Pe 11 Noiembrie, deci cu două săptămâni înainte de alegeri, Ministerul Culturii publica anunțul unui concurs de proiecte de management pentru Artexim. Este pentru prima dată când instituția care organizează Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu” se supune unei minime meritocrații în întreaga sa existență  de 34 de ani. O instituție născută din cenușa defunctei ARIA, specializată în „comerțul exterior” cu artiști români și implicit controlată copios de Securitate.

Cu cât e mai importantă instituția culturală, cu atât mai brusc se anunță concursurile de proiecte, cu termenele cele mai scurte posibile. Așa a fost la Filarmonica „George Enescu” în 2022, un concurs foarte controversat, cu agenda grăbită de parcă dădeau turcii rușii. Și chiar dădeau, pentru că războiul din Ucraina tocmai începuse. Un concurs prefațat de numirea unui interimar la Artexim. Au trecut mai bine de doi ani de atunci, timp în care, în afară de Operă și de Operetă, nu s-a mai închis nici un interimat (Teatrul Național București, Opera Iași, Orchestra Română de Tineret și, cu voia dvs., ultimul pe listă, Festivalul Enescu).

Nu e nimic ilegal în organizarea concursului de la Artexim. Dar de ce tocmai acum?

Pe fondul așteptării unui triumf electoral calculat până la trucaj, etapele concursului se intercalează cu calendarul alegerilor: depunerea proiectelor e pe 3 Decembrie, cam când ar trebui să se știe cum arată procentele partidelor votate de Ziua Națională. Pe 18-19 Decembrie se ține etapa a doua și se anunță câștigătorul. E ca un cadou pentru viitorul președinte al României din partea partidului sau coaliției care a organizat concursul. Iar noul manager general să aibă cui să-i mulțumească pentru „înaltul patronaj” și să nu uite vreodată cine l-a instalat în funcție.

Însă întrebarea care ar trebui să dea de gândit este: Ce legitimitate are acest concurs, când se prăbușește o întreagă lume politică din ale cărei calcule s-a produs?

În situația extremă de azi, când România este sfâșiată între democrație și extremism, iar coaliția de guvernământ și-a decapitat conducerile, un astfel de concurs va produce un câștigător ale cărui merite, dacă e cazul, vor fi mereu umbrite de contextul politic în care a candidat. O politizare deloc necesară, a cărei motivație, deși s-a pierdut deja, va continua să păteze Festivalul.

Update:

Pe 17 Decembrie, deci practic la finalul perioadei de evaluare a proiectelor depuse, Ministerul Culturii a anulat concursul pentru că un membru al comisiei a demisionat. Este a treia oară în ultimii doi ani când un asemenea pretext este invocat: în 2022, la Teatrul Național București, un concurs care nu s-a mai reluat niciodată și în 2024 la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian (concurs reluat în cele din urmă). Se poate specula asupra acestei anulări, singura certitudine rămâne însă faptul că OUG 189/2008, a căpătat, în timp, noi și inventive metode de a fi abuzată, semănând neîncrederea în meritocrație.