Concursul ONB: înapoi la interimat


Ministerul culturii a anunțat ieri rezultatul concursului pentru ocuparea poziției de manager general al ONB: nici un concurent nu a obținut nota de trecere. Până la organizarea unui nou concurs, Opera din București rămâne în continuare sub conducerea unui interimar. Banalitatea situației nu mai poate ascunde falimentul culturii instituționalizate din România.

Update: După rezolvarea contestațiilor, ministerul a publicat rezultatul final al concursului.

Rezultat final

E rușinos că instituția cu cea mai mare subvenție de la ministerul culturii (între 75 și 100 milioane € în următorii cinci ani) nu a reușit să atragă decât trei candidați, dintre care unul nici nu era eligibil. Secretomania ministerului a ascuns numele celor trei, dar logica elementară și surse bine informate îl indică pe actualul interimar al ONB drept unul dintre candidați, acesta obținând nota 5,84 — substanțial sub barem. Dar această notă poate fi văzută și ca o evaluare realistă a activității interimarului într-o stagiune pe care o consider cea mai cenușie din ultimul deceniu. Cele două premiere (Don Carlo și Cav&Pag) nu pot face uitate cele 11 producții de operă și 12 coregrafii, toate noi, eliminate din repertoriul anului 2018. Cu atât mai rușinos cu cât Ștefan Ignat a beneficiat și de consilierea lui Ioan Holender. Cu toate acestea, tot el va rămâne interimar, chiar dacă proiectul său de management este slab. Deși consecința acestui rezultat impune o demisie sau o demitere rapidă.

Este lamentabil că un colectiv de aproape 600 de persoane angajate pe viață la ONB nu poate produce nici măcar un singur candidat capabil să obțină cel puțin nota 7,00 la un examen de management. Vorbim de același colectiv care a luptat din răsputeri să alunge excelența artistică din instituție în 2016, bagatelizând fără rușine pierderile de la balet. În mod ironic, în cazul în care consursul ar fi fost totuși câștigat de cineva, acesta ar fi fost anunțat pe 9 Mai. Adică de Ziua Europei, la cea mai naționalistă instituție, criticată dur de presa occidentală acum doi ani, atunci când orchestra refuza să cânte, mașiniștii refuzau să ridice cortina, iar spectatorii erau poftiți să plece acasă, provocând în final demisia unui ministru al culturii.

În aceste condiții, ministerul culturii nu este mai puțin vinovat de eșec. Criteriile de eligibilitate neconstituționale, comisiile de evaluare (evident secrete și ele) alcătuite din oameni care n-au nici o experiență relevantă în materie de management al unui teatru de operă, limitarea perimetrului deciziilor managerului general la cele ale unui adminstrator de bloc, birocrația și modul de funcționare atât de învechit încât ar putea să aniverseze un centenar fac aproape imposibilă selectarea unui manager modern. Pentru ce mai dăm atâția bani la Opera Națională? Desființarea ONB și trimiterea acasă a angajaților nu mai pare deloc o opțiune absurdă, ci o rezolvare a unei crize care nu se mai sfârșește. De ce să ne mai facem de râs cu ocazia Centenarului? Sau pe tot parcursul anului 2019, când la București se vor ține nenumărate ședințe cu miniștrii Europei în condițiile preluării președinției Consiliului UE. Sau prin jena de a nu putea prezenta decent un spectacol de operă în cadrul sezonului cultural româno-francez sau la festivalul Europalia. De ce?

Excelența artistică? Nu rămâne decât s-o descoperim în altă parte. De pildă la cinema, Duminică, atunci când se va transmite de la Covent Garden Manon, cel mai frumos balet, altădată prezentat pe scena ONB, în 6 spectacole memorabile.

Desființați Opera. Consumă mulți bani, calitatea actului artistic e cel mult mediocră și instituția nu este guvernabilă, pentru că sistemul nici măcar nu mai poate produce un manager.

20 de comentarii

  1. Sa presupunem ca numele candidatilor vor fi publicate dupa solutionarea contestatiilor ? Sau poate rezultatele vor fi bagate sub pres pentru a menaja orgoliile ranite? In orice caz , tot noi , “ haterii “ , vom fi de vina pentru ce s-a intamplat. A se vedea infoierea doamnei Sena , aceasta Ana Ipatescu a ONB . N-a fost 5 , a fost 6 , si nu e ONB 2 , e ONB 1 🤣🤣🤣

    Apreciază

  2. Vad ca apare un nou episod din saga atacurilor perverse si marsave asupra ONB. Nu contest faptul ca instituti are numeroase probleme existentiale si ca nivelul de calitate este de multe ori modest, dar modul in care este prezentata situatia mi se pare abuziv si distorsionat.
    „Este lamentabil că un colectiv de aproape 600 de persoane angajate pe viață la ONB nu poate produce nici măcar un singur candidat capabil să obțină cel puțin nota 7,00 la un examen de management. ” De unde si pana unde candidatul ar trebui sa apara din randurile colectivului? Unde ai vazut in toata lumea asta ca managerul este ales din personalul angajat al operei? Sau macar din tara respectiva?
    „cea mai naționalistă instituție, criticată dur de presa occidentală acum doi ani, atunci când orchestra refuza să cânte, mașiniștii refuzau să ridice cortina, iar spectatorii erau poftiți să plece acasă, provocând în final demisia unui ministru al culturii.” Nu zau! Dar de ce au refuzat atunci sa tina spectacolele mai stii? Sau modul execrabil in care acel ministru al culturii – demis pentru incompetenta crasa – s-a comportat si a gestionat situatia? Sunt multe detalii pe care le omiti convenabil din articole sau pe care le prezinti in forma care iti convine si care denatureaza adevarul. Afirmatia cu „nationalismul” este periculoasa si abuziva. Ai grija, poate te mai trezesti cu un proces. Sau poate te-ai obisnuit si a inceput sa-ti placa.
    Ai dreptate cu birocratia si secretomania, dar stii ce presiuni s-au facut asupra d-nei Rancea? Nu o simpatizez foarte tare, dar nici nu-mi place cand e tarata in noroi doar de dragul de.
    Multe personalitati de valoare fug pur si simplu de ideea de a prelua managementul ONB stiind cu ce ar trebui sa lupte, si nu e vorba doar de cei din interior.
    „În aceste condiții, ministerul culturii nu este mai puțin vinovat de eșec.” Aici ai dreptate, ministerul este PRINCIPALUL vinovat, dar nu e singurul.
    „Excelența artistică? Nu rămâne decât s-o descoperim în altă parte.” Posibil. Dar nu obligatoriu. Asa cum spuneam, ONB nu e un standard de excelenta, dar poate oferi spectacole decente sau chiar bune. Intr-un context mai larg, european, tu alegi doar ce iti convine, ignorand convenabil restul. Eu unul am vazut numeroase spectacole in teatre mult mai celebre si cu distributii destul de „rasunatoare”, cu nume mari si pe bani foarte multi, care nu au fost cu nimic mai bune decat ale ONB. Ba chiar au fost mult mai rele uneori. Si vorbesc de Paris, Londra, Viena, Barcelona, Madrid sau nenumarate teatre din Italia de toata mana. Sunt doar cateva exemple.
    „Desființați Opera. Consumă mulți bani, calitatea actului artistic e cel mult mediocră și instituția nu este guvernabilă, pentru că sistemul nici măcar nu mai poate produce un manager.” Afirmatia suprema a unui asa-zis iubitor de opera. Care (se preface ca) nu intelege nimic, dar sta pe margine si croncane, abia asteapta un motiv ca sa mai arunce o mizerie. Stii, acea opera mediocra si neguvernabila functioneaza permanent cu sali pline, lumea vine cu placere si interes, chiar tineretul si copiii care in ziua de azi pot gasi nenumarate moduri foarte interesante si placute de petrecere a timpului. Si, asa mediocre cum sunt, acele spectacole au succes in continuare. „Ceva e putred in Danemarca.” Intre mizeriile din acest articol si situatia reala din opera sunt diferente uriase.

    p.s – Stiu ca vei edita/cenzura textul si vei lasa doar ce si cat iti va conveni. Posibil nimic. Nu ma mai intereseaza – mesajul e in mod esential pentru tine.

    Apreciază

    • E inutil să răspund la tot comentariul, punct cu punct, extrag doar esența: la Paris, Londra, Viena etc (nume cât mai mari, asta e esențial) sunt chixuri. Numai că acolo sunt câteva, iar la ONB sunt apropae toate.

      În marea majoritate a criticilor muzicale românești se deplânge lipsa de calitate a orchestrei: chixurile permanente la suflători, declajae, dirijori foarte slabi etc. Când urmăriți transmisiunile de la Met sau ROH, nu observați că la final, când dirijorul iese pe scenă, la aplauze, orchestra e în fosă fiind felicitată de soliști etc.? Cum e la ONB? Păi, până vine dirijorul, 75% din orchestră a tulit-o deja. Numai în România când cineva din orchestră cântă fals la repetiții izbucnește în râs. La Viena, ROH sau Milano se intră în pământ de rușine.

      Publicul s-o fi bucurând, oricum nu i se oferă decât foarte rar ceva de calitate. Există opere și coregrafii care au succes indiferent cât de bine sunt cântate sau dansate: Fidelio și Lacul lebedelor sunt exemplele evidente.

      Eu nu stau să despic firul în patru cum că mediocritatea de la ONB ar putea fi digerabilă. Părerea mea este că acest sistem trebuie să dispară, pur și simplu.

      Apreciază

      • Sorin Ionașcu e un troll, chiar unul de manual. Comentariile lui nu sunt pentru a discuta argumentat, el aruncă o petardă și fuge de discuție. E singurul motiv pentru care uneori îi trunchiez sau îi cenzurez comentariile, pentru că știu că se uită pe furiș, după cum zicea cineva, ca alcoolicii care beau pe ascuns: l-o fi aprobat? Nu l-o fi aprobat?

        Apreciază

  3. A propos de surprize, ați văzut că există încă un director general adjunct la ONB? Cornel Vladu, care în iunie 2016 era președintele unuia dintre cele două sindicate din ONB și „revoluționa” alături de cei care opreau spectacole. Tot el este autorul mai multor plângeri oficiale făcute pe vremea lui Răzvan Dincă, referitoare la nu știu ce probleme pe care le-ar fi avut candelabrul, clădirea etc. Și apare și în înregistrarea întâlnirii cu Dâncu, înfierând cu mânie proletară.

    Apreciază

  4. […] A fost un spectacol de nota 10. De data asta nu evit aceast stereotip, pentru simplul fapt că spectatorii bucureșteni sunt constrânși, prin lipsă de alternativă să vadă spectacolele unei instituții de nota 5,84, cât este nota pe care a obținut-o proiectul de management al reprezentatului acestui colectiv la recentul concurs pentru ocuparea funcției de director al ONB. […]

    Apreciază

  5. Na, ca degeaba s-a revoltat doamna Sena , consultant artistic la BONB , ca nu e 5 ci e sase si nu e Fanel ci e ONB 2. Pana la urma a fost cum am zis 😉. Am si eu o nelamurire , Gabriel Luca cine e ? Ala din asamblul de facea greva foamei in spate la intrarea artistilor ?

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.