Caritate. No comment.


O amintire imposibil de uitat, acum câțiva ani, la St Martin-in-the-Fields: o zi de Februarie, biserica plină de oameni ai străzii dormind pe bănci. În același timp, un ansamblu repeta un concert de muzică clasică. La prima pauză, un bătrân bărbos și urât mirositor, ce părea că dormise până atunci, se ridică în picioare și începe să aplaude.

#nocomment

Câțiva ani mai târziu, în 2016, la București, interviu cu Dick Bird, scenograful și realizatorul costumelor producției Cosí fan tutte.

A.P.:Care este următorul dumneavoastră proiect?

D.B.: […]  Înainte de Paște, o montare foarte interesantă cu Patimile după Matei, o montare specială, cu un cor foarte bun, The Sixteen. Dar și cu un grup de 40 de persoane fără adăpost, care participă de ani de zile la ateliere de operă.*

A.P.: Și cum faci repetiții cu un cor format din oameni care trăiesc pe stradă?

D.B.: Este foarte interesant. Se întâlnesc în fiecare săptămână, este o experiență fascinantă. Suntem în mijlocul repetițiilor acum. Spectacolul va fi înainte de Paște, într-o piață victoriană uriașă, din Manchester.

Să vă spun rapid povestea. În centrul Londrei, sunt mulți oameni ai străzii și, acum câțiva ani, un ministru conservator, de dreapta, a făcut următoarea afirmație: „A, persoanele fără adăpost, adică cei peste care trebuie să sar când mă duc la Operă”. Multă lume a fost neplăcut impresionată de aceste cuvinte și cineva s-a gândit să organizeze un protest mai aparte: o operă montată cu oameni ai străzii. Este un proiect care, de atunci, s-a extins în toată țara. Și este un lucru extraordinar!

#nocomment

Aprilie 2017. De Paște, The Opera Platform (da, proiectul Opera Europa, asociația din care România tocmai a ieșit) transmite înregistrarea Patimilor lui Bach. O versiune redusă la o singură oră și transformată într-o producție de operă, în care un rol important îl au oamenii străzii, deveniți actori-cântăreți. Penny Woolcock (Les pêcheurs de perles la Metropolitan, în 2016) a realizat punerea în scenă, iar corul The Sixteen a asigurat partea muzicală profesionistă. (Înregistrarea e disponibilă până în toamnă). Streetwise Opera, organizația caritabilă care a realizat acest spectacol, are un buget de cca 1 milion de £ în 2016.

Din raportul de activitate pe 2016 al Streetwise Opera aflăm că la atelierele lor au participat 725 de oameni ai străzii, dintre care 76% suferă de o afecțiune psihică, iar 65% au o dizabilitate fizică.

#nocomment

Tot în 2016, Primăria București a cheltuit cca 30 de milioane de € pentru cultură, fără să finanțeze nici un proiect care să îmbine muzica și caritatea. Din raportul de activitate pe 2016 al Creart, organizație prin care PMB finanțează proiecte culturale, aflăm că nu există nici un proiect asemănător celor de la Streetwise Opera. Dar aflăm că unul dintre proiectele „culturale” a fost o expoziție cu hainele unei cântărețe de muzică populară.

#nocomment

5 comentarii

  1. Tare. De fapt, în sec 16-17 foarte mulți instrumentiști proveneau din orfelinate, sau alte forme de adăpost pentru oameni ai străzii. Acolo predau toți compozitorii mari ai vremii. Despre coruri nu mai vorbim. Văd că în occident s-au reîntors la origini.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.