Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

O nouă sală de concerte. Pentru ce?


„O nouă sală de concerte în Bucureşti, în sfârşit o prioritate pentru Guvern” – a anunțat dl ministru Vlad Alexandrescu în debutul unei conferințe de presă. Ocazia de a vorbi înainte de a face i s-a oferit odată cu numirea lui Vladimir Jurowski la conducerea artistică onorifică a Festivalului Enescu, ediția 2017.

Desigur, oricine urmărește actualitatea muzicală europeană, inclusiv prin intermediul revistei franceze „Diapason”, nu poate să nu fi fost impresionat de noua sală de concerte din Paris, Philharmonie. Și-atunci, de ce nu ar avea și Micul Paris una asemănătoare? Declarația dlui Alexandrescu a fost imediat reluată de presă, devenind titlul unor articole care pretindeau, pe bună dreptate, prima pagină.

Alte detalii n-au fost oferite, poate că nici nu era cazul, privind amplasarea acestei noi săli de concert, nici măcar câteva indicații despre capacitatea ei, fără să mai amintesc de obsesiile jurnalistice: cost, dată de finalizare, studiu de fezabilitate ș.a.m.d.

De fapt, nici nu era momentul să se promită așa ceva. Deloc.

Philharmonie de Paris

Philharmonie de Paris

Domnul ministru nu și-a pus problema cea mai importantă: cu ce umplem acea sală de concert? Răspunsul pare evident: cum adică? Păi, cu spectatorii Festivalului, care nu mai pot suporta acustica Sălii Palatului!

E doar o iluzie, bienala Enescu are o durată de trei săptămâni, o dată la doi ani. Ce se va întâmpla în celelalte 98 de săptămâni care rămân? Ateneul Român e plin în timpul stagiunii? Nu. Și are aproape 900 de locuri. Sala Radio e plină mereu? Vai, nu! Și are tot vreo 900 de locuri. Opera Națională geme de public? Nici vorbă, din păcate. Nici cele 950 de locuri de acolo nu se ocupă toate, în afară de premiere sau de Bărbierul din Sevilla.

Dar Ateneul Român nu este ocupat în proporție de 50% nici la Festivalul Enescu, seria de „Concerte de la miezul nopții“ a arătat o deplorabilă participare. Atunci, de unde să vină puhoaiele de spectatori care să amortizeze costul unei asemenea investiții? Îmi imaginez, ca orice meloman de altfel, că o sală nouă ar trebui să înlocuiască Sala Palatului și să fie altceva decât spațiile de concert actuale. Asta înseamnă că ar trebui să aibă măcar 2.500 de locuri, dacă nu chiar 3.000 sau 4.000. Sau, depinzând de mândria patriotică ministerială, poate va avea 7.000 de locuri! Cum va arăta acea sală cu vreo 400 de spectatori în ea?

Un mare impresar american, Sol Hurok, avea o butadă formidabilă: „Dacă publicul nu vrea să cumpere bilete, nu-i poți opri s-o facă”. Dacă ne uităm pe programele anunțate de principalele instituții muzicale din București, e greu de crezut că numele unor artiști de mâna a doua pot aduna mii și mii de spectatori.

Cu totul alta era situația în perioada interbelică, atunci când la Ateneu erau invitați numeroși artiști faimoși. Nu erau apariții accidentale, cu bugete obținute eroic de la Ministerul Culturii. Claudio Arrau, Wilhelm Kempff, Artur Rubinstein sau Alfred Cortot veneau în România aproape an de an. Iar conducerea Ateneului din acea vreme nu s-a chinuit 18 ani să-i aducă pe Berliner Philharmoniker la București. Pur și simplu i-a adus, în 1937. Tot așa cum i-a adus pe Igor Stravinski, pe Serghei Prokofiev sau pe Richard Strauss să-și dirijeze propriile compoziții. Invitații de valoare deveniseră o banalitate, ceea ce-l făcea pe Mihail Sebastian să noteze în jurnal: „Repertoriul Filarmonicii – unde continui să mă duc regulat – îl cunosc acum în întregime. După trei ani de frecvență nici nu e de mirare. Doar Variațiile Goldberg cântate acum două săptămâni de Kempff au fost pentru mine un eveniment. Diseară îl voi asculta pe Backhaus, Concertul italian de Bach, două sonate de Beethoven.” Azi ascultăm plictisiți niște aspiranți în Concertul pentru pian de Grieg, Variațiunile Goldberg nu le mai poate cânta nimeni decent la Ateneu sau la Sala Radio. Și oricum n-ar veni nimeni să le asculte.

Publicul român merită o nouă sală de concerte!

Publicul român merită o nouă sală de concerte!

Apoi, publicul care „merită o nouă sală de concerte”, vechiul clișeu reluat și acum, chiar de către Vladimir Jurowski. Avem idee cine este acest public? Mai degrabă nu. Presupunem că ar trebui să fie educat, relativ matur și cu venituri cel puțin medii. Dar publicul de la Ateneul Român diferă în bună măsură de publicul care frecventează Sala Radio. Și aproape că este complet diferit de cel de la ONB. Dar și la ONB, publicul de la spectacolele de operă nu prea seamănă cu acela de la serile de balet. Cât despre vârstă, cei mai tineri merg la balet, cei maturi – la operă, iar cei bătrâni bine – la concertele simfonice. Pe site-ul Ministerului Culturii sunt postate câteva rapoarte ale managementului instituțiilor muzicale, dar practic nu există în ele nici o analiză serioasă asupra publicului. Or, în țările avansate din punct de vedere cultural (știați că aproape jumătate dintre producțiile noi de operă din toată lumea se întâmplă în Germania?), studiile privind componența publicului sunt piatra de temelie a informatizării instituțiilor muzicale. De aceea, vânzările online de bilete se fac prin site-urile și aplicațiile filarmonicilor și ale operelor și mai puțin prin agenți. Mai mult, am putea să ne întrebăm unde dispar 75% dintre spectatorii prezenți în Sala Palatului la concertul de deschidere al Festivalului Enescu, atâta vreme cât celelalte săli de concert sunt absolut confortabile pentru audiențe de mai puțin de 1000 de persoane? Dacă tot facem sondaje de opinie care măsoară gradul de convingere a oamenilor într-o abstracțiune nu prea adevărată (imaginea României, brandul de țară etc.), de ce nu interesează pe nimeni pe unde mai ascultă muzică acest public în cei doi ani de pauză dintre edițiile bienalei Enescu?

Nu-i nimic, facem o sală de concert și mai vedem. Or să vină ei. Și dacă nu vor veni?

Publicul Ateneului în stagiune

Publicul Ateneului în stagiune

De fapt, care este problema? Festivalul Enescu este o stagiune în sine. O stagiune gigantică, dar comprimată în numai trei săptămâni, care are două efecte secundare îngrozitoare. Primul este canibalizarea bugetului, care nu mai ajunge pentru susținerea unor sezoane de calitate la instituțiile muzicale. Iar România nu dispune la ora actuală nici de un Dinu Lipatti, nici de un George Enescu sau Clara Haskil, personalități capabile să umple golul lăsat, eventual cântând pe onorarii penibile. Al doilea efect este reculul pe care Festivalul îl provoacă muzicii românești, strivită de mărimea afișului bienalei și de invitați cu care nu poate concura.

Și-atunci e ușor de imaginat unde duce această stare de fapt. Confruntat cu cerința unei minime rentabilități a noii săli de concerte, sub presiunea presei, sau pur și simplu a opiniei publice, Guvernul va ceda tuturor samsarilor de concerte de muzică pseudofolclorică, sau (în cel mai bun caz) de rock și, în plus, va închiria spații comerciale „productive” unor cazinouri sau cârciumi. Și astfel, mafioții care administrează acum Sala Palatului vor mai obține încă un spațiu, unul nou, scump, elegant, la modă și (important!) construit după cele mai exigente norme de siguranță, pentru ca accidente precum cel de la clubul Colectiv să nu se repete. Un accident de care domnul ministru ar trebui să-și aducă aminte în fiecare zi, pentru că în urma acestei teribile tragedii domnia sa a ajuns în această funcție. Sunt sigur că, în aceste condiții, toată lumea, dar absolut toată lumea, de la agenții de impresariat și firme de  PR, până la regii autonome și sindicate sau cazinouri, toți vor susține cu înflăcărare noua „prioritate” a Guvernului.

Nimeni nu se îndoiește de bunele intenții ale noului ministru al culturii. Și nici de intelectualitatea domniei sale. Dar n-ar fi oare un moment foarte potrivit pentru gândirea unei strategii culturale, una care să facă relevant proiectul unei săli noi de concerte?

17 comentarii la “O nouă sală de concerte. Pentru ce?

  1. Eddie
    Decembrie 10, 2015

    Fotografia cu publicul Ateneului in stagiune e o exagerare, am lipsit la doar două concerte stagiunea asta și în general sala e plină în proporție de cel puțin 75%. Evident, a fost mai goală ca de obicei la War Requiem (păcat, a fost unul din cele mai bune concerte de anul ăsta) și probabil că va fi goală la concertul de „muzică din filme” programat pe 17-18 decembrie. Asta dacă nu cumva e muzică din Star Wars, caz în care umplu singur sala cu câteva anunțuri pe Facebook 🙂

    Cât despre destinația unei noi săli de concerte, ea nu poate fi exclusiv cultă din motive pur economice. Să fie, că pe urmă o împărțim bucuroși cu alte genuri muzicale 🙂

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 10, 2015

      75% e puțin. Wiener Staatsoper are gradul de umplere 98% în medie pe toată stagiunea, cu 2300 de locuri.
      În plus, muzica de cameră trebuie să atragă spectatori, e absurd să credem că nu poate strânge public.

      Apreciază

      • despredemnitate
        Decembrie 10, 2015

        Da. Și e o mare problemă pentru Met participarea asta.

        Apreciază

      • Eddie
        Decembrie 10, 2015

        Viena tot Viena (apetitul muzical cultivat din pruncie, masele largi de turiști…). Comparația e cumva forțată.

        Apreciază

      • Nicu Ilion
        Decembrie 17, 2015

        Iar in vacanta dintre stagiuni , gradul de umplere e de 100% , in sala Wiener Staatsoper au loc pentru turisti cate 2 concerte pe zi de diverse orchestre cu piese din valsurile vieneze sub brandul Strauss , cozile la casa pentru bilete in picioare cu 2 euro sunt seara de seara parca mei lungi….e vorba de manageriat….e vorba de a scoate profit chiar si din cei 2 euro …dar decat sa fie sala goala…..si sigur au si autorizatie ISU din 1848…. si atunci ma intreb ce-i la opera NBuc , managerul sub paza , iar programul stagiunii nu e publicat nicaieri , din ian 2016 ONB se inchide???nu are aprobare de la pompierul atomic??? …nu au nevoie de bani , sau vor o distrugere totala a muzicii clasice …ca noua sala a operetei a fost inchisa ….. la WSO e afisat programul pina in 2017….si se vand bilete , si au deci bani… eu cred ca e nevoie de o sala de concerte , o noua opera de ridicat acolo linga biblioteca national unde exista si fundatia unei cladiri care prin frumusete ar rivaliza cu Opera din Sidney , e nevoie de o noua sala in care sa aibe acces si persoanele cu venit sub mediu , sa nu fie bilete de 35o lei/pers ca la ultimele concerte ¨”umanitare” pentru …moguli si penali daca se initiaza o miscare ” Dati un euro pentru opera” contribui si eu cu o pensie!!!

