Despre Opera

Final de mandat la cultură


Săptămâna trecută, ONB a susținut o conferință de presă fără nici o legătură cu vreun eveniment, un fapt mai degrabă neobișnuit, mai ales că instituția respectivă nu este comunicativă de felul ei. Anunțul participării ministrului culturii la această conferință se anunța de rău augur. Există vreun succes în mandatul interimarului Operei? Nici vorbă: conducerea companiei de balet a fost alungată și de către Beatrice Rancea (terminând ce au început Tiberiu Soare și Vlad Conta), premiera lui Andrei Șerban a fost un fiasco, stagiunea anunțată pentru toamnă este extrem de slabă. O realitate cu greu disimulată de două gale, la fel de inutile (pentru că ONB nu rămâne cu nimic de pe urma lor, în afara unei noi găuri în buget).

Într-adevăr, conferința de presă a confirmat așteptările. E doar o tentativă de răspuns dur, care încearcă să atenueze concluziile bilanțului negativ al anului 2016. Dar cum ministrul culturii, Corina Șuteu, precum și managerul interimar al ONB, Beatrice Rancea, au simțit nevoia să se justifice printr-o prezentare cât mai sumbră a situației, prin metoda „grelei moșteniri”, o decriptare a nonsensurilor pe care le-au debitat este necesară. Să luăm la rând declarațiile, așa cum le-au consemnat Florin Ghioca de la Adevărul și un autor anonim de la site-ul e-cultura.

Problema arzătoare a fost situația Teatrului de Operetă. O să precizez încă o dată poziția mea, pentru că lumea operei tinde să aibă memorie de amoebă: nu sunt un mare consumator de operetă, sunt de părere că un teatru specializat în operetă este inutil și este un „cimitir al elefanților” pentru cântăreți bătrâni fără voce sau pentru alții mai tineri, tot fără voce. Sigur, o salvare a genului poate veni din zona musicalului, dar aici începe și conflictul dintre generații. La fel ca în cazul baletului, unde un dirijor a adunat în jurul lui coriști și cântăreți și s-au pus pe demolat un domeniu în care nu aveau treabă, și în cazul Operetei, aceiași cântăreți de la Operă au pus de o revoluție sindicală. Culmea ridicolului este existența unui sindicat unit al Operei și Operetei, a cărui primă revendicare este despărțirea Operei de Operetă. Asta ca să știm cum stăm.

Doamnele Rancea și Șuteu susțin că: „sala a fost deschisă ilegal, nu avem voie nici măcar să ţinem repetiţii, sală figurează în continuare ca un şantier, sala nu a putut fi recepționată.”

Noua clădire a Teatrului de Operetă este un cort metalic, tip hală, dar a cărui destinație este temporară, până la construirea unei săli adevărate. Amănuntul ăsta nu-l spune nici unul dintre detractorii proiectului. Clădirea nu a fost recepționată dintr-un motiv simplu: așa cum se întâmplă întotdeauna la finalizarea unei construcții, există mereu de remediat câte ceva. Așa a fost cazul și aici, la care s-au adăugat întârzieri la plăți, suspendarea directorului general și blocarea completă a proiectului de către diverși răsculați din ONB. Cu toate acestea, clădirea este finalizată într-o proporție covârșitoare, altfel nu ar fi putut fi deschisă publicului pentru o serie de reprezentații cu spectacolul Fantoma de la Operă, în regia lui Stephen Barlow (cel care a montat și Rigoletto la ONB), cam singura producție de anvergură a Operetei din perioada post comunistă. Cronicile au fost unanim entuziaste și nimeni nu a remarcat vreo problemă a clădirii. Dacă vă întrebați indignați cum de s-a putut prezenta un spectacol fără să fi fost complet recepționată clădirea, ar fi bine să puneți pe lista indignării și clădirea Teatrului Național București, unde renovarea s-a făcut în exact aceleași condiții. Să ne reamintim niște imagini, dar să ne reamintim că deschiderea a avut loc la începutul anului 2015, înainte de „Colectiv”, când nici jumătate dintre teatrele patriei nu aveau aviz ISU (o pură formalitate de obținut în cazul Operetei, în condițiile în care este o clădire nouă):

Noua clădire a teatrului de operetă, o victimă a luptelor sindicale

Cele două doamne ale culturii românești de secol XXI au fluturat victorios un raport al corpului de control al guvernului. El se poate găsi pe website-ul ministerului culturii (cel pe care Vlad Alexandrescu promitea că-l va actualiza; azi e atât de „actualizat”, încât există în el doar un singur raport al managementului ONB, cel din 2013). Un raport care nu spune absolut nimic despre spectacolele oprite de Tiberiu Soare & Co.  în primăvară, când, de trei ori la rând, spectatorii au fost trimiși acasă, chiar dacă unii veniseră de la Târnăveni ca să vadă un spectacol de balet. Nu era deloc o faptă de trecut cu vederea, întrucât singurul contract valabil, chiar dacă scris în diverse forme, este acela dintre un teatru și public. Ruperea sa nejustificată ar trebui să aibă consecințe. Corpul de control nu pare preocupat de asta, ci doar de hârtii care nu reflectă realitatea.

Răsfoind acest raport (e drept, preliminar), descoperim concluzii greu de înțeles. De exemplu, se face mare caz de proporția încasărilor provenite din biletele vândute raportate la bugetul Operei, deși se știe foarte clar că bugetul respectiv a variat de la un an la altul, iar în 2013, anul în care rezultatul este cel mai prost, el includea și banii investiți pentru construcția clădirii Operetei. Dacă această supra-entitate, numită pompos „corpul de control al primului ministru”, poate fi atât de imprecisă, singura concluzie care se trage este că premierul, prezentat electoral drept un fel de Mântuitor al României, este de fapt foarte ușor de manevrat de către oamenii din ministerul culturii, un minister care a fost de departe cel mai prost din acest cabinet tehnocrat, neînregistrând nici o singură realizare. Mă întreb ce se va întâmpla dacă Dacian Cioloș va deveni premier politic, supus unor presiuni infinit mai mari decât cele din 2016? Alternativa sa, Vasile Dâncu, ar fi o perspectivă și mai rea, întrucât domnia sa a dat lovitura finală la ONB, prin numirea unui manager „excepțional”. Să nu uităm nici de dl Vlad Alexandrescu, un ministru demis public, dojenit la fel de public de către președinte, care a reușit totuși să se cațere în vârful listei pentru Senat a USR, partidul lui Nicușor Dan. Chiar va trebui mereu să suportăm miniștri ai culturii care abia învață abecedarul când vine vorba de conducerea unor instituții muzicale?

Nu e cazul să lungesc prea mult acest articol. Merită însă menționate două detalii. Primul este folosirea termenului de „fosta conducere”, când realitatea este că directorul general este suspendat, și nu e deloc „fost”, ci actual. Dar, pentru pro-occidentala dnă Șuteu, termenul „prezumție de nevinovăție” nu pare să existe. Formularea mi se pare extrem de nepotrivită, mai ales că este dublată de afirmația că se vor depune noi plângeri penale. Nu este asta o tentativă de influențare a justiției?

O a doua idee, la fel de cețoasă, este producerea unui nou vinovat: Ionuț Vulpescu, fostul ministru al culturii din perioada USL (cel care propunea construirea unei noi săli de concert de 30 milioane €, sumă amplificată de Vlad Alexandrescu la 55 milioane €, proiectul fiind abandonat complet de Corina Șuteu). Mie unuia mi se pare o tactică pur politică, din categoria „hai să atacăm noi primii”. Sunt curios ce obuz vine din direcția PSD pe tema culturii, în zilele următoare.

Indiferent de vinovății, un lucru este foarte clar. Cu un teatru finalizat în proporție de 99%, nici Vlad Alexandrescu, și cu atât mai puțin Corina Șuteu n-au făcut absolut nimic pentru a rezolva problema Operetei. Iar acum, la final de mandat, în loc de explicații, ministerul culturii atacă și identifică vinovății nedemonstrate. Nu știu dacă vreodată ați putut califica drept coerente declarațiile Corinei Șuteu. Eu n-am reușit.

Dovada clară a rea voinței ministerului culturii este chiar galeria foto de mai jos, în care puteți vedea multe detalii din clădirea Operetei, despre care s-a scris atât de greșit, atât de des. Inclusiv spațiile „improprii” pentru repetiții. Pentru că, nu-i așa?, o fotografie face cât o mie de cuvinte.

Așteptăm o dare de seamă a acestui minister, la capătul unui an dezastruos. Nu minciuni.

Update: O dovadă în plus că ministerul culturii și managmentul ONB/TNOIB varsă doar lacrimi de crocodil s-a văzut chiar luni, 7 Noiembrie, ziua când Opereta aniversa 66 de ani de existență. Niciunul dintre acești decidenți care pretind că-i preocupă soarta Teatrului „Ion Dacian” (Corina Șuteu, Beatrice Rancea, Bianca Ionescu, sau Sindicatul Unit care cere despărțirea) n-a amintit măcar tangențial despre această mică aniversare.

22 de comentarii

  1. Excelent, Nici nu știam că a fost o conferință de presă despre nimic. Câteva completări, dacă permiți. Pentru banii cheltuiți, construcția teatrului este absolut corectă, chiar mai mult decât mă așteptam, când am auzit de sumă. Stilul arhitectonic este unul cozy-industrial, foarte în vogă afară, chiar și pentru teatre de operă. Criticile mele merg spre numărul foarte mic de locuri (vreo 500 zic ei), dar pe spațiul și banii oferiți nu știu ce se putea face, și izolația fonică (se aude zgomotul de la sistemul de ventilație, dar asta pentru urechile mai fine). Să adăugăm că înafara Fantomei… s-au reluat în prima parte a anului și celelalte mari, foarte mari, succese, musical, Romeo și Julieta și Rebecca (n-a mai apucat). Dar și operetă. Nu știu de ce s-a sistat sezonul, dar acolo, pe 27 iunie 2015 am văzut primul Laborator de Coregrafie, inițiativă unică și exclusivă Johan Kobborg. Senzațional, și, cred, ultima reprezentație cu public din acea sală.  Probabil că planul, dacă într-adevăr se dorește ceva mai mare, sala actuală poate deveni o sală de teatru. Dar cu 30 sau 55 de milioane de euro,  nu faci nimic. Sala Filarmonicii din Paris a fost proiectată pentru 180 mil. euro, și a costat 390 cu numai 2.000 de locuri (cu toată infrastructura necesară, săli de repetiții etc). Și da, Perfectă observația, de fapt e lupta între mediocrii, împotriva celor care începuseră să profesionalizeze Opereta și Opera. Apropo, s-a început modificarea Sălii Palatului? Asta trebuia să ne spună dna ministru, că bate Festivalul la ușă.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Cred ca imi scapa ceva, poate ma lamureste cineva.

    In paragraful doi al raportului corpului de control se mentioneaza ca actiunea de control a fost demarata ca urmare a sesizarii angajatilor onb cu privire la salariile inechitabile si angajarile nelegale, totusi jumatate din raport este despre contractul de construire a teatrului de opereta. A amestecat secretara foile la ‘serox’ sau cum?

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. Foarte bun articol. Toata activitatea doamnelor Suteu si Rancea se rezuma la justificarea nejustificabilului. Nu mai comentez limbajul de lemn si praful In ochi aruncat cu generozitate. Doamna Rancea a declarat la Gala aniversara de la Opera din Iasi : in acest teatru se joaca cele mai bune spectacole de opera si balet din Romania.M-am lamurit inca odata de inaltul sau nivel de automultumire. Poate dupa rezolvarea separarii Operei de Opereta, se va dedica obtinerii aceluiasi nivel de excelenta si la ONB. Pana atunci ar fi interesant sa se conecteze la viata muzicala europeana. Daca Paris , Londra sau Viena sunt prea departe, pana si un drum la Sofia i-ar fi de folos : in luna noiembrie se vor da 3 spectacole cu Aida, 5 cu premiera Forta destinului, unul cu Oneghin, 3 cu premiera unui muzical, mai multe opere pentru copii, o gala Mozart, doua cu un muzical pentru copii. Si se mai danseaza si Lacul lui Danovski si o premiera cu Cenusareasa.. Iar stagiunea este afisata pana in luna iulie. Nici zece conferinte de presa nu le-ar sterge rusinea !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      • Minutul 29:39 din inregistrarea Galei pe site-ul Operei din Iasi: ” avem acum cele mai bune spectacole de opera si balet” . Dar nu a ras nimeni.Probabil cred si sunt convinsi.

        Apreciază

  4. Si am mai aflat cu aceasta ocazie ca domnul Zanella va monta un nou balet la ONI in aprilie. Parca In aprilie va monta si Oneghin la ONB. Sau poate doamna Rancea a incurcat borcanele. Si baletele.

    Apreciază

    Răspunde

  5. La toate cele de mai sus se poate adăuga și articolul slugarnic al lui Costin Popa în „Adevărul” în care actuala stagiune este apreciată ca „o revenire la normalitate”.
    Și ce titlu retro, cam de 1966! „„Perspective pozitive, direcţionate către normalitate”
    De ce nu, „ONB în anticamera consacrării maselor plastice”?
    Evident, îndelungi aplauze pentru „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu, deși singurul motiv pentru care a fost reluată opera este acela că Dan Dediu face parte din comisiile de evaluare ale ministerului culturii.
    Comisia care a evaluat-o pe Beatrice Rancea pentru mandatul de la Iași era compusă exclusiv din oameni care nu au nici o treabă cu managementul cultural al unui teatru de operă: Dan Dediu (care a fost rector al Conservatorului), Christian Mandeal (care a condus Filarmonica și calcă rar prin fosa operei, dar cam atât), Voicu Encăchescu (tot respectul, dar n-are nici o treabă cu Opera).
    Și ca să fie bine, să nu fie rău, ne pregătim pentru o nouă gală. Cea a operelor naționale. Cu un juriu ales pe sprânceană ca să aleagă ghici ciupercă ce operetă drept cel mai bun psectacol al anului?

    Apreciază

    Răspunde

    • La un moment dat cronicile lui Costin Popa se puteau citi si erau chiar ok. Ultimile, insa, lasa impresia ca nu-si mai poate reprima atitudinea slugarnica si limbajul de lemn dobandite in alte vremuri.

      Apreciază

      Răspunde

  6. Să fie și români, să încaseze drepturi de autor. Mi-aduc aminte de perioada Iorgulescu ministru, ajunsese să fie mai cântat decât Bach și Beethoven, am înțeles că a încasat drepturi de autor de zeci mii de euro!!??? În plus, ce cusur are opereta? Într-o săptămână a vândut 300 de bilete la 4 reprezentații, foarte bun😂😂😂 Atâta a cerut publicul😜

    Apreciază

    Răspunde

  7. Cand credeam ca mai penibil / mai ridicol nu se poate…

    Conform ultimelor comunicate, premiera cu Barbierul va avea loc in doua zile, pe 10 si 12 nov.! Asa ceva nu cred ca s-a mai vazut in istoria operei. Probabil pe 10 se joaca actul I si pe 12 actul II.

    Apreciază

    Răspunde

    • O sa corecteze pe Facebook , ca de obicei. Mi-ar place sa stiu cine conduce echipa de PR. Pe site-ul ONB totul a ramas ca inainte de aprilie. Alina Cojocaru prim balerina , Marina Minoiu prim solista , Johan Kobborg In ansamblu . Banuiesc ca odata actualizat, site-ul va arata ca cel al Operei din Iasi. Adica ca al unei case de cultura.

      Apreciază

      Răspunde

      • Foarte adevarat. Nivelul de casa de cultura este cel in care se simt comfortabil atat cei care au pus umarul la alungarea lui Kobborg cat si cei care contribuie astazi la perpetuarea acestui sistem.

        Apreciază

  8. Culmea indolenței este că Opereta se află chiar lângă Ministerul Culturii, la nici 200 de metri distanță.
    Cu toate acestea, nici Vlad Alexandrescu și nici Corina Șuteu nu s-au pozat inspectând pe acolo. Au preferat să citească petițiile aberante ale sindicaliștilor ONB.

    Apreciază

    Răspunde

  10. Pentru amatorii unui experiment eclectic în care se mixează opereta pe stil vechi, spectacolul de divertisment de provincie, șușa de cafenea-teatru, o aromă de Las Fierbinți, tehnologie de jocuri video din anii ’90 și o orchestră al cărei sunet pare să răzbată din străfunduri, „Bărbierul” premiat în seara aceasta la OperaNB n-are rival.

    Cireașa de pe tort poate fi o vizită în timpul pauzei la „noul’ bar din Foaierul Galben.

    a bon entendeur

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.