Despre Opera

Concurs și la Operetă


Ministerul culturii a anunțat, după aproape doi ani de interimat, un concurs de proiecte de management și pentru Teatrul de Operetă. Obligația legală era ca acest concurs să fie anunțat în termen de 30 de zile de la (re)înființarea TNOID după separarea de ONB. Dacă lucrurile vor decurge normal, la sfârșitul lunii Septembrie, cu foarte puțin timp înainte de deschiderea sezonului, Opereta va avea un director cu un plan de management pentru o perioadă de cinci ani.

Situația TNOID este, de departe, cea mai proastă dintre toate instituțiile subordonate ministerului. Cifrele oficiale din caietul de sarcini vorbesc de la sine, stârnind râsul prin denumirea lor de „criterii de performanță“:

Veniturile proprii ale instituției din anul 2017 se ridică la incredibila sumă de 135.024 RON. Cam cât salariul brut anual al unui SINGUR corporatist mediu din Pipera. Este un venit cu totul derizoriu pentru un colectiv de 300 de angajați, care primește o subvenție de 18,5 milioane RON anual.

Din acești bani primiți de la minister, Opereta a făcut 12 spectacole în tot anul 2017. fiecare costând 330.000 €. Pentru comparație, English National Opera, Festivalul de la Glyndebourne sau Welsh National Opera cheltuiesc cam 240.000 € pentru un spectacol. Costurile de producție ale Operetei bucureștene sunt mai mari, de nivelul celor de la Bayerische Staatsoper, Wiener Staatsoper sau Berlin Deutsche Oper. Când ajungem la indicatorul atât de drag ministerului, respectiv cheltuielile per beneficiar, Opereta dă lovitura: cu 930 € în anul 2017, suntem de două ori și ceva mai scumpi decât Metropolitan Opera și Teatro alla Scala și de vreo patru ori cât Royal Opera House!

În realitate, cifrele din tabelul ministerului ascund detalii și mai urâte. Cele 27 de reprezentații sunt împărțite astfel: 6 spectacole de operetă (repertoriul fiind de 3 titluri), 9 colaje de șansonete/cântece (vândute drept musical – 2 titluri) și 10 concerte/gale/alte evenimente. Dacă am împărți bugetul la producțiile teatrale propriu zise, indicatorii de contraperformanță s-ar mări semnificativ.

Sursa datelor: Antony Feeny – Follow The Money (Opera, Februarie 2018)

Calitatea evenimentelor nu este deloc comparabilă cu teatrele ale căror costuri le depășim. Nu este o afirmație subiectivă, pentru că alte cifre arată că stagiunea Operetei din 2017 a fost urmărită de un număr total de 6.200 de spectatori, cam 230 la fiecare eveniment (în medie, căci există și evenimente la care au fost prezenți în sală… 8 spectatori, sau „beneficiari”, cum li se spune în limba de lemn a ministerului culturii).

Opereta e un caz paradoxal: cifrele economice sunt atât de proaste încât activitatea artistică, atâta câtă e, nici nu mai contează. Pur și simplu acest teatru nu interesează pe nimeni din public, cu atât mai mult cu cât aproape 40% dintre extrem de puținii spectatori care-i calcă pragul nu plătesc bilet.

Așa cum am mai spus și altădată, soluția pentru TNOID este desființarea, tot așa cum și ministerul culturii ar trebui complet restructurat pentru că permite degradarea unei instituții subordonate până la acest nivel.

 

11 comentarii

  1. Din păcate aceasta este realitatea cruntă.
    Ar fi ideal dacă s-ar putea compara bugetul Teatrului de Operetă din București cu Volksoper din Viena sau cu alte instituții similare.
    Diferența dintre cele două teatre este că la Viena, pe lângă operetă/colaje, se mai pun în scenă și titluri de operă…(Trubadurul,Tosca, Nunta lui Figaro,Tosca, Traviata)…Sunt doar câteva deși lista ar putea continua.
    Volksoper are publicul său statornic, și aproape toți, dacă nu chiar toți sunt plătitori de bilete ! „Gratuități” se oferă handicapaților.
    Când sunt soliști invitați, li se oferă 2 (!) biletele din fondul de protocol. Atât și NIMIC mai mult. Sună cumva straniu, nu? Aude cineva ecoul celor mai sus? Mira-m-aș.
    Deci…dacă oricum vine bănetul de la minister,de ce să ne riscăm poziția și să facem valurile inutile?

    Apreciază

    Răspunde

      • Eventual din corpul tehnic, pentru că altfel, este destul de riscant să te expui gratuit…Iți compromiți cariera, indiferent dacă ești instrumentist sau interpret vocal. Riscul este mult prea mare. Părerea mea.

        Apreciază

  3. Stimate domn,
    Analiza dumneavoastra este interesanta insa concluzia articolului este foarte gresita din punctul meu de vedere.

    Cred ca distorsionati adevarul si va jucati cu statistica pentru a denigra o institutie cu renume care a fost napastuita de-a lungul timpului (sediul teatrului a ars, a fost demolat, a fost mutat de mai multe ori) si, in plus, nesocotiti activitatea unei trupe de artisti.

    Ati omis un aspect foarte important!

    TEATRUL DE OPERETA ION DACIAN NU ARE O SALA PROPRIE PENTRU SUSTINEREA SPECTACOLELOR.

    Teatrul de opereta a fost evacuat si “aruncat in strada” din cladirea TNB odata cu inceperea amplelor lucrari de renovare.

    Ministerul Culturii nu a avut o solutie de rezerva si a demarat construirea unui nou imobil care sa gazduiasca Teatrul de Opereta. Este adevarat ca privit din exterior arata precum un hipermarket dar o data ce ai pasit in interior senzatia se schimba.

    Cladirea a functionat o perioada cand toate spectacolele se jucau cu sala plina iar biletele se vindeau in cateva ore. Imi amintesc ca am vazut Romeo si Julieta si am ramas placut surprins.

    In prezent cladirea este inchisa pentru ca nu a fost semnat procesul verbal de predare primite intre minister si constructor care sunt in litigiu si se tot judeca prin tribunale.

    In tot acest timp ministrul culturii priveste zilnic nepasator cum se degradeaza o investitie de 10 mil de euro si este acoperita de balarii.

    Fiecare reprezentatie implica inchirierea unei sali, mutarea echipamentelor de la depozit la scena si retur, montarea si/sau adapatarea scenei si alte operatiuni care genereaza costuri foarte mari.
    Astfel se justifica bugetul foarte mare pentru productie si venitul mic generat.
    Toti acesti bani puteau fi alocati pentru productia de noi spectacole daca cladirea era functionala si angajatii ministerului isi faceau treaba la timp si identificau problemele in timp util nu la finalizarea constructiei.

    Blogul este intitulat “despreopera” dar concluzia la care ati ajuns dupa ce ati folosit un execel este “defiintati teatrul de opereta”.

    Daca doriti o reforma priviti in profunzime si veti descoperi cauza tuturor acestor mizerii si nedreptati.

    Apreciază

    Răspunde

    • Îmi pare rău, dar cifrele sunt cifre.

      Faptul că teatrul are cheltuieli mari pentru că n-are sediu nu are nici o legătură cu veniturile proprii inexistente.
      Faci spectacole bune și lumea vine să le vadă. E simplu. N-are nici o legătură cu sediul.

      A fost odată un mare impresar, Sol Hurok, celebru pentru butada: „Nu poți împiedica publicul să nu vină la un spectacol”

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      • Tare ma tem ca butada aset este exclusiv valabila pentru spectacolele dedicate unui public educat. Ce ne facem cu uriasull rest ?
        A propos, ma tot gindesc care va fi reactia publicului la regia recentului spectacol cu SALOMEEA la festivalul dela Salzburg, tinind cont si de faptul ca Asmik Gregorian a fost fantastica si ceilalti cintareti foarte buni ?

        Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.