Despre blog


Îmi place muzica și opera în mod special. Nu spun „muzica clasică”, pentru că semnificația cuvântului „clasic” e a unui curent care s-a terminat odată cu Beethoven, iar noi toți ascultăm și ce-a fost înainte și ce-a fost după Beethoven.

Blogul e scris pentru mine și pentru prietenii mei, pentru a nu mai fi nevoit să povestesc de prea multe ori ce am mai văzut sau ascultat. Muzica aceasta, să-i spunem mai degrabă cultă, e accesibilă tuturor. În acest sens poate fi și popularizată, cum o fac uneori deseori aici. Iar blogul este și un soi de jurnal în care notez ce-am mai văzut sau ce-am mai ascultat, uneori și despre experiențele neplăcute. Nu sunt muzicolog, relatările mele sunt și vor rămâne cele ale unui amator,  nu atât un diletant, ci un iubitor. Mă străduiesc să scriu sincer exact ceea ce aud și ce văd, dar la fel de mult mă străduiesc să scriu și ceea ce simt într-o sală de concert sau într-un teatru de operă, ascultând în mașină sau doar privind la televizor un spectacol, filmat. Uneori, destul de rar (aici e și minunea), se întâmplă și emoția, pe care fiecare dintre noi, cei care o resimțim în fața muzicii, o trăim în modul cel mai personal. Astfel încât acest blog este și un jurnal intim, deși n-o să găsiți nimic despre viața mea privată în însemnările lui.

O parte din acest blog este replicat și pe website-ul cotidianului Adevărul, iar relatările despre spectacolele de operă pe care le văd au devenit mai profesioniste, astfel încât unele dintre ele sunt publicate și în revista britanică Opera. O listă mai amplă a colaborărilor mele găsiți aici. Am câștigat și un premiu, în 2016, pentru cel mai bun blog cultural, acordat de revista ELLE.)

Contrar unei păreri larg împărtășite, muzica aceasta nu „te liniștește” și nu poate fi un decor auditiv, un fundal sonor care să completeze activitatea pe care o întreprindem la un moment dat. Muzica aceasta nu poate fi înțeleasă dacă e ascultată în timp ce citim un roman, sau un ziar. Ideal este să găsiți timp pentru a o asculta în exclusivitate. Ea cere un efort intelectual. Aș putea spune că, dacă asculți cu adevărat această muzică, e sigur și că gândești. Cuget deci… ascult! Dacă, dimpotrivă, ai adormit ascultând muzică, atunci e sigur că în momentul în care închis ochii ai încetat să mai gândești. Asta nu înseamnă că, dacă nu asculți muzică, nu gândești!

Iar partea cea mai bună este că informațiile legate de o compoziție nu fac decât să îmbunătățească experiența audiției. În cazul operei, o audiție cu căști parcurgând în același timp libretul care însoțește CD-ul este o recomandare pe care nu contenesc să o fac oricui îmi cere sfatul. Mai mult, dacă aveți eventual și literatura din care s-a inspirat libretistul, asta nu face decât să completeze și mai profund o călătorie spirituală care nu este decât la un pas distanță (sau la un click sau tap – în cazul în care folosiți tehnologia digitală). Dar… ajunge cu vorbăria, o poză face cât o mie de cuvinte, iar șase fotografii, cu atât mai mult. Despre asta e vorba:

Classical Music

Începeți cu Mozart, dar căutați să-l ascultați cu cei buni (Marriner, Krips, Furtwängler, Giulini), continuați cu Bărbierul din Sevilla de Rossini (dar citiți și libretul, iar dacă aveți și piesa lui Beaumarchais, cu atât mai bine), nu uitați nici de Anotimpurile lui Vivaldi, dar un disc bun, memorabil (Il Giardino Armonico, Kennedy) și țineți-o tot așa, drumul e abia la început și nu se termină niciodată. E o lume, o altă lume, cu lacrimile și zâmbetele ei, care vor deveni, dacă aveți un suflet, lacrimile și zâmbetele voastre.

Sunt Alexandru Pătrașcu și vă invit să citiți și să comentați articolele acestui blog.

Nota: Reproducerea textelor de pe acest site se poate realiza liber, în limita a 300 de cuvinte, sub condiția specificării sursei, cu postarea unui link către blogul Despre Opera pentru continuarea lecturii. Pentru reproducerea integrală a unui articol vă rog să mă contactați pentru obținerea permisiunii.

34 de comentarii

  1. Felicitari pentru blog! Imi place ca mai exista astfel de „manifestari” in blogosfera romaneasca, la fel cum imi place cand vad o sala de opera plina 🙂 . Mai scrieti, va citesc cu multa placere.

    Apreciază

    Răspunde

  2. scuze..dar pentru a asculta operă cunoaşterea libretului aproape pe de rost este obligatorie…nu văd cum altfel ai intelege corespondentul muzical al gândului personajului ca despre asta este vorba…

    Apreciază

    Răspunde

  4. Felicitari pentru blog! e extraordinar ceea ce faceti! v-am descoperit cautand recenzii despre Troienele lui Andrei Serban de la Iasi. Am sa mai spun si altora. Ca paranteza, pe ce sistem ascultati muzica? Cu respect!

    Apreciază

    Răspunde

    • Mulțumesc.
      Am scris și despre Indiile galante de la Iași (vreo 3 articole). Dacă n-ați văzut încă spectacolul, merită.
      Ascult pe mai multe sisteme audio, fără pretenții prea mari (auto, iPod, computer etc.)

      Sunt de părere că în cazul operei, cel puțin, o audiție la căști, cititnd libretul în același timp este o experiență aproape completă. Așa că recomandarea ar fi o tabletă (iPad de preferință). Sigur că Hi-Fi e de preferat, numai că în cazul unui disc cu Otello, captat live în 1938, nu prea folosește un sistem foarte scump.

      Apreciază

      Răspunde

      • Bineinteles ca in cazul unui sistem hi fi un rol foarte important il are inregistrarea, atat calitatea ei cat si conditiile in care a fost facuta. sunt multe de spus. recent am „descoperit” pick-upul si vinyl-ul pe un sistem hi fi pe care nu am cheltuit foarte multi bani. armonicele care se aud folosind ca sursa un pick-up sunt extraordinare. nu are nici o legatura cu muzica redata de un cd player.

        Apreciază

      • Breee, oaieee… nu mai asculta opera si in general nu mai asculta nici o altfel de muzica ,ca nu intelegi nimic. Muzica e cathartica si daca pana acum nu te-a facut mai bun ,treci si mata pe manele, ca ala ti-e nivelul , tot lichea o sa mori….

        Apreciază

  6. Apropo de Vivaldi şi înşelător-denumitele sale ” Anotimpuri ” – versiunea ultra-cunoscută pe plaiul mioritic, cu Ştefan Ruha şi orchestra din Cluj, dirijată de Mircea Cristescu, e de un clasicism elin aproape impecabil. Efectul primei versiuni ascultate sau patriotismele infantile chiar n-au de-a face cu opinia, confirmată în timp, despre această versiune admirabilă.

    Apreciază

    Răspunde

  8. Imi pare rau ca v-am descoperit abia acum – si asta prin intermediul site-ului festivalului George Enescu. Chapeau, de 3 ore nu fac decat citesc blogul – o placere si o bucurie ! Felicitari, am devenit fan si abia astept sa citesc urmatoarele materiale.
    Seara linistita si pe curand 🙂

    Apreciază

    Răspunde

  9. Scuzele mele dar am o intrebare:de fpat ce se intampla la opera?
    Obisnuita cearta intyre artisti, sau neintelegri care este scopul teatrului de opera : baletul sau opera ?

    Apreciază

    Răspunde

      • scuze dar am citit .. INSA nu inteleg .. Adica inteleg ca ala Kobborg are bazdaci de primadona (scuzabil … unii aristi „e mai nervicosi” )INSA a inebunit toaNta lumea? Isterie in masa ?! Imi vine sa zic ca toti ar trebui internati o saptamana cu dusuri reci si xanax si apoi trimisi la Soveja 15 zile! Sau mai bine la Sulina …. (deprimanta si vara .. )

        Si nu inteleg ce are de a face cu xenofobia sau ce se baga ambasadorii mai ales aia care au un UPIK in ograda…

        Si in final ma scuzati INSA eu imi aduc aminte de o vreme cand dracu stia cine este directorul operei sau cine este este coregrafu. Insa atunci opera romana stralucea prin Zenaida Pally (chiar si azi cea mai nuna interpretare a ariilor din Carmen si mai ales a Habanerei .. desi dictia ii era cam .. sa zicem deficitara) , Ladislau Konya, Herlea sau Spiess … vedete internationale!
        Acum insa citesc remarci cam negative la adresa Angelei Gheorghiu…
        Ma scuzati opera inseamna solisti, cor, si de abia apoi balet!!!

