The Royal Opera House din Londra, cunoscută la noi mai mult sub numele generic de Covent Garden, este unul dintre cele mai importante teatre de operă din lume. Dacă teatrul a fost construit în 1732 și a cunoscut premierele absolute ale multor opere de Haendel, din 1946 compania The Royal Opera este cea care operează stagiunile, în forma în care se desfășoară astăzi actul artistic. Ambiția britanicilor a fost însă întotdeauna de a avea o companie de operă redutabilă, unde spectatorii să poată vedea cele mai bune opere, conduse de cei mai buni dirijori, cântate de cei mai buni artiști din lume. Numele starurilor operei care au evoluat aici, la Londra, începe cu Farinelli, continuă cu Malibran și Callas, până la Juan Diego Florez, dar și Angela Gheorghiu. Teatrul a ars de mai multe ori și a fost în cele din urmă reconstruit în forma actuală în 1858. Inițial era un teatru al plebei, marile evenimente operistice se desfășurau la un alt teatru, al nobilimii (acolo cânta Farinelli, pe vremuri). În timp, The Royal Opera House a devenit cea mai importantă operă din Marea Britanie și, după al doilea Război Mondial, s-a impus autoritar și în lume, rivalizând fără probleme cu Teatro alla Scala sau Wiener Staatsoper și The Metropolitan Opera. Azi, spectatorii londonezi se împart între Royal Opera House, unde cântă cele mai mari staruri ale operei mondiale, și English National Opera, unde spectacolele sunt cântate exclusiv în limba engleză, dar faima acestui teatru este dată și de producțiile foarte reușite de aici. După ce am prezentat lista prezențelor artiștilor români la New York și la Viena, este rândul Londrei să ne arate isprăvile artiștilor naționali pe tărâmul britanic. Iată  lista!

1. Angela Gheorghiu – 117 (Mimi – 11, Liù – 8, Zerlina – 8, Nina (Cherubin) – 7, Michaela – 4, Violetta Valéry – 14, Gala -2, Adina – 6, Magda – 12, Juliette – 5, Antonia – 4, Nedda – 4, Amelia Grimaldi – 4, Marguerite – 14, Tosca – 9, Adrianna Lecouvreur – 5)

Comentariile par inutile. Angela Gheorghiu este cea mai importantă soprană româncă de la Royal Opera House. De la mare distanță. Mai mult, ea este, dacă mai era cazul să subliniem, una dintre artistele preferate ale acestui teatru. Rolurile în care soprana a făcut istorie, fiind nelipsită din toate analizele internaționale, respectiv Violetta Valéry din La traviata și Magda din La rondine, strâng în total aproape un sfert din carieră, 26 de prezențe (14, respectiv 12). Dar și celelalte roluri de succes ale ei, respectiv Mimi din La bohème, Tosca, Marguerite din Faust și Adrianna Lecouvreur, au o proporție foarte mare, în total 39 de apariții. Să mai adaug că La traviata, Faust, Tosca și Adrianna Lecouvreur au fost imortalizate pe DVD.

2. Alexandru Agache – 59 (Renato – 1, Enrico – 1, Simon – 15, Rigoletto – 6, Amonasro – 7, Nabucco – 7, Gusmano (Alzira) – 1, Germont – 2)

Alexandru Agache este baritonul român cel mai prezent la Covent Garden.  Rolul cel mai important – Simon Boccanegra – a fost înregistrat și pe DVD (alături de Georg Solti și Kiri Te Kanawa).

3. Leontina Văduva – 34 (Manon – 7, Gilda -1, Antonia – 2, Micaëla – 6, Juliette – 8, Mimi – 7, Gala -1)

O deschizătoare de drumuri către Londra, după 1990 (e adevărat, a mai cântat aici de două ori și în 1988), anticipând-o într-un fel pe Angela Gheorghiu. Rămâne memorabilă în special pentru DVD-ul cu Romeo et Juliette, cântat absolut superb alături de Roberto Alagna (un al doilea DVD este cel cu opera Carmen).

4. – 5. Christian Badea – 32 (La bohème – 17, Turandot – 9, Tosca – 6), Ruxandra Donose – 32 (Annio (La Clemenza di Tito) – 6, Muza poeziei (Les Contes d’Hoffmann) – 8, Charlotte – 6, Conception (L’heure espagnole) – 6, Donna Elvira – 6)

Christian Badea – iată un nume care revine în atenție cu 32 de seri Puccini…. Ruxandra Donose – Charlotte și Donna Elvira, pas mal, pas mal du tout.

6. Ileana Cotrubaș – 27 (Tatiana – 7, Susanna – 1, Violetta Valéry – 2, Gala – 1, Melisande – 1, Adina – 1, Gilda -1, Norina – 1, Pamina – 1, Mimi – 2, Antonia (Les Contes d’Hoffmann) – 6, Amina – 1, Elisabeth di Valois – 1, Alice Ford – 1)

Din cariera londoneză (în afară de Glyndebourne) a Ilenei Cotrubaș au rămas două DVD-uri: La bohème (considerat drept unul dintre cele mai bune) și Don Carlos (despre care alții spun că este printre cele mai rele). Sincer, mă așteptam s-o regăsesc pe Ileana Cotrubaș cu mai multe Mimi, Gilda și Susanna. Și totuși, opera cea mai vizitată a fost Evgheni Oneghin, de șapte ori. Important, Cotrubaș este singurul artist român al anilor ’70-’80 care reușește să iasă din plutonul mediocrității a 1-2 prezențe la ROH.

7. Nelly Miricioiu – 20 (Nedda – 1, Musetta – 1, Marguerite – 1, Antonia – 1, Tosca – 13, Margherita (Mefistofele) – 1, Norma – 2, Elisabetta (Roberto Devereux) – 2)

De 13 ori Tosca, adică o performanță. Dar de remarcat și cele două Norma.

8. Sorin Coliban – 17 (Alzira – 1, Colline – 3, Monterone – 6, Un frate – 1, Capulet – 6)

Iată și primul bas.

9. George Petean – 14 (Silvio (Pagliacci) – 3, Figaro (Rossini) – 9, Marcello – 2)

Figaro de 9 ori. Adică de nouă ori mai mult decât Nicolae Herlea. Un rol greu abordabil azi.

10. Elena Moșuc -10 (Konigin der Nacht – 10)

Elena Moșuc într-un rol în care a făcut epocă la Zürich și la Salzburg.

11. Tatiana Lisnic – 8 (Norina)
12. Cellia Costea  – 5 (Liù)
13. Teodor Ilincai – 4 (Rodolfo)
14. – 17. Simina Ivan – 3 (Lisa (La Sonnambula)), Viorica Cortez – 3 (Carmen – 2, Charlotte – 1), Marius Rintzler – 3 (Alberich – 3 (Das Rheingold, Siegfried, Gotterdammerung)), Eduard Tumagian – 3 (Ezio (Attila) – 2, Nabucco – 1) 

Lisnic, Costea, Ilincăi mai au încă multe de spus și de oferit. Din fericire, povestea lor e încă la început.

18. Corneliu Murgu – 2 (Calàf)

19. – 27. Vasile Moldoveanu – 1 (Don Carlo), Ludovic Spiess – 1 (Radames), Eugenia Moldoveanu – 1 (Tatiana), Nicolae Herlea – 1 (Figaro), Marina Krilovici – 1 (Aida), Virginia Zeani – 1 (Violetta), Ștefan Pop – 1 (Nemorino), Felicia Filip – 1 (Violetta), Constantin Silvestri -1 (Khovanșcina)

Vasile Moldoveanu apare într-un rol care l-a consacrat, Don Carlos. A fost singura reprezentație a acestei opere în stagiunea 1978-1979 și în condițiile în care scenografia a fost doar parțial montată, din cauza unei greve a tehnicienilor operei. Următoarea reluare a producției lui Visconti, care data din 1958, a avut loc abia în 1983 (este cea în care a cântat Ileana Cotrubaș, înregistrată și pe DVD). Ludovic Spiess în Aida, alături de Leontyne Price, cealaltă distribuție avându-l ca tenor pe Carlo Bergonzi. Eugenia Moldoveanu în Evgheni Oneghin și nu în Madama Butterfly, așa cum ne-am fi așteptat. Herlea consemnează singurul său Figaro de la Londra, la fel ca Virginia Zeani, cu unica ei La traviata. M-am bucurat să-l găsesc pe Constantin Silvestri, în 1963, cu opera lui Mussorgsky cântată în limba engleză de o distribuție aproape integral britanică.

Mențiune specială: Andrei Șerban – 94 (Turandot – 90, Fidelio – 2, Cneazul Igor -1, I puritani -1) – Turandot a fost marea lovitură a regizorului Andrei Șerban, reluată și în stagiunea curentă (statisticile nu includ și acest revival). Cneazul Igor a avut parte însă de o întreagă echipă românească pentru producția din 1990. Regizor secund a fost prea puțin menționatul Niky Wolcz, iar scenografia i-a aparținut lui Liviu Ciulei. Din păcate, după o premieră încărcată de nume grele (Serghei Leiferkus, Anna Tomowa-Sintow, Nicola Ghiuselev, Paata Burchuladze etc., conduși de directorul muzical al teatrului din acea vreme, Bernard Haitink) Cneazul Igor nu s-a reluat….

Câteva remarci se impun. Fără nici o îndoială, Angela Gheorghiu este starul absolut al artiștilor români de la Royal Opera House, iar povestea foarte frumoasă a carierei acestei soprane este încă departe de final. Urmează un grup destul mare și de compact de artiști români care au pătruns în marea lume a operei după 1989. Cei 24 de ani care au trecut de la căderea comunismului au permis în mod evident lansarea unor cariere cel puțin semnificative, dacă nu chiar importante (Leontina Văduva, Ruxandra Donose, Alexandru Agache, Elena Moșuc etc.) În total, după 1990 avem 11 nume noi la care se adaugă încă trei care debutaseră la sfârșitul anilor ’80 (Văduva, Agache și Miricioiu), adunând nu mai puțin de 318 spectacole.

Artiștii din România socialistă, în jurul cărora s-au creat adevărate legende despre carierele lor internaționale (Spiess, Herlea, Eugenia Moldoveanu), legende întreținute și azi prin colosale exagerări, adună în total 3 prezențe. Excepția, menționată și anterior, este Ileana Cotrubaș care face să crească acest număr abia la 30, adică mai puțin decât Leontina Văduva singură și nici cât o treime din palmaresul Angelei Gheorghiu. E totuși foarte puțin. Cauzele sunt multe. Obținerea cu dificultate a unei vize din partea statului român e un motiv care nu poate fi ignorat. Nu prea am auzit însă istorii precum cea a Galinei Vișnevskaya, împiedicată de sovietici să cânte la premiera mondială a War Requiem de Benjamin Britten. Cu siguranță poate fi invocată și o „nepotrivire” între cerințele de la Covent Garden și capacitățile artistice ale cântăreților din România acelor vremuri. Până la urmă rămân cifrele seci care atestă totuși că arta lirică în România nu a încetat să existe pe vremea comunismului, dar în același timp, comparând cu perioada de după 1989, se vede clar și dimensiunea influenței totalitarismului asupra artei.

 Baza de date a Royal Opera House poate fi consultată la acest link:

http://www.rohcollections.org.uk/PerformanceSearch.aspx

Lista sumarizată a artiștilor români, mai jos:

1. Angela Gheorghiu – 117
2. Andrei Șerban – 94
3. Alexandru Agache – 59
4. Leontina Văduva – 34
5. Christian Badea, Ruxandra Donose – 32
6. Ileana Cotrubaș – 27
7. Nelly Miricioiu – 20
8. Sorin Coliban – 17
9. George Petean – 14
10. Elena Moșuc – 10
11. Tatiana Lisnic – 8
12. Cellia Costea – 5
13. Teodor Ilincăi – 4
14. Simina Ivan, Viorica Cortez, Marius Rintzler, Eduard Tumagian – 3
15. Corneliu Murgu -2
16. Vasile Moldoveanu, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Nicolae Herlea, Marina Krilovici, Virginia Zeani, Ștefan Pop, Felicia Filip, Constantin Silvestri -1