Criza în care se zbate ONB de mai mulți ani este atât de profundă, încât orice moment e potrivit pentru o reformă, iar astăzi problemele și oportunitățile sunt atât de mari, încât chiar merită ca ministrul să se simtă încurajat să o declanșeze. Pe scurt: subvențiile din cultură sunt comparabile cu cele din țările dezvoltate ale Europei, salariile sunt competititve și ele, dar calitatea spectacolelor e proastă pentru că banii sunt cheltuiți aiurea, iar în viitorul apropiat România are nevoie de altceva decât de mediocritatea actuală.
Subfinanțare? Nici vorbă!
În anul 2017, dna Beatrice Rancea a controlat managerial trei instituții de spectacole: Operele din București și Iași, dar și Opereta. Acest interimat fără precedent a scos la suprafață nu doar lipsa de performață a managementului, dar mai ales eșecul sistemului în a cheltui cu folos banul public în domeniul culturii. Subvențiile acordate de Ministerul Culturii celor trei teatre însumează 102 milioane RON, adică 22 milioane €. Guvernul britanic acordă, prin organismul său de finanțare numit Arts Council, o subvenție anuală de cca 25 milioane £ pentru Royal Opera House of Covent Garden. Și cam de patru ori mai mult decât subvenția acordată Festivalului Enescu. Deși finanțarea românească a devenit comparabilă cu cea britanică, nici una dintre cele trei instituții amintite nu a prezentat măcar o singură premieră în toamna 2017 folosindu-se de acești bani. Sigur, 80% din subvenție se duce exclusiv pe salarii, dar și onorariile plătite invitaților din țară sunt modice pe lângă nivelul de la Londra. O strategie evidentă era ca aceste trei teatre să facă o serie de coproducții, numai că ONB a preferat să duplice Lucia di Lammermoor de la Iași, sau să evite coproducția cu Opereta pentru un titlu de … operetă! (Văduva veselă), în stagiunea trecută.
În aceste condiții, calendarul celor trei teatre programează în stagiunea de toamnă multe spectacole (eventual de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. Practic, din subvenția totală pe care o acordă Ministerul Culturii instituțiilor subordonate, în valoare anuală de cca 100 mil. €, cele trei teatre au beneficiat de aproape 25%. Rezultatul?
Viitorul are nevoie de calitate.
Toate proiectele majore din zona artelor spectacolului strigă după conținut. Vrem o sală nouă de concerte, mare, frumoasă, modernă. Nu avem un conținut cultural onorabil de pus în ea. Vrem mari evenimente care să sărbătorească Centenarul, dar totul va fi o colecție de momente caraghioase dedicate Marii Uniri, ignorând că ultimii 100 de ani ai României înseamnă cu totul altceva. Bani sunt, chiar mulți, ceea ce lipsește este conținutul acestor evenimente, pe care statul finanțator încă îl așteaptă. Președinția Consiliului Uniunii Europene îi va reveni României în 2019, ceea ce înseamnă automat cca 200 de evenimente la nivel înalt ce vor avea loc la București. Unde-i duci pe politicieni și pe ziariștii străini? La teatru, la o piesă de Caragiale în limba română? Mai degrabă la muzică, arta unui limbaj universal, dar ultima oară repertoriul a inclus La vie en rose cântată la nai pentru președintele Emmanuel Macron, la Muzeul Satului. Nu e ridicol? Dacă mai adăugăm și participarea la sezonul cultural româno-francez din 2018 și Festivalul Europalia, când la Opera Națională București evenimentul nec plus ultra realizabil astăzi e o gală de prost gust, viitorul arată stânjenitor.
Pentru dl Lucian Romașcanu, ministrul culturii, miza este mare: make it, or break it. Nici o filarmonică și nici un teatru de operă nu are un proiect credibil și nu este pregătit pentru așa ceva. Tonul optimist al comunicării sale („vom avea 1.000 de proiecte pentru Centenar”) nu poate ascunde realitatea că mai toate festivitățile pe care și le dorește ministrul vor fi niște spectacole (eventual de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării, niște simple aranjamente în vederea obținerii unor profituri (din bani publici). Și tot acest conținut îndoielnic va fi taxat ca atare de presa culturală și de media internațională, în cel mai fericit caz cu condescendență.
Și cum ziceam, bani sunt. Cu duiumul. Anul acesta, Ministerul Culturii a subvenționat instituțiile din subordine cu puțin peste 100 milioane €, din care muzica (filarmonici, teatre de operă etc) a primit aproape jumătate. Iar jumătate din acești bani au fost gestionați de facto de interimarul ONB.
Dar fără reformă nu se poate? Nici dacă ne străduim?
Singura mișcare pe care Ministerul Culturii o poate face este schimbarea unui director interimar cu altul. Și cu o întreagă discuție în jurul acestei schimbări, dar în esență, asta e tot. Iar după organizarea unui concurs, chiar nu mai poate face nimic decât să aștepte rezultate, deloc predictibile după cum arată situația.
Există vreun mecanism care să prevină angajații ONB să se răscoale împotriva unui compartiment (singurul performant cu adevărat) și să-l desființeze, așa cum s-a întâmplat în Aprilie 2016? Nu. Există vreun mecanism care să prevină risipa de bani și eșecul unui sezon muzical, așa cum este cel din toamna lui 2017? Nu. Concursul pentru ocuparea funcției de manager al Operei garantează cumva că se pot obține niște rezultate măcar decente? Nici vorbă, e chiar mai rău: acest concurs nu face decât să recicleze aceiași oameni din sistemul actual, lipsiți în primul rând de viziune. Dacă totuși au o viziune, se ocupă sistemul de ei să îi elimine.
E cu totul improbabil ca vreo personalitate culturală din diaspora românească să candideze la un post de manager în România, atâta vreme cât comisiile care îi evaluează proiectul sunt alcătuite din responsabilii direcți ai acestui faliment. Nici măcar nu se ia în discuție ideea unui manager cultural care să nu fie român, așa ceva este de neconceput, deși în Europa nimeni nu se mai împiedică de mentalități atât de înguste.
De ce se tem toți miniștrii culturii? De „nedeterminați”.
O altă declarație a dlui Romașcanu, la Adevărul Live, a atins subiectul artiștilor independenți și senzația de déjà vu a începutului de mandat al lui Vlad-Alexandrescu-au-rămas-puține-greșeli a fost imposibil de înlăturat:
Ceva trebuie făcut și în domeniul teatrului pentru a da o șansă actorilor independenți să aibă șanse egale cu cele ale actorilor angajați ai teatrelor de stat de a juca în producții ale teatrelor de stat.
Parafrazându-l pe Eminescu: Și abia grăi ministrul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Teatrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium etc. „Nedeterminații” din teatrul românesc și criticii asociați acestora au sărit ca arși (tot în Adevărul), susținând că practic castingurile (sau mai pe românește: audițiile) ar fi ilegale, nici mai mult, nici mai puțin. Cu alte cuvinte, că artele spectacolului nu pot fi „maculate” de competiție și de valoare, calea originală descoperită de români fiind vechile pile care consfințesc angajările ilegale și excepțiile de la pensionare ce perpetuează gerontocrația teatrului. De parcă legile care avantajează 10% din breaslă ar fi de neschimbat, căci vorbim de 400 de actori „nedeterminați” în raport cu 4.000 de „independenți”. Nu înseamnă deloc că cei 4.000 sunt mai buni decât cei 400, ci pur și simplu că șansele nu sunt egale, iar cei 400 sunt priviliegiați în mod artificial. Dar nu teatrul ne interesează aici, decât în măsura în care reflexia acestor reacții există și în zona muzicienilor. Și există, desigur.
