Într-o Vineri, 11 August 2017, Opera de Stat Burgas @ Teatrul de vară Burgas
Giacomo Puccini: TURANDOT
Gabriela Georgieva (Turandot), Boiko Zvetanov (Calaf), Maria Tsvetkova (Liù), Delian Slavov (Timur), Emil Ugrinov (Ping), Momcil Karaivanov (Pang), Liubomir Todorov (Pong), Branimir Nedkov (Altoum).
Orchestra și Corul Operei de Stat Burgas
Dirijor: Grigor Palikarov
Regia artistică: Nina Naidenova, scenografia: Boris Stoinov, costume: Tzvetanka Petkova Stoinova, maestru de cor: Nevena Mihailova

Nu doar turismul litoral al bulgarilor îl întrece cu mult pe cel al românilor, dar și grădinile de vară de la sud de Dunăre sunt utilizate destul de serios pentru… operă. Opera din Varna susține o adevărată stagiune estivală în aer liber: Lucia di Lammermoor, Attila, Carmen, Aida, Manon Lescaut, o gală de operă și una de balet, alături de Don Quixote, dar și musicalurile Cats, Cei trei mușchetari, Contele de Monte Cristo și Shakespeare in Love (care par să aibă drepturile de autor plătite la zi), cu un total de 16 reprezentații. Burgas (al doilea oraș ca mărime de pe litoral) nu se lasă mai prejos și programează un festival similar: Samson et Dalila, Aida, Lucia di Lammermoor, Tosca, Turandot, Norma și baletele Frumoasa din pădurea adormită și Lacul lebedelor. Impresionant. Cel puțin în comparație cu ce se petrece în Constanța sau în „salba de stațiuni” de pe însoritul litoral românesc, unde grădinile de vară care n-au fost abandonate găzduiesc un divertisment ieftin și facil. Să amintim că Opera din Burgas a fost înființată în anul 2000, odată cu Filarmonica, orchestra fiind comună celor două instituții. Să mai notăm și că artiștii lirici români și-au văzut dublate salariile pentru a se odihni cât mai mult. Un exemplu care nu are nevoie de comentarii este cel al lui Liù de aseară: soprana Maria Tsvetkova are un repertoriu activ impresionant, în condițiile unei cariere strict naționale, dar adunând poate mai multe spectacole decât toate sopranele de la ONB la un loc.

Teatrul de vară din Burgas e în parcul orașului, chiar lângă malul mării, și are 2.250 de locuri, dar biletele la spectacolele de operă se vindeau numai pe sectorul central, probabil din considerente de acustică, aducând astfel în jur de 1000 de spectatori la acest Turandot.

Producția Ninei Naidenova, adusă de la Opera din Ruse, folosește un decor unic și multifuncțional, dar care își atingea scopul de a crea atmosfera exotică și tensionată din opera lui Puccini, în special prin jocul luminilor. Costumele de epocă foarte elaborate populau schelele metalice și scena într-un reușit joc al simetriilor. În ciuda unor momente de coregrafie frumoase dar previzibile, ceea ce a lipsit a fost o direcție mai animată a celor de pe scenă, mereu reduși la gesturi schematice și aranjamente statice. Dar în total, pentru o producție de acest gen, a fost rezonabil.

Gabriela Georgieva, o soprană spinto de la Opera din Sofia, a fost o Turandot impozantă și sigură pe ea, fără să excludă feminitatea, mai ales în ultimul act. Calaf a fost Boiko Zvetanov, un vechi membru al ansamblului de la Opera din Zürich prin anii ’90, acum spre finalul carierei. Un tenor de o statură mică, aproape imobil pe scenă, neavând nimic din alura unui prinț aventurier, căruia îi lipseau aproape complet notele joase (al doilea vers din Nessun dorma aproape că nu s-a auzit). În schimb, registrul acut funcționează încă foarte bine, pătrunzător și sigur, cu câteva accente lirice foarte frumoase. N-a avut nici o problemă să rezolve duetul cu Turandot din actul doi și a livrat ariile cu siguranță și precizie, chiar dacă La-ul din finalul lui Nessun dorma a fost foarte scurt (deși Puccini n-a specificat niciodată că trebuie susținut mult timp). Maria Tsvetkova a fost o Liù rezonabil de bună, o voce mai puternică decât se întâlnește de obicei în acest rol, dar negociind destul de dificil pianissimii necesari. Trio-ul Ping-Pang-Pong a avut multe momente foarte bune, în care muzicalitatea a primat, intervențiile solistice ale lui Ping, în special la început, fiind nereușite. Corul a fost uniform dar eficient. Orchestra a cântat cu destule greșeli și intonații false în secțiunea de alămuri, corzile au fost cam anemice, dar în general, Grigor Palikarov și-a dus misiunea la bun sfârșit, decalajele fiind puține ca număr.

Și totuși, ce muncă! Pregătirea unui spectacol de operă e un proiect în sine, incomparabil mai complex decât un concert estival al unei trupe rock oarecare. Bulgarii reușesc să facă un festival întreg, cu care compensează cultural relativa puținătate a locurilor interesante pentru turismul cultural de la mare (spre deosebire de Grecia, unde dai peste ruine antice și peste amfiteatre romane la tot pasul).

Notă: Opera Națională București nu are în stoc o producție pentru Turandot. Iar opere precum Samson et Dalila, Attila, sau Manon Lescaut nu există nici măcar în repertoriul curent. Cât despre musicaluri, Opereta nu mai prezintă nimic din acest gen muzical în afara unor colaje triste.

Galerie foto: