Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Vasily Petrenko – o trestie de oțel


Într-o neașteptată Joi, 17 Septembrie 2015, ora 20.00, Sala Mare a Palatului
Royal Liverpool Symphony Orchestra, Dirijor: Vasily Petrenko
Solist: Alexandru Tomescu – vioară
Respighi – Poemul simfonic „Fontane di Roma”
Glazunov – Concertul pentru vioară şi orchestră în la minor op. 82
Rachmaninov – Simfonia nr. 1 în do minor, op. 13

Așteptări moderate ieri, de la concertul din Sala Palatului. Liverpool Symphony Orchestra nu e nici BPO, nici WPO, nici măcar LSO, tot așa cum între Vasily Petrenko și Kirill Petrenko (succesorul lui Sir Simon Rattle la conducerea lui Berliner Philharmoniker) nu este nici o legătură.

Vasily Petrenko

Vasily Petrenko

Orice întâlnire cu muzica lui Respighi, mai ales cea din Trilogia romană (Fontane, Pini, Feste), nu merită ratată și aștept încă ziua în care o mare orchestră o va cânta integral la Festivalul Enescu. Vasily Petrenko a ales Fontane di Roma și a arătat o atenție incredibilă la detaliile atât de vizuale ale acestui poem simfonic. Coregrafia lui, în care degetele mâinii stângi păreau că adaugă încă patru baghete la cea pe care o ținea în mâna dreaptă, îl putea face gelos chiar și pe Ion Marin. Mai ales pentru că era o coregrafie eficientă, în care acordurile harpei, de exemplu, păreau dictate notă cu notă de către tânărul dirijor. Dar această delicatețe superbă era aparentă, ca și cum ai fi avut în mână o trestie cu tulpina de oțel. O floretă. Și asta s-a văzut repede, în partea a treia a poemului, La fontana di Trevi al meriggio, o progresie fulminantă, chiar dacă trombonii i-au acoperit corzile în punctul culminant. Revanșa a venit de la fontana di Villa Medici al tramonto în finalul căreia muzica s-a stins încet, atât de inefabil, încât, în ultimele momente, părea că Petrenko avea ambiția nebună de a dirija până și tăcerea…

Alexandru Tomescu

Alexandru Tomescu

Concertul pentru vioară de Glazunov l-a adus pe scenă pe violonistul național Alexandru Tomescu. O piesă pe care o preferă. A început mai degrabă rău, vioara lui nu scoate sunete puternice și senzația de pedalare în gol era destul de prezentă. Și-a revenit însă foarte repede și a livrat apoi secțiunile lirice ale concertului cu o expresivitate care amintea în multe momente de Menuhin. Nu exagerez: a fost aceeași sfială, cu vibrato-ul acela inconfundabil, gata să stingă sunetul viorii, ca flacăra unei lumânări.

Petrenko a revenit cu Simfonia Nr. 1 de Rahmaninov, unde a avut loc să se exprime până la capăt. De data aceasta, dinamica a fost controlată ireproșabil, iar pasajele tutti au avut o forță neobișnuită. Prima temă a simfoniei, ce amintește neîntâmplător de marea arie a lui Jago din Otello, a fost caracteristică pentru modul în care dirijorul rus poate galvaniza o orchestră. Desfășurarea părții a doua a fost explozivă, deși finalul părea să îi fi obosit puțin pe toți cei de pe scenă. În multe locuri, rigoarea cu care era condusă simfonia făcea ca Rahmaninov să pară apropiat de Șostakovici, căci Petrenko a terminat de  înregistrat recent o integrală a simfoniilor acestuia din urmă. Ajuns acasă, am încercat să-mi confirm teoria, ascultând partea a doua din Simfonia Nr. 10 de Șostakovici: așa era. Parcă aș fi băgat degetele în priză. Păcat că nu a condus el Sankt Petersburg…

Galerie foto – © Festival Enescu

2 comentarii la “Vasily Petrenko – o trestie de oțel

  1. despredemnitate
    Septembrie 18, 2015

    Reblogged this on Je suis Enesco.

    Apreciază

  2. dnicolescu
    Septembrie 16, 2017

    Splendida cronica. ma face invidios pe cei care au ascultat concertul si ma determina sa caut inregistrarile lui Vasily Petrenko. Marturisesc ca am aflat despre el numai cu ocazia episodului plecarii lui dela Oslo ca urmare a acelei exprimari ” misogine ” , ne acceptata in era oribilului dictat de astazi al „political correctness „. Mai exista un caz, poate mai mult mediatizat, demisia ( practic demiterea ) lui Larry Summers din pozitia de presedinte al Universitatii Harvard.
    Ce sansa sa ascultati Respighi cu Chailly si Petrenko !
    Imi place mult Concertul lui Glazunov, nu este poate o capodopera a artel componistice si a literaturii pentru vioara, dar este o foarte buna muzica ruseasca si se preteaza eforturilor unor mari violonosti de a-si face simtit sunetul lor unic, specific. . Merita sa-l asculti , cintat de mari violonisti unul dupa altul !
    Am ascultat o singura data, parca, Simfonia 2 a lui Rahmaninov, acum multi, multi ani. Paralela Dvs. cu Shostakovich 10 m-a intrigat si am sa-mi fac timp pentru o auditie paralela. Am fost in sala Ateneului cind Silvestri a dirijat ( cred ca era prima auditie ) Simfonia a 10-a de Shostakovich, inaintea plecarii in triumfalul turneu din Rusia . A mai cintât atunci si Poemul extazului de Scriabin.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Septembrie 18, 2015 de în Cronica, Festival Enescu 2015, Muzica, Nou și interesant, Spectacole şi etichetată , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.455 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: