sparga buboiul, dar lasand tot puroiul sa curga, poate-poate o veni alcineva sa curete dupa el. Eventual cu detergentii/dezinfectantii minunati de la Hexi.
ApreciazăApreciază
100 de bilete vandute la AG? Restul pana la 800 cum au intrat, au dat un Kent la plasatoare?
ApreciazăApreciază
Nu am descifrat complet misterul intrarilor gratuite la spectacole, nici nu m-a interesat in mod deosebit [sunt genul care, cand vrea sa mearga la ceva da fuga si ia cel mai bun bilet pe care il gaseste]. Dar ipoteze sunt multiple, incepand cu relatia personala cu cei de la intrare, apoi la cea cu conducerile institutiilor gazde, cu organizatorii, s.a.m.d. Se dau invitatii nenumarate, care ajung sa fie de cateva ori mai multe decat bilete vandabile. Culmea e ca asta se intampla la concerte/spectacole cu statut caritabil, de strangere de fonduri, unde fondurile stranse sunt adunate pe seama catorva platitori de bilete, in timp ce o turma uriasa de invitati care nu dau o para chioara umple sala. Si inca ar avea o scuza daca ar veni ca melomani, amatori sa participe live la un eveniment pe care nu si-l pot permite, dar cel mai des e vorba de persoane care si-ar permite nu doar biletul ci chiar sponsorizarea evenimentului si care vin ca sa se vada vazuti, ca oricum habar n-au despre ce e vorba.
Si, daca tot am vorbit mai devreme despre asta, ii invit pe cei interesati sa studieze programul operei din Budapesta [ http://www.opera.hu – are si varianta in engleza ], atat in stagiunea curenta, cat si in cea viitoare, afisata cu date si nume. Sa vada ce se canta si cu cine. Si cat costa biletele. Eu unul recunosc cinstit ca, daca nu as fi „legat de glie” prin multiple mecanisme, m-as muta oricand acolo. Si nu m-ar deranja sa invat si limba, desi e una din cele mai dificile din lume.
ApreciazăApreciază
Jos palaria Sorin pentru argumentatie !
ApreciazăApreciază