într-o joi, 21 Decembrie 2017, la Opera Națională București
Giuseppe Verdi: Rigoletto
Regia: Stephen Barlow; scenografia: Yannis Thavoris; lighting design: Warren Letton; coregrafia: Victoria Newlyn
Lucian Petrean (Rigoletto), Cristina Maria Oltean (Gilda), Florin Guzgă (Ducele), Horia Sandu (Sparafucile), Sorana Negrea (Maddalena), Andrei Lazăr (Borsa), Daniel Filipescu (Contele Ceprano), Vasile Chișiu (Marullo), Adriana Alexandru (Giovanna), Marius Boloș (Monterone), Andreea Novac (Contesa Ceprano), Ana Cebotari (Pajul), Adrian Streza (Ușierul)
Dirijor: Marcello Mottadelli, maestru de cor: Daniel Jinga
Orchestra și Corul Operei Naționale București
Ultimul spectacol de operă al anului, Rigoletto, a fost o tentație căreia nu i-am putut rezista. Pur și simplu producția lui Stephen Barlow este un magnet care atrage public nou și tânăr către Operă. Făcând o translație a acțiunii din Evul Mediu în epoca prohibiției și a Mafiei din Chicago al anilor ’20, spectacolul nu a îmbătrânit deloc de la premiera din 2014 și până acum și mereu mai descopăr ceva de admirat în el. Ba chiar aș putea spune că modul în care regizorul a amestecat arta cu divertismentul este atât de ingenios, încât poate fi relaționat inclusiv cu recentul serial de mare succes, Umbre. Pentru că duritatea personajelor din lumea gangsterilor se regăsește foarte bine și în personajele lui Verdi: un Duce di Mantua devenit Al Capone și restul aparținând lumii interlope în care plutește acesta. Unele scene sunt de un dramatism extraordinar. Apariția lui Monterone, a cărui fiică a fost siluită și care e umilit până la exterminare, e terifiantă. Uciderea Gildei, în care tensiunea muzicii se extinde pe scenă, e aproape insuportabilă. Dar și finalul, o invenție, în care Ducele este personificarea răului absolut atunci când telefonează asasinilor pentru a comanda uciderea fostului său bufon, nu lasă nici o speranță spectatorului că acesta om ar fi putut fi totuși sincer îndrăgostit vreodată. Cu alte cuvinte, într-un limbaj mai tehnic, toată punerea în scenă este un mare moment de Personenregie admirabil de natural și de amănunțit. E o producție atât de bună, încât reușește să ascundă chiar și criza tot mai profundă în care se zbate Opera Națională București de mai bine de doi ani.
Ultimul spectacol de operă din acest an este și ultimul spectacol din interimatul actual, care a reușit să-l programeze abia a doua oară într-un an și jumătate. Și totuși vorbim despre una dintre cele mai populare opere din creația lui Giuseppe Verdi! Nu e cazul să mai fac încă un bilanț al acestui interimat, căci aș repeta aceleași lucruri pe care le-am mai spus în alte articole. E suficient să adaug că unul dintre motivele pentru care am detestat acest interimat care s-a încheiat azi este prostul obicei (probabil întâlnit și în teatru) ca un director nou să marginalizeze sau chiar să elimine producțiile realizate de predecesorul său. În cazul ONB, sigur că ar fi fost cu totul neimportantă schimbarea unor producții mediocre autohtone, dar când vine vorba de nume precum Graham Vick (al cărui Falstaff pur și simplu nu a mai fost prezentat), Valentina Carrasco (un singur Œdipe în același interval de timp) și exemplele pot continua, e vorba pur și simplu de ranchiună, de o stupiditate direct proporțională cu anvergura artistică a acestor regizori. Sper ca următorul interimar să nu facă același lucru nici cu Rigoletto sau Fidelio, dar nici cu Lucia di Lammermoor, singurul câștig real al ultimei stagiuni.
Publicul a apreciat cum a interpretat Lucian Petrean rolul lui Rigoletto și pot înțelege că în universul lui Al Capone, populat de monștri umani, liniaritatea acestui bariton funcționa. Dar Verdi e mai profund de atât. Personajul pe care l-a creat îl întâlnim foarte adesea printre noi, cu personalitatea sa dublă: dur și obtuz la serviciu, dar uman și cu un suflet de aur când ajunge acasă, în familie. Acest contrast nu a existat la Petrean, care a tunat replicile cu o voce stentoriană și o aparență permanent morocănoasă, încât devenea ridicol în unele momente. Un bariton verdian înseamnă mult mai mult și cine a ascultat discografia abundentă a operei, sau are de gând s-o facă, va descoperi că nivelul interpretării a fost mai degrabă provincial, ratând cu nepăsare un succes pe care mai multă nuanțare l-ar fi făcut istoric. Vom avea însă ocazia să vedem ce înseamnă acest rol pe 12 Ianuarie, la Sala Radio (chiar dacă în versiune de concert), atunci când îl va cânta un artist de un real calibru internațional: George Petean.
Cristina Maria Oltean s-a descurcat mai bine, deși Gilda este un rol cu o evoluție clară, o maturizare bruscă a unei copile care devine femeie și ajunge să se sacrifice într-una dintre cele mai emoționante scene tragice ale istoriei operei. O soprană de coloratură, fără prea multă substanță vocală, dar cu un registru acut cu o vibrație metalică de o frumusețe ce nu poate fi negată, Cristina Oltean s-a achitat de rol cât se poate de onorabil, deși a avut de luptat cu un dirijor fără simțul echilibrului și cu un bariton care încerca mereu să o domine sonor (duetul din finalul actului doi a fost cel mai vizibil moment).
Atât ea, cât și Florin Guzgă au suferit însă în primul act din cauza plasării în fundalul scenei în timp ce direcția dezordonată a lui Marcello Mottadelli a făcut ca cei doi soliști să fie acoperiți de orchestră în nenumărate momente. Cine nu l-a ascultat pe Florin Guzgă în alte roluri, mai solicitante decât Ducele (Rodolfo, Edgardo, Pinkerton) ar putea avea impresia că vocea tenorului ieșean nu e suficient de amplă. În actul doi s-a văzut că nu e așa și Florin Guzgă a livrat excelent ariile Ella mi fu rapita/ Possente amor și La donna e mobile, ca un adevărat tenor liric, atent la toate detaliile, atacând notele înalte cu dezinvoltură, preferând însă o anumită delicatețe în locul insolenței pe care a jucat-o doar ca actor. Din punct de vedere muzical, tenorul a fost cel mai împlinit vocal, chiar dacă nu a primit și cele mai multe aplauze. Și e o ocazie să constat că aceste două spectacole cu Rigoletto din ultimul an și jumătate au beneficiat de doi tenori (celălalt, Mihail Mihaylov, ajuns până în semifinalele Operalia anul acesta, a fost la fel de convingător), ambii având destul de multe în comun cu tenorii lirici italieni de tipul lui Pavarotti (păstrând proporțiile, desigur). În seara aceasta însă, Florin Guzgă a fost cel mai bun de pe scenă.
Rolurile secundare au variat de la un Marius Boloș mereu impresionant în rolul lui Monterone, până la o Giovanna (Adriana Alexandru) și un Sparafucile (Horia Sandu) detestabili, trecând și prin momente incomprehensibile precum lipsa completă de seducție a Maddalenei interpretate de Sorana Negrea (dacă se poate numi interpretare).
Corul ONB a fost foarte bun de data aceasta, evitând să mai forțeze ca în alte rânduri. În schimb orchestra a rămas la fel de deplorabilă ca la ultimul spectacol pe care l-am văzut stagiunea asta (Don Giovanni). Scufundați într-o fosă prea adâncă, instrumentiștii au fost conduși de un Mottadelli parcă mereu speriat că nu i se aude orchestra, astfel că duritatea cu care au cântat, practic de la forte în sus mai tot timpul, a dezechilibrat adesea relația cu scena. O neîmplinire mai mare decât de obicei, având chiar efectul de a favoriza mal canto-ul, (adică impresionatul publicului prin forță, o manieră îmbrățișată prompt de Petrean) în dauna artei. E final de mandat însă și pentru dirijor, care s-a înconjurat de orchestră la final, pe scenă, când și-a luat rămas bun de la publicul bucureștean (sper că pentru totdeauna, căci șansele să devină mai bun par destul de mici).
Ce va fi în continuare? Noul interimar, Ștefan Ignat, are o carieră exclusivă de bariton. Lipsa oricărui istoric care să-l recomande ca manager al celui mai mare teatru de operă din România (măcar ca buget, aproape cât toate celelalte opere naționale la un loc) face ca alegerea ministrului Lucian Romașcanu să trădeze o lipsă acută de opțiuni. Până recent, numele cel mai vehiculat pentru interimat era fostul director al Wiener Staatsoper, dl Ioan Holender. În aceste condiții, ratându-l pe dl Ioan Holender, ministrul este practic forțat să-și asume alegerea. Toate consecințele deciziilor viitoare ale unui interimar fără trecut managerial vor fi decontate indirect de către ministrul culturii. Până la urmă, nivelul artistic la care s-a ridicat ONB între 2014 și 2015, cu totul neobișnuit pentru tradiția mediocră instaurată de la sfârșitul anilor ’80, a produs un reper pe care nu mai reușim să-l atingem.
Despre Opera 
Cred ca putina lume ar plange dupa Beatrice Rancea. Dupa parerea mea, interimatul sau a fost un mare esec si nimeni numai poate da inapoi aceasta perioada de un an si jumatate in care mediocritatea a fost intretinuta cu succes. Pe langa evitarea productiilor de valoare din mandatele anterioare, trebuie adaugate si dezastrele muzicale, fie in productiile vechi, fie in cele noi. Beatrice Rancea a transformat opera in gale; nimic mai gresit de atat. Aceste evenimente cu care se lauda nu aduc absolut nimic. Chiar in discursul sau final, s-a laudat ca il aduce pe Florez pe scena ONB. Ar fi fost o reusita doar daca l-ar fi adus intr-o opera, astfel, cu banii cu care ar putea face o noua productie, doamna BR l-a adus pe Florez sa cante cateva arii. Prin comparatie, la Pesaro, acesta va interpreta rolul lui Ricciardo din opera rarisima de Rossini, Ricciardo si Zoraide, probabil pe un onorariu mai mic.
A adus moda de prost gust „opera in concert”, toata tara face acum concerte de arii de opera acompaniate la pian. O alta pierdere de vreme, nici nu stiu cine ar fi interesat sa vada asa niste spectacole, folosite strict pentru a justifica activitatea unor artisti care numai canta decat foarte rar.
Doamna BR a adus un dirijor precum M. Mottadelli, care nu poate fi numit muzician, mereu acoperind solistii cu orchestra. Si sa fim seriosi, nu avem voci mari in Romania, decat cu mici exceptii. Cel mai relevant exemplu este distribuirea doamnei [cenzurat] [cenzurat] in Madama Butterfly. Stiu ca dumneavoastra nu ati fost la Tosca in concert, dar nici Bianca Margean nu era pregatita pentru un asemenea rol, aceasta aratand clar carente tehnice si nu numai; a intrat in „vissi d’arte” mai repede cu cateva masuri. Insasi ideea de Tosca in concert, nu isi are niciun rost; nu e o opera rara, toata lumea o cunoaste. Acum despre acest Rigoletto, Petrean este departe de a fi un bariton verdian, asa cum ati spus si dvs. Lipseste o interpretare inteligenta, in care baritonul sa varieze culorile. C. Oltean promite mai multe pe viitor, chiar daca vocea sa e inca in faza de coloratura foarte lejera/soubrette. E mult mai buna ca Veronica Anusca, ce canta ca o trompeta.
Tot sub BR, baletul ONB a murit dupa plecarea lui Johan Kobborg. Ceea ce se intampla acum e trist….sunt mai multi maestri de balet decat solisti si cateva spectacole. Au revenit distributiile de pe vremuri, care nici macar nu merita amintite…de vazut nu ai ce sa vezi. Produciile sunt slabe, coregrafia lipseste cu desavarsire. Nu mai are sens sa dezvolt subiectul, dar sunt sigur ca plecarea lui Renato Zanella va fi una benefica.
Nu stiu ce ar putea aduce nou interimatul domnului Ignat; acesta neavand nimic care sa il recomande in aceasta functie sau macar experienta unei cariere internationale in liniile 1-2-3. Dar depinde mult de cine va fi director artistic, daca va exista un director artistic. Apoi mai exista si directorul muzical, cel de balet, coordonatorul de balet. Daca va aduce o echipa performanta, va fi nevoie de niste persoane cu experienta, ceea ce nu prea avem prin Romania. Aducerea acestora din strainatate ar fi destul de dificila intrucat nimeni nu ar semna un contract pe trei luni, cu atat mai putin numele mari. Pentru un mare dirijor, nu cred ca ar fi prea atractiva ideea de a lucra cu ansamblul ONB. Desfiintarea ansamblului ar fi o solutie, dar nu cred ca se va intampla sub interimatul unui bariton angajat al operei de 20 de ani.
ApreciazăApreciază
Nu sunt un fan al d-nei Rancea si nu pot spune ca ma intristreaza plecarea ei, dar nici ca ma bucura. E o schimbare cumva necesara, iar aducerea lui Ignat poate fi benefica sau nu.[cenzurat]
Sunt de acord ca baletul a regresat enorm si a revenit la starea dinainte dupa plecarea lui Kobborg [cenzurat]
Numarul spectacolelor a fost initial foarte redus, dar a crescut treptat si, probabil, daca ar fi avut sansa sa mearga mai departe, numarul acestora ar fi crescut in continuare, dar intr-un an si jumatate nu se poate face mare lucru, mai ales cand ai limite bugetare si banii nu sunt chiar asa de multi cum ar putea sa para. [cenzurat]
Sarbatori cu bine!!!
ApreciazăApreciază
N-am mai atins și problema baletului în articol, vă mulțumesc că ați adus-o în discuție.
Pare de necrezut acum, privind în urmă, că totuși Johan Kobborg a realizat atâtea… într-un an și jumătate! Cam cât încearcă acum ONB să acrediteze ca fiind un interval de timp insuficient pentru reconstrucție. E chiar mai rău: nu există nici măcar semne că ar fi început o reconstrucție.
Mulțumesc și pentru urări.
Sărbători fericite!
ApreciazăApreciază
Renato Zanella a fost coordonatorul baletului 1 an si 3 luni . Johan 1 an si 4 luni … si a facut in aceasta perioada cat altii in zece ani. Astept momentul cand balerinii revolutionari isi vor exprima un regret … o scuza…
Cu plecarea lui Beatrice Rancea se inchide o paranteza a rusinii inceputa in aprilie 2016. Nu stiu ce va mai fi si cum vor evolua lucrurile. Dar cred ca este un prim gest reparator al unui Ministru al Culturii de la acel Bloody April declansat de Alexandrescu si continuat de Suteu. Nici o zi fara bucurii: disparitia celor trei de pe site ul ONB . A fost cadoul meu de Craciun.
Sarbatori fericite!
ApreciazăApreciază
Multe bucurii astazi: s-a anulat Gala rusinii 😍
ApreciazăApreciază
Așa e.
ApreciazăApreciază
😱Au scos deja Lucia din ianuarie. E mai rapid ca in Bloody Avril 😱
ApreciazăApreciază
Asta nu e bine, deloc. Să sperăm că există un motiv întemeiat și punctual. Altfel, e singura producție care merită păstrată de la Fidelio încoace.
ApreciazăApreciază
Sper sa nu fie o clauza contractuala.
ApreciazăApreciază
Din câte știu, nu. Probleme sunt cu Don Giovanni, a cărui finanțare nu permite vânzarea de bilete. Așa se explică și bâlbâielile din Octombrie și foarte posibila ieșire completă din repertoriu a acestei producții.
ApreciazăApreciază
Vom vedea. In orice caz din ONB nu se aude musca. Revoutionarii din aprilie 2016 au amutit complet. Nu inteleg aceasta stare de soc . Mesajul Ministrului din luna octombrie era clar. Par toti luati prin surprindere. Misterele ONB .
ApreciazăApreciază
Nu știu ce vârste aveți dvs, cei care ați comentat până acum,dar sunt uluită că s-a uitat în ce hal a fost opera zeci de ani.Desigur se poate analiza în amănunt fiecare solist,dar îmi aduc aminte că în trecut nu se putea asculta nimic pt că nu se mai canta nimic…soliștii erau sub orice critica ,iar orchestra nu putea să cânte efectiv….erau numai chixuri,nu mai conta dirijorul.Dar chiar și atunci,sălile erau pline.In schimb,acum nu găsești bilete decât cu 2 luni inainte,ceea ce e un lucru bun,iar de când s-au dublat salariile ,au dat concurs pt orchestra multi f buni și suna mult,mult mai bine.Personal consider că directorul Dincă nu era pt operă ci pt opereta,iar BR a continuat oarecum cu montări
teribiliste pt că așa de poarta. La opera ar trebuie sa existe și montări clasice,pt că exista publicul doritor de acea lume grandioasă,cu costume superbe,o lume pierduta pe care o regăsești doar la opera ,pt care exista o nostalgie….Nu poți să mergi la opera și sa vezi mereu lumea pe scena în slipi,prosoape,făcând mișcări de dute-vino…Dar am înțeles că asta e trendul și în străinătate.Cristina Oltean nu e soprana de coloratura!
ApreciazăApreciază
A propos, dvs. ce vârstă aveți? Domnișoară, sau doamnă, cum să ne adresăm?
ApreciazăApreciază
N-am mai fost de ceva vreme la onb, nu am mai avut motiv, dar parca sus la etaj organizasera un soi de muzeu cu costume din acelea frumoase, clasice, sa tot oftezi uitandu-te la ele, cand tocmai ai iesit in pauza de la un Falstaff…
ApreciazăApreciază
bine, dna Diana, apreciati-o in continuare pe BR! Inainte era rau. JK a fost blamat (conform unor zvonuri) ca dupa ce a fost alungat, nu si-a mai dat acordul sa-i fie jucate montarile. Dna BR a „reusit” inca din prima zi de la terminarea mandatului, sa-si ia cu ea si gala si Lucia!!! Ce frumos e dublul standard la noi, in Romania 🙂 #vapensiero
ApreciazăApreciază
Felicit bucurestenii pentru schimbare, sa fie de bun augur ! Macar vorbim despre un om care si a petrecut viata in acest domeniu.
Dle „despre opera” , in numele vechii noastre „amicitii” si a faptului ca exista riscul sa fi avut dreptate, va rog sa nu abandonati opera ieseana ! Multi ani !
ApreciazăApreciază
Nu abandonez Opera Iași, problema e că nu s-a mai întâmplat nimic interesant acolo de prin 2014…
Poate că o să scriu odată cum am văzut ONRI de-a lungul ultimilor cinci ani, căci iată, atâția se împlinesc de la premierelo Indiilor galante și ale Troienelor…
ApreciazăApreciază
Este o ironie a sortii in debarcarea lui Beatrice Rancea. A ajuns la ONB purtata pe valul revolutiei nationaliste din aprilie 2015. Primita de ” colectiv ” cu antipatie si multe rezerve. Din acel moment , strategia de management a constat in recuperarea simpatiei revolutionarilor si un copy paste a ceea ce facuse la Iasi. In drum a uitat publicul spectator si toutul a derivat spre un mare kitch si o enorma mediocritate. Totul facut in perspectiva castigarii concursului de director general. Nu i – a pasat nici de Alina Cojocaru , nici de Johan Kobborg. I a imdepartat pe balerinii valorosi si l-a titularizat pe ( cenzurat) . Si tot acest gâchis nu a servit la nimic. Sau cum se poate distruge ceva din carierism si lipsa de viziune artistica.
ApreciazăApreciază
[…] spectatorii din București au avut ocazia să vadă și să asculte trei spectacole cu Rigoletto: la ONB, în concert la Sala Radio și, Duminică, la Happy Cinema, unde s-a transmis spectacolul de la […]
ApreciazăApreciază