Nu e 1 Aprilie. Tocmai când constatam că dl secretar de stat Mădălin Voicu nu s-a ținut de cuvânt când promitea, la momentul ungerii celui de-al șaselea interimar (Ștefan Ignat), că va comunica în luna Martie data concursului pentru conducerea Operei Naționale București, website-ul ministerului culturii a publicat anunțul privind concursul.

E ca într-un serial pasionant de pe Netflix. Ce s-a întâmplat până acum?

Se încheie astfel o perioadă de trei ani de provizorat, din care ultimii au fost un tobogan spre izolare culturală și regres artistic, imediat după scandalul de la balet din Aprilie 2016. Cum spuneam mai sus, s-au perindat nu mai puțin de șase directori interimari: George Călin (2015-2016), [cenzurat] (cinci zile în luna Aprilie 2016), Vlad Conta (11 zile, tot în Aprilie 2016), George Călin (nici 24 de ore, imediat după Conta), Beatrice Rancea (2016-17) și ultimul, Ștefan Ignat, cel numit în Decembrie 2017, acum în funcție.

Din Aprilie 2016 și până astăzi, Opera Națională a pierdut, odată cu alungarea rușinoasă a lui Johan Kobborg, mai mult de jumătate din ansamblul de balet și practic toți soliștii valoroși (Alina Cojocaru, Marina Minoiu și Francesca Velicu fiind cele mai dureroase exemple, cu atât mai mult cu cât carierele lor strălucesc acum în Anglia și Danemarca). Catastrofa de la balet a fost împlinită și de pierderea unei întregi duzini de coregrafii, prin retragerea drepturilor de reprezentare. Apoi, nu mai puțin de zece producții de operă semnate de regizori renumiți sunt pur și simplu scoase din repertoriu pentru anul 2018, cel puțin din cât se cunoaște până acum. Mai departe, ONB s-a retras și din asociația teatrelor de operă europene, Opera Europa, al cărei cel mai vizibil proiect este website-ul Opera Vision  (fostul Opera Platform), pe care se transmit gratuit spectacole de foarte bună calitate ale membrilor săi (Royal Opera House și Teatro alla Scala inclusiv). În fine, cifrele seci ale ultimilor trei ani, menționate în caietul de obiective pentru concurs (pag. 9-10), întăresc această decădere: costuri mereu mai mari, spectatori plătitori tot mai puțini (chiar dacă anunțurile de „sold-out” sunt tot mai frecvente), venituri proprii tot mai scăzute, la fel și numărul de evenimente etc.

Acesta este pasivul tranziției de la mandatul dlui Răzvan Dincă spre cel al viitorului director general.

Noul sezon începe cu „Follow the money”

Publicul de operă are aproape dimensiunile unei secte anonime în comparație cu congregația spectatorilor de teatru. Iar față de publicul amator de filme la cinema sau TV, publicul de operă reprezintă o minoritate și mai infimă. Cu toate acestea, e important acest concurs pentru simplul fapt că cel care va ajunge director al ONB va controla instituția culturală cu cel mai mare buget: 70,5 milioane RON (peste 15 milioane €). E un buget aproape dublu față de cel al Festivalului Enescu (cca 8 mil. €) și este aproape cât cel al Operelor Naționale din Cluj, Iași și Timișoara la un loc (18,6 mil. €).  Pe mâna cui va încăpea administrarea acestor bani pentru următorii cinci ani? Vorbim de o sumă totală de cca 76 de milioane €, astfel încât răspunsul la această întrebare e  important.

Nu putem spera decât că acești bani vor fi folosiți pentru a produce spectacole de neuitat de către un manager vizionar și competent. Mai mult, acest viitor manager va avea de înfruntat teroarea sindicatelor din instituție. Întrebarea este: poate sistemul  să producă un asemenea manager? Condițiile de participare la concurs sugerează că da, însă la o privire mai atentă lucrurile stau diferit. Trecem peste gândul că, dacă ar mai trăi, Leonard Bernstein nu ar fi eligibil (sunt admiși numai cetățeni UE), dar aria de selecție se rezumă la absolvenți de studii exclusiv umaniste cu specializare în muzică sau teatru. Cu alte cuvinte, nimic care să garanteze competențe manageriale sau administrative. Corecția ar veni de la condiția ca bravii candidați să fi ocupat o funcție de conducere într-o instituție culturală vreme de minim cinci ani. În ceea ce privește opera, această experiență garantează mai degrabă incompetență. Poate suna dur concluzia, dar momentul este ideal pentru a  întreba: ați văzut vreun proiect cultural interesant pentru Centenar din partea acestor manageri? Nu. Și nu doar pentru că nu ar fi interesante, ci pentru că aceste proiecte nici nu există. Cu atât mai greu de crezut că viziunile manageriale pe cinci ani vor fi de calitate.

Condițiile de participare la aceste concursuri frizează neconstituționalitatea, tocmai prin faptul că restrâng numărul de candidați eligibili la câteva zeci de oameni din sistem, blazați de birocrație și epuizați din punct de vedere al creativității. Dl Vlad Alexandrescu, ministrul culturii din guvernul Cioloș, a încercat să schimbe aceste criterii, cu câteva săptămâni înainte de prostiile pe care le-a făcut la Operă, fiind atacat dur de Ion Caramitru, directorul  Teatrului Național. Caramitru s-a declarat îngrozit de perspectiva că un inginer ar putea conduce un teatru (uitând că Ioan Holender a studiat la Politehnică cu mult înainte de a deveni directorul Operei de Stat din Viena vreme de două decenii). Așadar, drama este asigurată. Doar e operă! Dar ca să putem înțelege ce se va întâmpla mai departe, este nevoie ca ministerul culturii să dea dovadă de transparență. Începând prin a publica lista membrilor comisiei de evaluare.

Concursul începe curând și îl vom urmări îndeaproape.

Următoarele episoade

• Luni, 23 Aprilie 2018, ora 17: data limită pentru depunerea proiectelor de management şi a dosarelor de concurs de către candidaţi;

• Marți, 24 – Joi, 26 Aprilie 2018: selecția dosarelor;

• Vineri, 27 Aprilie – Joi 3 Mai 2018: analiza proiectelor de management

• Vineri, 4 – Marți, 8 Mai 2018, susţinerea proiectelor de management în cadrul interviului.

• Miercuri, 9 Mai 2018: – anunțarea câștigătorului.