Ani de zile, muzicienii s-au scuzat pentru performanțele mediocre invocând, în cel mai bun caz, micimea salariilor. Salariile s-au dublat între timp, dar calitatea, sau mai degrabă lipsa acesteia, a rămas la fel. Iar frenezia cu care aceiași muzicieni se aruncă pe finanțările de proiecte culturale de aproape 50 milioane € anual (prin Creart, Arcub, AFCN, ICR etc.) arată ca o goană după aur, din care arta lipsește. Ce nu lipsește este unitatea sindicală.
În esență, „nedeterminații” din muzică nu au nici o responsabilitate în afară de aceea de a cânta bine. Dar tot ei sunt cei mai rezistenți la schimbare și cei mai retrograzi critici când vine vorba de regizori, însă indulgenți cu propria mediocritate. Chiar dacă guvernele românești au restructurat mineri sau siderurgiști, miniștrii culturii au făcut astfel încât nimic să nu deranjeze statutul „nedeterminaților”, ci doar să-l îmbunătățească prin orice compromis.
Așadar, mizele sunt acestea:
- cca 700 de muzicieni în București
- 150 milioane € anual
- câteva sute de potențiale evenimente culturale în următorii 2-3 ani
- rezultat: spectacole (eventual de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării, niște simple aranjamente în vederea obținerii unor profituri (din bani publici)
Ce e de făcut? Despre asta vom vorbi într-un articol viitor.
(va urma)
Notă:
Și în articolul anterior și în acesta am folosit un laitmotiv, pe care l-am copiat din DEX:
ȘUȘANEÁ2, șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. ♦ Aranjament în vederea obținerii unor profituri. – Cf. tc. șișãne.; sursa: DEX ’09 (2009)
ȘUȘANEÁ2, șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. – Cf. tc.șișāne.; sursa: DEX ’98 (1998)v
Despre Opera 
Ma intreb cine ar putea sa se inhame la caruta numita ONB in absenta unei reforme. Ma tem ca actualul interimar mai are zile si gale bune in perspectiva. Plus un director de balet platit sa nu faca mai nimic si un coordinator muzical cu bagheta rupta din start.
ApreciazăApreciază
Un vis frumos: Holender director , Badea director muzical , Kobborg director artistic balet
ApreciazăApreciază
Da, clar!
ApreciazăApreciază
Si, bineinteles, cu o revista realizata de cuplul Sever Voinescu – Alexandru Patrascu :))))
ApreciazăApreciază
[cenzurat]
ApreciazăApreciază
Și nu numai. Mai erau și Viviana Săndulescu și mai mulți colaboratori de la Radio România Muzical.
ApreciazăApreciază
Revista Opera, numărul pilot, aici:
Dă clic pentru a accesa opera-ro-pilot-ok.pdf
ApreciazăApreciază
Și numărul unu, aici:
Dă clic pentru a accesa opera-ro-no-1-ok.pdf
Fără coperți și paginată până la momentul când revoluția pro [cenzurat] a oprit totul.
Dar înțeleg că acum lucrurile au intrat în normal. Așteptăm ca „revoluționarii” să sustragă și să publice și contractul cuplului tango.
ApreciazăApreciază
Deja articolele au intrat in sfera suprarealismului. Stiu ca autorul are o vendetta cu ONB si cu conducerea ei, dar sare cam mult peste cal (chiar peste grajdul calului!!!). Arunca niste cifre aiurea si fara nicio noima, luate nu se stie de unde, face comparatii complet aberante (a compara ONB cu ROH e ca si cum ai compara o insecta cu un hipopotam – au in comun doar faptul ca sunt in regnul animal, in rest cam totul difera, incepand de la dimensiuni si functii si ajungand la structura interna).
Nu vreau sa spun ca sunt cumva fericit cu ceea ce se intampla in ONB si in institutiile muzicale ale tarii, dar stiu ca se intampla multe lucruri care nu se vad si nu aplic principiul cartitei: „nu vad, deci nu exista”. Din pacate la Radio si la Filarmonica lucrurile raman in mare neschimbate, poate cu exceptia aducerii ca director muzical a celui mai mare mediocru, Horia Andreescu, la Filarmonica. La ONB s-a depasit perioada de criza si intre timp au fost rezolvate mai multe probleme interne, de care autorul nu are habar sau se preface ca nu are; pentru altele s-au initiat solutii. In toamna lui 2017 a crescut numarul spectacolelor fata de stagiunile precedente si au aparut timid si invitati, unii cu carti de vizita bunisoare – l-as mentiona pe Massimiliano Pisapia, un tenor care nu a ajuns in randul elitelor, dar care are o lunga cariera in teatre de toata mana, inclusiv de mana intai, si care inca mai poate duce un spectacol in conditii bune; a fost partenerul Veronicai Anusca in ultima ei Lucia. Au revenit ca invitati Teodor Ilincai si Serban Vasile, cu promisiunea ca vor reveni. Mai sunt si altii. E drept, calitatea spectacolelor nu e fabuloasa, dar multe sunt comparabile sau superioare unor spectacole prezentate pe scene mari si pe bani foarte multi (am vazut la Viena, Paris, Verona sau Barcelona spectacole mult mai proaste, cu „nume” mari si preturi pe masura si la ROH se intampla la fel – ma gandesc acum la insipida si plicticoasa Norma in care multasteptata Netrebko a fost inlocuita de anosta Yonceva).
Autorul spune ca sunt multi bani si tot el recunoaste ca 80% din subventii se duc pe salarii. Ceea ce nu spune e ca subventiile sunt 90-95% din buget (spre deosebire de marile teatre de opera din Europa, unde sunt cam 20-25%), daca nu mai mult. Asa ca mai raman cam 20-25% din bani sa se faca restul, inclusiv renovari si reparatii, intretinere s.a.m.d. Plus eventuale noi productii. Hmmmm. Tot el „uita” gratios ca bugetul pe 2017 a fost stabilit inaintea majorarilor salariale si nu a fost rectificat dupa aceea, deci banii au fost in cea mai mare parte inghititi de ele. La final de an ONB nu are bani sa platesca o noua productie. Noua productie de Carmen, care intrase deja in repetitie si ajunses in faza avansata a fost anulata. Tosca se mai poate da doar in concert. Lohengrin nu mai are decoruri, care trebuie refacute integral si nu sunt bani pentru ele. Indiile Galante, anuntate de anul trecut, au reintrat pe lista de asteptare, amanate pe termen nedefinit.
Nu-i iau apararea si nu o iubesc in mod special pe d-na directoare, dar incerc sa echilibrez putin retorica si sa contrabalansez unele afrmatii hazardate si fara acoperire. Dar fiecare vede doar ceea ce vrea sa vada si multi nu vor sa accepte faptul ca realitatea e mult mai complexa si destul de diferita de cum o vad ei. Stiu, mai e mult pana cand lucrurile vor fi facute bine, dar fiecare pas inainte e important. Chiar si pasii inapoi cateodata.
ApreciazăApreciază
Ca de obicei sunteți neinformat. Banii despre care vorbesc sunt publici și se găsesc pe site-ul ministerului culturii, aici:
http://www.cultura.ro/buget-din-toate-sursele-de-venituri
Dacă adunați bugetele ONRI, ONB și TNOID rezultatul este 102 milioane RON, adică 22 milioane EUR.
ROH primește 25 milioane GBP de la Arts Council.
Rezultatul este un buget total de 22 milioane EUR cheltuit greșit.
Bugetul total al celor trei instituții care rămâne după plata salariilor este de 6 milioane de EUR.
De 6 milioane de euro ne-am ales cu un singur spectacol cu un tenor italian mediu, aflat la finalul carierei și cu o unică premieră (Ballo in maschera), în tot anul 2017.
Scuzele pe care vă chinuiți atâta să le inventați sunt ridicole.
