Numărul lor nu-l cunosc cu exactitate. Sunt multe. Numai „Haiducii Muscelului” au avut alături de ei sprijinul a cel puțin 34 de femei extraordinare, așa cum le puteți găsi pe site-ul dedicat lor, eroinelor din Nucșoara. A fost suficient să se audă o singură voce, cea a Elisabetei Rizea, pentru ca societatea românească de după 1989, avidă de modele, să recunoască în ea o icoană a demnității umane, clasa politică să încerce să se folosească de imaginea ei, iar detractorii să găsească ocazia de a se face auziți, contestând-o absurd. Această mediatizare binevenită, apetisantă pentru consumul unui naționalism rămas drept o moștenire damnată a regimului comunist, a făcut ca superficialitatea să pună repede stăpânire pe imaginea rezistenței anticomuniste feminine și să ne oprim doar la „Tuța Rizea”, refuzând parcă să mai aflăm mai multe.
Chiar dacă le-aș ști pe toate (ceea ce nu e cazul, din păcate), mi-ar fi…
Vezi articolul original 2.989 de cuvinte mai mult
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Alexandru Grigore la 25 de recomandări la Enescu… | |
Despre Opera la 25 de recomandări la Enescu… | |
Alexandru Grigore la 25 de recomandări la Enescu… | |
Oleg Caetani la Aten… la Der Zwerg, o premieră național… | |
Oleg Caetani la Aten… la Il trovatore lovește din nou l… |
Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.
Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Pingback: Emoția zilei: George Petean și al său Simon Boccanegra | Despre Opera