A apărut ediția electronică a numărului pe luna Ianuarie 2017 al revistei britanice Opera. Ediția tipărită apare pe 8 Decembrie. O rubrică permanentă, People (Oameni), îl prezintă pe dirijorul francez specializat în operă baroc, Christophe Rousset, iar interviul lunii este cu patronul casei de discuri Naxos (un fenomen în sine al industriei fonografice), Klaus Haymann. Dar poate cele mai interesante articole de fond sunt cele despre opera baroc prezentată în Australia și despre stagiunea italiană din 1946 de la Covent Garden, când Teatro San Carlo di Napoli a venit în turneu la Londra. Marile evenimente operatice comentate în revistă sunt Vanessa de Barber la Opera din Wexford, în care a cântat Rosalind Plowright (Old Baroness), la 67 de ani, ultima reluare de la Royal Opera House a producției lui John Schlesinger pentru Les Contes d’Hoffmann cu Vittorio Grigolo (transmisă HD și la cinema, dar nu și în România, din păcate), sau Guillaume Tell de la Metropolitan Opera. În plus, m-am bucurat să văd publicată cronica mea de la spectacolul lui Christian Badea de la Ateneu cu primul act din Parsifal (alături de una dintre superbele fotografii ale lui Dragoș Cristescu), a cărei traducere o reproduc în continuare.

Romania

București

România nu are o tradiție wagneriană – Parsifal a fost montat o singură dată, în 1933, iar în toamna aceasta nu este programată nici o operă de Wagner. După succesul de care s-a bucurat cu actul III anul trecut (septembrie, 2015, p. 1156), Christian Badea a revenit la Ateneul Român (7 și 8 octombrie) pentru a prezenta actul I din Parsifal, utilizând același concept de integrare a spațiului în montare, ca omagiu adus acestei binecunoscute săli de concerte. Încă o dată, Christian Badea a coordonat  proiectul artistic în toate detaliile acestuia, fiind în același timp fundraiser, agent, regizor și dirijor.

Într-un gest fără precedent, președintele Klaus Iohannis a participat la repetiția generală (deschisă elevilor și studenților), provocând astfel creșterea interesului pentru acest spectacol până la punctul în care l-a transformat în evenimentul muzical al anului. Dar, în contextul tulburărilor de la Opera Națională București, meritele acestei producții se ridică dincolo de astfel de gesturi publice.

Decorul a fost minimalist, majoritatea efectelor fiind produse prin iluminarea secvențială a frescei de pe peretele sălii, care prezintă istoria României și a fost utilizată aici drept o ilustrație directă pentru cuvintele lui Gurnemanz, „Vezi, fiule, aici timpul devine spațiu”. Membrii corului au fost așezați în foaier și pe culoarele din sală, creând efecte auditive impresionante.

Distribuția pentru rolurile principale a fost excepțională, în frunte cu Eric Halfvarson (Gurnemanz), care a jucat, practic, două roluri: cel de conducător al Cavalerilor Graalului, dar și cel de povestitor înțelept al unui poem hieratic. Vocea sa profundă și bine definită a profitat de auditoriumul circular și destul de mic (800 de locuri), proiectând cu ușurință nenumărate culori și dinamici, într-o interpretare versatilă. Béla Perencz a fost un Amfortas chinuit, puternic, iar Stefan Vinke și Petra Lang – distribuție de lux pentru Parsifal și Kundry. Deși vocea lui Lang a părut subturată, acest aspect a fost perfect compensat de prezența ei scenică impunătoare. Rolurile mai mici au fost interpretate de artiști locali, dintre care s-au remarcat basul puternic Marius Boloș – Titurel și luminosul tenor Liviu Indricău – unul dintre Cavalerii Graalului.

Badea a descoperit resurse nebănuite în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” și a produs un spectacol vibrant dar echilibrat cu înțelepciune, aducând corurile, soliștii și instrumentiștii la același ritm și nivel sonor, cu ușurință și precizie.

Spectacolele au fost revelatoare pentru public și a fost evident că acum s-a născut dorința de a vedea întreaga operă, dar pentru asta este nevoie de mai mult decât doar de entuziasm. Este nevoie mai degrabă de o reformă a instituțiilor muzicale din România.

Alexandru Pătrașcu

Opera, Ianuarie 2017

Galerie Foto (© Dragoș Cristescu):

Parsifal la Ateneul Român

Parsifal la Ateneul Român

Christian Badea

Christian Badea (Foto: Dragoș Cristescu)

Christian Badea – Parsifal, Ateneul Român, 2016

Descrisă de către Daily Telegraph drept „biblia industriei”, revista britanică Opera a fost și este în continuare cel mai important comentator al scenei lirice mondiale din ultimii 65 de ani. Publicația a fost fondată în 1950 de către Lordul Harewood și de atunci acoperă fără rival evenimentele din lumea operei, printr-un amestec de cronici (spectacole, înregistrări, cărți) și analize, plus publicarea calendarelor teatrelor de operă din toată lumea, dar și prin faimoasa rubrică We hear that („Am auzit că”…n.n.). Editori șefi de durată lungă – Harold Rosenthal, Rodney Milnes și (din anul 2000) John Allison – au asigurat continuitatea revistei, iar consiliul editorial include cei mai remarcabili critici de operă din presa britanică. Cu sediul la Londra, publicația dispune de o inegalabilă rețea internațională de corespondenți, acoperind spectacole din întreaga lume.