P.S. Nu am nici o vendettă cu nimeni.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunteti cam off topic, aici e vorba DOAR despre management cultural, nu despre faptul ca au cantat si unii artisti mai ok. La fel, subiectul Yoncheva vs. Netrebko nu e in context. Si apropo, multi au placut-o pe Yoncheva, spunand chiar ca ar fi viitoarea mare soprana, aceasta avand cronici foarte bune. Vorbim de cateva clase peste ONB. Apoi numiti una de la ONB care sa poata canta macar un acord din Norma, nici vorba sa faca rolul integral. Nu ne putem lauda nici cu Ilincai, nici cu Massimiliano Pisapia (care e expirat) si nici cu Serban Vasile. E nevoie de mai mult de atat. Problema se pune simplu: conteaza DOAR calitatea spectacolelor. Se compara in vreun fel acestea cu ce se intampla in marile teatre? NU. Noi nu avem nicio Yoncheva nici o Netrebko, asa ca argumentul e pe langa subiect. Avem buget comparabil cu cel al marilor teatre? DA. Ei bine, atunci sunt grave probleme manageriale, bugetul fiind cheltuit intr-un mod necorespunzator.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
80 % din subventii se duc pe salarii . A plati aceasta suma pentru aceste rezultate este un non sens : la Opereta pentru 4 mizerabile spectacole ( daca le putem numi asa ) , la Opera pentru gale . Aici este suprarealismul .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sau 90% din buget e subvenție. Și care ar fi rezolvarea “originală”? Să o reducă până devine 20% sau să o crească cu 800%?
ApreciazăApreciază
Dumneavoastră aveți o vendettă cu Horia Andreescu sau simpatii la ONB? Sau amândouă? 🙂 Dacă vă simțiți bine cu mizeria de acolo, nu se supără nimeni, dar asta nu înseamnă că ar trebui să facem toți la fel, adică cum ziceți Dvs.
ApreciazăApreciază
Nu sunt un fan al scrierilor dvs (imi amintesc un scenariu pueril prin care „Fata din Far West” devenise „Fata de la Rosia Montana), dar nici al revistelor cu nume de dans de societate. Bineinteles, suntem in democratie si fiecare isi vinde marfa. Daca e vorba de contracte, banuiesc ca ele trebuie sa fie publice, avand in vedere ca e o institutie publica!
ApreciazăApreciază
Nu orice contract din instituțiile publice e automat public. Există un minim de confidențialitate.
Ia cereți pe legea 544 contractul de drepturi de autor al dlui Andrei Șerban pentru „Lucia di Lammermoor” de la Iași și de la București. Nu atât din curiozitatea de a afla cât a câștigat, ci ca să aflați dacă sumele pentru aceeași creație vândută aceluiași client (statul) sunt aceleași.
Nu vi-l dă nimeni.
În cazul meu, mai ales că știu că o grămadă de oameni care „nu sunt fani” citesc aceste comentarii, cred că e interesant să spun că nu am încasat niciodată nici un ban de la ONB.
ApreciazăApreciază
Nici eu nu sunt fanul acestui domn elitist. Insa nu cred ca sunt multi „fani” ai acestui articol, pentru ca ustura. Cifrele sunt reale si au fost obtinute din date publice, domnul Despre Opera/Demnitate nu detine niciun secret. Fiecare se poate informa la randul sau. Trebuie sa recunoastem ca spectacolele sunt mediocre, iar finantarea e totusi consistenta. Ma tem ca in formula actuala, nu ai de unde scoate rezultate, asa ca e nevoie de noi strategii pentru ca opera aia e la pamant. Trebuie lume noua si aer curat. Referitor la revista, pai si acum exista revista Tango, iar doamna Alice Nastase Buciuta e platita foarte bine de ONB ca sa scrie povestile alea nemuritoare despre toate mediocritatile. Apoi si sotul doamnei Buciuta e fotograf la ONB. Asa ca revista oricum exista intr-o forma sau alta, doar ca acum apare intr-un tabloid. Cei doi costa mai mult decat revista operei….si pentru ce? Interviu cu Simona Neagu care nu are nimic de spus?