        Apreciază

      • despredemnitate
        Decembrie 17, 2015

        Nu văd legătura dintre dezastrele pe care le descrieți și noua sală. Tocmai asta e problema, ce vă face să credeți că noua sală va rezolva problemele actuale?
        Repetăm ca niște roboți ce ni se servește: „Avem nevoie de o sală nouă” sau „Publicul românesc merită o sală nouă”.
        Pentru ce?
        Publicul românesc merită muzică bună, nu betoane.

        Apreciază

  2. despredemnitate
    Decembrie 10, 2015

    Nu-i o problemă. Doar că la noi se face bordelul foarte repede. Stai să vezi cum se adună toți: Brenciu, Fuego, Maria Dragomiroiu, etc. Plus Admiral, marele casino, cu propriul său public educat la „școala vieți” (unde-nvață toț băieți) (sic!)

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 10, 2015

      Da. În plus, unde-l punem să cânte pe Andre Rieu (a propos, are același PR în România ca și Festivalul Enescu), dacă vine iarna? Trebuie minim 10.000 de locuri. Cântă 18 concerte (căci s-a văzut ce succes are cu 7) și gata, ne-am scos banii de fundație.

      Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 10, 2015

      Și asta, da. Să fie și social, puțin, așa. Și o cantină.

      Apreciază

  3. Eddie
    Decembrie 12, 2015

    Domnul in maieu era aseara la concertul Filarmonicii. A mai evoluat, era in tricou.

    Apreciază

  4. elizap
    Decembrie 15, 2015

    Va multumim pentru articol, este foarte relevant.
    Intre timp, la Ateneu, se intampla asta :

    frumoasa idee de workshop.Doar ca nu asa se face un workshop. Daca dati la minutul 6:38 , veti intelege despre ce vorbesc.
    Publicul „subtire” se datoreaza unei lipse de atractie fata de ceea ce se intampla IN salile de concert Bucurestene.
    Va dau dreptate ” Azi ascultăm plictisiți niște aspiranți în Concertul pentru pian de Grieg, Variațiunile Goldberg nu le mai poate cânta nimeni decent la Ateneu sau la Sala Radio. Și oricum n-ar veni nimeni să le asculte.”

    Apreciază

    • Eddie
      Decembrie 15, 2015

      Și totuși, a fost distractiv. Iar soprana care a interpretat colindul acela m-a impresionat plăcut. Știți cumva cum o cheamă?

      Apreciază

      • Eddie
        Decembrie 15, 2015

        Ah, n-am observat că ați înregistrat tot concertul… Soprana respectivă e Andreea Blidariu.

        Apreciază

      • elizapuchianu
        Decembrie 24, 2015

        Nu ma leg in nici un fel de artistii care au interpretat. Stilul in care doamna ” preda ” mi se pare complet nepotrivit. Nu stiu ce copil se bucura de o astfel de medota de exprimare.

        Apreciază

  5. Alexandru Sgarbura
    Martie 11, 2016

    Festivalul G.E,este unul de mare prestigiu ,poate cea mai cunoscuta manifestare culturala din Romania aduce cateva mii bune de turisti in Bucuresti. Este indubitabil ca trebuie o sala pe masura.Daca puneti manageri adevarati ca la fest G.E. stiu sa rentabilizeze sala si sa recupereze banii.Nimeni nu a zis nimic de Stadionul National exagerat de scump pentru futbolul penibil de mana12 care nici nu conteaza in Europa Condus de fel de fel de cumnati si cuscri sta mai mult gol si va recupera banii in anul 3040. Oricum prostul de contribuabil plateste.Salile de spectacole de calitate ar trebui umplute cu elevi care sa-si formeze gustul si sa fie spectatorii platitori de maine.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Martie 11, 2016

      Păi, comparația cu Arena Națională nu vă folosește deloc. Dimpotrivă, acest proiect seamănă prea mult cu cel al stadionului.

      Apreciază

  6. Pingback: Din nou despre „Philharmonie” de București | Despre Opera

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Decembrie 10, 2015 de în Festival Enescu 2015, Muzica, Nou și interesant şi etichetată , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.433 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: