De Pavarotti mă leagă foarte multe! În 1956 cântam „La Traviata” cu Alfredo Krauss. Şi în cor cine credeţi că era? Tatăl lui Pavarotti. A venit la mine: „Am un băiat, are 20 de ani şi o frumuseţe de voce. Vreţi să-l ascultaţi?”. Pe atunci, Pavarotti era un tânăr înalt, firav… După şase ani, a cântat cu mine în prima lui „La Traviata”.
(Virginia Zeani, soprana care l-a descoperit pe Pavarotti: „Am plecat spre Napoli cu un paşaport de la Regele Mihai“ – articol din ziarul Adevărul, 24 octombrie 2012 – autor: Ana Maria Onisei)

ÎNTÂLNIRE. Nicolae Herlea l-a cunoscut pe Pavarotti în 1965, la Galeriile Vittorio Emanuele din Milano. „Eu aveam 38 de ani, el – 29. Aveam repetiţia de scenă la opera Don Carlos. Într-o pauză de o oră mi-am zis să mă duc să beau un capuccino, să mă relaxez, pentru că Don Carlos e o operă foarte grea, iar eu făceam un rol solicitant şi vocal, şi scenic. Debutasem la Scala în 1963, acum eram la a doua stagiune.” Galeriile Vittorio Emanuele sunt renumite ca fiind loc de întâlnire pentru artişti; „Beau acolo un capuccino, o cafea, şi nu prea mult alcool”, spune zâmbind domnul Herlea. „Stăteam la masă, iar în spatele meu am văzut o umbră. Când m-am întors, am văzut un tip foarte înalt, de peste 1,90.” Tipul începe să-i spună în italiană: „Domnule Herlea, îmi permit să vă deranjez, pentru că am mâhnirea că noi, artiştii italieni, nu mai putem cânta la Scala; numai dumneavoastră, străinii, aveţi loc acolo”, apoi s-a recomandat: „Pavarotti”. Nicolae Herlea i-a explicat frumos că a venit şi a dat audiţie pentru rolul Posa, iar pentru că baritonul titular era bolnav a primit rolul. „Atunci, Pavarotti mi-a spus că i-ar face plăcere dacă l-aş prezenta maestrului Siciliani, directorul muzical al Scalei. L-am luat, am ajuns la teatru. El n-a avut permisiunea să urce la maestru, m-am dus singur, am vorbit cu el despre Pavarotti şi mi-a spus că se va mai gândi. A doua sau a treia zi au stat de vorbă, iar Pavarotti a primit rolul din Rigoletto în 1965, cu care a avut un succes extraordinar la Scala.”

(Pietate pentru tenor – articol din ziarul Jurnalul Național, 1 octombrie 2007, autor – necunoscut, posibil Irina Munteanu cf. art. Vocatie – Nicolae Herlea: „Aveam vocea dată de la Dumnezeu” din J.N., din 21 Oct 2007)

E clar. Pavarotti nu ajungea nicăieri dacă nu erau românii. Ziarul Academia Cațavencu ținea o rubrică, pe vremuri, numită Ghinion Iliescu lovește din nou, în care erau inventariate toate catastrofele sau accidentele în care erau implicate persoane care i-au strâns mâna fostului președinte. Iată cât de mult greșeau. Dovada e clară. Există o Românie, ocultată de marile trusturi de presă, din cauza intereselor guvernului mondial, o Românie care, iată, ajută cu grație să fie recunoscute valorile. Iar oamenii minunați care l-au ajutat pe Pavarotti s-au mulțumit să rămână discreți în umbră. Cel puțin din punct de vedere al carierei internaționale. Căci altfel, adevărul iese întotdeauna la iveală. Acum e clar. Parcă văd cu ochii minții aceste culise ale lansării carierei lui Pavarotti.

Suntem la Teatro alla Scala, în biroul directorului artistic, Francesco Siciliani. Întâmplarea descrisă în Jurnalul Național trebuie să fi avut loc deci acum fix 50 de ani prin aprilie 1964. Nicolae Herlea a debutat în rolul lui Rodrigo, marchizul de Posa din opera Don Carlo, pe 5 ianuarie 1964. A mai cântat apoi pe 8 ianuarie iar ultimul său Rodrigo a fost pe 12 aprilie.

Deși s-a bucurat de succes în general, primele roluri ale lui Pavarotti nu l-au propulsat spre statutul de star de care se va bucura mai târziu. O primă lovitură a fost asocierea sa cu Joan Sutherland (și cu soțul ei, dirijorul Richard Bonynge), care, în 1963, căuta un tenor tânăr care să fie mai înalt decât ea, pentru a face împreună cu el un turneu în Australia. Cu prestanța sa fizică din acea vreme, Pavarotti s-a dovedit a fi ideal. Cei doi au cântat vreo 40 de spectacole în ceva mai mult de două luni, ulterior Pavarotti recunoscând meritele lui Sutherland pentru tehnica de respirație învățată de la ea, o tehnică pe care se va baza întreaga lui carieră.

Pavarotti a debutat la Scala în reluarea faimoasei producții  a operei La bohème, a lui Franco Zeffirelli, în care a cântat alături de prietena lui din copilărie Mirella Freni (în rolul lui Mimi) și dirijat de Herbert von Karajan. Karajan a cerut angajarea artistului.

(traducere după articolul în limba engleză despre Luciano Pavarotti de pe Wikipedia)