ApreciazăApreciază
ca e fotograf la onb, nu e nicio problema, ok, e prin gradul de rudenie, problema e ca face poze atat de proaste, că nici măcar la o nuntă, unde toți sunt beți, nu l-ar primi.
ApreciazăApreciază
ONB a devenit totusi afacerea agentiei PMB care trimite toti artistii de mana a treia gen Leela Lee sau Protasova, apoi mai e si cuplul Buciuta….ea face niste banalitati de interviuri care scot la iveala imediat faptul ca habar nu are opera, iar el cu „arta” sa fotografica, destul de modesta. Nu am mentionat ca domnul Buciuta e un fotograf foarte slab, atat de slab incat pana si eu cu telefonul ma descurc mai bine.
ApreciazăApreciază
Articolul creeaza déjà agitatie . Au inceput sa ricaneze Floricica dansatoarea de la Tanase si de la Romania accepti… 😂😂😂
ApreciazăApreciază
Astept momentul cand toate aceste personaje si protejatii lor vor disparea in vidul mediocritatii.
ApreciazăApreciază
Eu sunt un fan al blogului, citesc si recitesc aproape fiecare articol, cu toate comentariile, dar recunosc ca acesta nu este nici cel mai bine scris, nici cel mai coerent, nici cel mai echilibrat.
Nimic din astea nu schimba insa realitatea ca ONB este la pamant intr-un fel in care nu a mai fost de multi ani. Macar pe vremea lui Arbore erau spectacole in fiecare zi, adica directorul punea angajatii sa muncesca pt. cei 80% pe care ii consuma din buget.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar mă interesează ce e incoerent. Pot lămuri dacă îmi spuneți ce nu e clar.
ApreciazăApreciază
E cu totul secundar si mai degraba adresat ante-comentatorilor. Ce conteaza sunt cifrele si realitatile prezentate in articol care dezvaluie o stare deplorabila a ONB in momentul de fata.
ApreciazăApreciază
Din două una, ori când vine vorba de cifre tot artistul se frisonează că nu știe să le citească, ori, gravissimo, tocmai pentru că știu cât de greșit/ilegal au fost banii cheltuiți, încep să aibă tremurici. Ce nu înțeleg: de ce susținătorii, admiratorii, respectiv, implicații nu vin cu contra-cifre. În sesnsul că nu am văzut de la ei, pentru că au dovedit că au acces la contracte, contractele A. Serban, R. Alagna, Zanella (cel de muncă și de drepturi de autor), Motadelli etc. Dacă reproșează sume, să vină cu sume.
ApreciazăApreciază
Ca să fie mai limpede:
ApreciazăApreciază
Totusi, ne puteti spune/da o idee (ne poate spune cineva aici) ce sume / cat a castigat AS pentru Indii/Troiene/Lucia/Vaduva? Sau macar pentru unele dintre aceste spectacole, sa avem si noi idee ce bani s-au cheltuit. Multumesc.
ApreciazăApreciază
Poate știe dl Sorin Ionașcu, că se lăuda că are informații din interiorul ONB.
Nu am niște informații certe, zvonuri sunt multe (și probabil reale). De altfel, nici nu acuz pe cineva că ar fi furat banii. E însă o risipă evidentă și un sistem defectuos care permite această risipă.
În țările dezvoltate, cu banii aceștia se fac mai multe lucruri și mai bune. Ceva funcționează foarte greșit la ministerul culturii.
ApreciazăApreciază
Se pare , totusi , ca actualul Ministru a inteles ca nimic nu merge bine la Opera si Opereta. Sa vedem in decembrie daca este capabil sa scuture lucrurile .
