Despre Opera

Casa de cultură „Andrei Șerban” prezintă…


Acum vreun an salutam ceea ce aș fi putut numi „repatrierea” lui Andrei Șerban, în special pentru aducerea la Iași a producțiilor pariziene cu Les Indes galantes și Lucia di Lammermoor. Nu fac parte din categoria celor care denunțau drept „reluări” aceste spectacole, în favoarea cărora am cel puțin două argumente importante. Primul este un exemplu: Franco Zeffirelli, cel care prezintă de zeci de ani același Turandot și aceeași La bohème peste tot în lume, fie la Scala, fie la Metropolitan sau la Verona. Nu se scandalizează nimeni că ar fi „reluări”. Al doilea argument este că atât Lucia di Lammermoor (aflată la ultimul sezon la Opéra Bastille, înainte de retragere), cât mai ales Les Indes galantes sunt foarte greu de „prins” la Paris, ca să nu mai vorbim și de costurile unei călătorii culturale până acolo. Păcat că ambele producții sunt la Iași, deci peste mână pentru spectatorii bucureșteni.

Dar iată că această „repatriere” a început să-și piardă semnificația în ultima vreme. Teatrele bucureștene au deja trei spectacole în regia lui Andrei Șerban (Omul cel bun din Seciuan, Carousel și Soldatul de ciocolată), cu un succes mult mai mic decât Trilogia Antică sau Livada cu vișini de la TNB, de acum 25 de ani. Însă revenirea cea mai puțin reușită a regizorului se produce la Opera Națională București.

vvasonb

Așa cum se zvonea, anunțul programului pentru luna Decembrie conține încă patru reprezentații cu Văduva veselă, după cele șapte din Septembrie (am adăugat și repetițiile generale deschise publicului). Nu e prea mult? Montarea e proastă, chiar de prost gust, eșecul de critică a fost evident și aproape unanim și nu-mi pot șterge din memorie imaginea unui public împins de la spate să râdă forțat, pentru a bifa un succes inexistent. Ba da, 15 spectacole cu Văduva veselă (dacă le socotim și pe cele patru de la Iași) înseamnă prea mult.

La finalul premierei de la București, în fața premierului Cioloș, a vicepremierului Dâncu și a ministrului culturii, Șuteu, care aplaudau prefăcându-se că nu au observat menționările „guvernului tehnocrat” în așa zisa adaptare a libretului operetei, Andrei Șerban îndemna publicul să facă o petiție pentru spectacolul său, destinat Iașiului, ca să revină la București. Managementul ONB a pus în practică foarte prompt îndemnul, anunțând cele patru spectacole de la început de Decembrie sub pretextul „la cererea publicului și în urma succesului avut la premieră”, dar petiția n-a văzut-o nimeni. Ar fi interesant dacă același management ar putea cuantifica „cererea publicului”: câți oameni vor fi cerut reluarea?

Deși ONB are în stoc producții noi ale unor mari regizori (Fidelio și Falstaff – Graham Vick, Rigoletto – Stephen Barlow, Œdipe – Valentina Carrasco, Così fan tutte – John Fulljames), singura punere în scenă de dată recentă programată în această toamnă este La traviata în regia lui Paul Curran; în rest, doar montări vechi și naționale. Urmează, se pare, aducerea la București a Indiilor galante și a Luciei di Lammermoor, dar fără să se facă sub forma unui turneu al Operei Iași, așa cum ar fi decent și admirabil chiar pentru trupa de acolo. Dacă motivul acestor decizii este „patriotismul” conducerii Operei, atunci ne întoarcem în trecut. Dacă motivul este gelozia lui Andrei Șerban de a nu-și vedea „capodopera” concurată, atunci e la fel de rău. În ambele cazuri, ONB își arată falimentul. Ar fi o ocazie bună să-și schimbe numele în Casa de cultură „Andrei Șerban”.

15 comentarii

    • Greu de spus dacă viitorul se va schimba în bine.
      În primul rând trebuie un ministru al culturii care să nu fie catastrofal, condiție tare greu de îndeplinit la alegerile din Decembrie.
      Dar, cine știe, poate că dezastrul de la Cultură din 2016, din care ONB are o pondere însemnată, poate să atragă atenția politicienilor că de data asta e rău, cu adevărat.

      Apreciază

      Răspunde

  2. Dacă motivul acestor decizii este „patriotismul” conducerii Operei, atunci ne întoarcem în trecut. Dacă motivul este gelozia lui Andrei Șerban de a nu-și vedea „capodopera” concurată, atunci e la fel de rău.

    ma tem ca motivul deciziilor e mai degraba dorinta doamnei Rancea de a marginaliza productiile fostei conduceri, promovandu-le pe cele proprii.
    sper din tot sufletul sa ma insel.

    Apreciază

    Răspunde

  3. „Deși ONB are în stoc producții noi ale unor mari regizori (Fidelio și Falstaff – Graham Vick, Rigoletto – Stephen Barlow, Œdipe – Valentina Carrasco, Così fan tutte – John Fulljames)”

    Asa este. Mi se pare incredibil ca nu voi vedea aceste spectacole in lunile care urmeaza. Toate au fost extrem de reusite … 😦

    Apreciază

    Răspunde

  4. Este foarte trist acest faliment artistic al ONB. Se vor implini In curand 6 luni de la numirea noului director interimar. Orice inceput poate fi dificil. Dar imaginea actuala a Operei este de un provincialism flagrant.Numarul de spectacole a scazut la un nivel inacceptabil pentru o capitala europeana . Trupa de balet a ajuns sa danseze de trei ori pe luna, cand pe vremea mult hulitului directorat Kobborg erau cel putin 2 balete pe saptamana. Doamna Rancea auzise de Lohengrin si de Liliacul. Dar vai, nenorocire, nu mai sunt decorurile. Falstaff, Fidelio, Cosi, Oedipe, Rigoletto -spectacole recente si de succes, nu conteaza. Ni se dau un Don Giovanni penibil, un Nabucco mancat de molii, un Elixir in plexiglas. Cei care nu cantau pe vremea domnului Dinca, nu canta nici acum.Iar echipa de PR este de un neprofesionalism strigator la cer : modificarea fara sfarsit a anunturilor pe Facebook, stergerea comentariilor, afisarea repertoriului in ultimul moment, punerea in vanzare a biletelor dupa o logica de neinteles, inceperea spectacolelor la ora 18 si jumatate.Nu cred ca undeva In lume programul unei Opere este decis in ultimul moment ” la cererea spectatorilor”. Nici ca 300 de locuri sunt blocate la fiecare spectacol pentru invitati. Dar nu conteaza. Ramanem cu auto multumirea doamnei Rancea, cu tacerea revolutionarilor din aprilie, cu linistea pe frontul sindicatelor.Si cu o lipsa de coerenta artistica si repertoriala.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  5. Va treziti cam tarziu, dnul cu demnitatea in gura. Deh , artist! Cand va clamam cele ce se intamplau la Iasi, eram tratata cu dusmanie. Sa incerc o predictie? Decorurile spectacolelor montate pana la venirea managerului interimar vor fi depozitate necorespunzator, din ”lipsa de spatiu”, evident si se vor casa. Spectacolele nu se vor mai putea juca si vor trebui inlocuite cu productii noi. Ca la Iasi. Pentru productiile noi, ar fi pacat sa nu ne folosim de faptul ca Serban se sacrifica si isi pierde timpul cu niste papuasi ca noi. Nu conteaza ca isi bate joc de Lucia si de tot ce inseamna belcanto sau ca monteaza un desen animat prost cu indience galante. As mai incerca o predictie asupra viitorului solistilor, dar de ce sa le stric surpriza!?!?

    Apreciază

    Răspunde

    • Stimată doamnă, vă mulțumesc pentru comentariu, dar este off-topic.
      De fiecare dată deplângeți situația de la Iași (aleg să ignor modul în care mă interpelați).
      Vă rog, spuneți-vă păsul, acum. Ce era așa de extraordinar la Iași înainte de 2012?
      Opera de acolo a trecut printr-o perioadă deloc fericită în acei mulți ani în care s-a renovat teatrul. Se vorbește (cu dovezi) de spectacole cu mai puțin public în sală decât pe scenă, și nu unul. Nu am văzut nimic remarcabil în programul de la Iași, mereu același Elixir și aceeași Traviată ca peste tot. La fel și vocile, deloc ieșite din media națională.

      Mie nu mi se pare deloc comparabilă situația de la Iași din perioada 2008-2012 cu cea de la București din 2013-2016.
      Dar nu pretind că dețin adevărul absolut.

      Explicați, e ultima șansă. Dacă nu o faceți voi modera comentariile dvs. în viitor.

      Apreciază

      Răspunde

  6. [comentariu moderat]

    Revenind, on topic, nu compar Iasul cu Bucurestiul, nu delimitez perioadele si nu ma refer la acele tranzitii, cu iz politic si de nepricepere.
    Ma refer la acea furtuna ce s-a abatut asupra Iasului, iar acum a cuprins si Bucurestiul.
    Aici apare adevarata problema!!!!! Ce s-a intamplat la Iasi, se va intampla si la Bucuresti ( din lipsa de fantezie manageriala), iar o prezentare corecta a celor intamplate la Iasi, plus o ”mea culpa”, poate ar trage un semnal de alarma!
    Iasul a avut si perioade bune si o garnitura de solisti ce se perindau prin toata tara, insa dupa furtuna nu a mai ramas nimic.
    Presupunand ca ramanem in contact, voi reveni cu amanunte.

    Apreciază

    Răspunde

  7. A aparut site-ul cel nou al onb si la „spectacole” nu regasim nici unul din cele din anii trecuti (in afara de Traviata)…nimic, nimic, parca nici nu ar fi fost vreodata…

    Apreciază

    Răspunde

    • OMG! Așa e! Deși, mai sper că e doar stupiditatea obișnuită a instituției, pentru că s-au tot anunțat sonor și apăsat „Lucia” și „Indiile galante” care nu se regăsesc în repertoriul de pe pagina aia.
      În orice caz, concluzia e clară: ONB e a noastră, a românilor din românia, iar nu a veneticilor.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.