        In fine aud de unele „modernisme” cu prilejuite de Falstaff.. Scuze insa eu sunt „reactionar” : Opera este in loc de elevatie culturala si spirituala nu un loc al „experimentelor” esuate (de prin anii 6o esuate in Occident). Ce era bun (la opera) ptr bunicul meu matern este BUN si acum. A da. Bunicul matern mergea la opera de prin 1890 …

        Cu astfel de probleme Opera Romana nu are nici un viitor.
        SI nu imi ziceti de „asincron cu tendințele mondiale din domeniu.” „Tendintele mondiale” sunt anihilarea culturii europene in numele unui „modernism” incult .

        Apreciază

  10. Multumesc ptr cenzura….

    Am intels : opera este ptr „initiati”. De ce initaiati? Mister ca in X Files!
    Observ insa ca in loc de arat asistam la satra!

    Apreciază

    Răspunde

  11. Cât de bucuros sunt că v-am descoperit cred că e deja vetust dar mulţumirile mele nu vor fi niciodată suficiente pentru minunăţiile pe care le citesc şi le mai am de citit pe blogul acesta! Credeam că nu am să reuşesc vreodată să înţeleg muzica de operă dar (şi) cu ajutorul dumneavoastră am început să o iubesc! Sărut mâna!

    Apreciază

    Răspunde

  14. Felicitări pentru excelenta pagina web Despre Operă !
    Era imperios necesara o asemenea abordare a multitudinii informațiilor despre muzică, si nu doar a celor de ultima oră.
    Definirea unor elemente mai putin cunoscute din muzica veche in interpretare moderna, sau dimpotrivă accentuarea a ceea ce niciodată nu va intra in desuetudine este o sarcina delicata dar plina de satisfactii. Felul in care scrieti vorbeste despre un profesionist al perceptiei artei!
    Si apoi, citind tot ce adunati in acest blog, ne bucuram amintindu-ne de celebra zicala shakespeariana ” It is ‘music with her silver sound”, si simtim intr-adevăr cum soapta unui zefir magic ne invaluie sufletele in timp ce ascultam minunatele sonorități ale lumii muzicale in necontenită si uluitoate renastere. Da, fiindcă intreaga muzica a lumii e mereu noua si fiecare generație gaseste în ea alte si alte intelesuri si talcuri…

    Apreciază

    Răspunde

  16. „Contrar unei păreri larg împărtășite, muzica aceasta nu «te liniștește» și nu poate fi un decor auditiv, un fundal sonor care să completeze activitatea pe care o întreprindem la un moment dat. Muzica aceasta nu poate fi înțeleasă dacă e ascultată în timp ce citim un roman sau un ziar”! Toti ceilalti sint prosti, ascultati-ma pe mine!?

    „Începeți cu…”! Cine sa inceapa? Zugravii care citesc acest blog, fiindca doar acum, gratie acestui blog, descopera aceasta muzica? Sau cei cu studii in domeniu, fiindca pina acum au procedat gresit in abordarea ei?

    Apreciază

    Răspunde

  17. Buna ziua. Sunt tare bucuroasa ca v-am descoperit blogul, in timp ce cautam ceva despre cartea biografica a Angelei Ghoerghiu. Articolul pe care l-ati dedicat cartii mie mi se pare foarte realist, caci vai, si eu am iubit-o si o voi iubi mereu pe marea noastra artista, dar mi se frange sufletul cand vad cat de lipsita de tact este in ultima vreme in mai tot ce face si spune. Eram cat pe ce sa platesc cei $40 cu tot cu transport pentru carte, dar am gasit critica dumneavoastra la momentul oportun, Voi mai astepta, caci am ascultat si citit cam tot ce se poate gasi pe internet cu Angela Gheorghiu, si voi astepta versiunea romaneasca (spune intr-un interviu ca va fi tradusa cartea intr-un viitor apropiat). Cred ca mie imi va folosi foarte mult blogul dumneavoastra. Nu am educatie muzicala, dar iubesc muzica si incerc sa stau aproape de acest domeniu. Va multumesc si va felicit.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.