ApreciazăApreciază
Nu cred ca a furat nimeni nimic. Sunt convins ca banii cheltuiti in aceasta mascarada de stagiune pot fi justificati prin chitante. Asta accentueaza doar deficienta managementului desfasurat de conducerea acestei institutii.
ApreciazăApreciază
Cred ca ne facem iluzii sa asteptam o schimbare . Tocmai am vazut pe TVR international o Gala a municipiilor . In fata unui parter de oficialitati , sub cupola Ateneului s-a interpretat Andrea Bocelli . Vlad Mirita cu microfon . La ATENEU
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi tocmai, e atât de evident colapsul, încât se vede clar nevoia de reformă. Problema e că ministerul habar n-are cum s-o facă. E suficient să parcurgi lista secretarilor de stat.
ApreciazăApreciază
S ar putea apropia un moment ce ar avea ceva valoare , daca ar fi facut cum trebuie si de cine trebuie !
S ar putea desfiinta operele pentru o zi si scoate posturile la concurs a doua zi ?
Exista si antecedente !!!
ApreciazăApreciază
Așa e, s-a mai procedat așa, când Ludovic Spiess a preluat direcțiunea Operei și a scăpat de indezirabili prin această metodă.
Pe termen lung n-a funcționat. Spiess a demisionat în final, fiind acuzat de corupție, dar nefiind niciodată trimis în judecată, iar Opera și-a reluat vechea viață indolentă.
Părerea mea este că e nevoie de o schimbare mai profundă de atât.
ApreciazăApreciază
[…] Continuarea articolului, aici: Criza de la ONB (II): Multe motive pentru reformă […]
ApreciazăApreciază
Se pare ca se cam paraseste corabia ONB . Marele coregraf Z si a gasit un nou culcus la Tirana 😂😂😂
ApreciazăApreciază
Detalii?
ApreciazăApreciază
Anunt pe site ul Facebook al Operei din Tirana . Pentru sezonul 2018
ApreciazăApreciază
Sau poate se va ocupa de amandoua . O sa avem un spectacol la doua luni . Arta , nu business
ApreciazăApreciază
And…she’s gone!!!! Madam left the building.
ApreciazăApreciază
Zanella si Motadelli la fel. Gone with the wind
ApreciazăApreciază
Pleacă și Dijmaru cu Fota? La Royal Ballet/Bolșoi/Paris?
Aqua Zanella trece, nucleul dur rămâne.
ApreciazăApreciază
[…] una dintre cele mai populare opere din creația lui Giuseppe Verdi! Nu e cazul să mai fac încă un bilanț al acestui interimat căci aș repeta aceleași lucruri pe care le-am mai spus în alte articole. E […]
ApreciazăApreciază
Daca ar pleca Dijmaru si Iancu ar fi o alta bucurie. Fota nu mai danseaza, deci nu prea mi pasa. Problema mare este ca nu au mai ramas primi solisti de valoare. Cativa solisti care ar putea salva situatia, nu sunt distribuiti ( nu le dau numele ,unii au fost dati afara pentru defectul de popularitate ) . Este pacat si de acei copii din ansamblu , unii cu mare potential , care nu danseaza mai nimic. Aceasta a fost semnatura Zanella . Sau poate nu e vina lui , o fi a lui Gigel. Daca in interimatul Rancea au fost cultivate cateva voci noi in opere, baletul a fost impins la distrugere. Sa fie ceva de domeniul analiticului? Cariera franta, dupa mine potopul ? Nu stiu.
ApreciazăApreciază
Din câte știu, toate distribuțiile, fie de operă, fie de balet erau aprobate (și nu era o aprobare de formă, ci o decizie clară) de Betarice Rancea.
ApreciazăApreciază
Putem spera o schimbare in acest caz
ApreciazăApreciază
[…] de dezvoltare a Operei. Acest mediu distructiv a fost arătat cu degetul de nenumărate ori în articolele de pe acest blog, dar și în luările de poziție ale lui Ioan Holender, director al Operei de […]
ApreciazăApreciază