Anul 2025 mă găsește în postura de director general adjunct al Teatrului Național de Operetă și Musical. În cele câteva săptămâni petrecute aici, am ajuns la niște concluzii cel puțin interesante, ceea ce mă determină să fac o pledoarie pentru un gen muzical (Opereta) destul de puțin băgat în seamă și pentru o instituție care merită o poziție mult mai bună în inimile spectatorilor.
Identitatea: Cea mai importantă diferență dintre Operetă și Operă este că în Operetă nu moare nimeni la final. Nici o Violettă, nici o Mimi, nici o Desdemonă care să agonizeze sublim 10-15 minute. Aici totul e cu happy end, ca la Hollywood. Hanna Glawari rămâne cu Danilo Danilovici, Eisenstein și Rosalinda se împacă, iar Adele se face actriță și așa mai departe. Totul e o comedie care, dacă știi s-o citești printre rânduri, nu e altceva decât o satiră a societății cu tot cu lumea politică inclusă în ea.
Sala: Opereta funcționează în cea mai nouă și mai modernă sală de spectacole din București, construită în anul 2015 și inaugurată cu premiera națională a Fantomei de la Operă. Are 550 de locuri, foarte democratic dispuse, fără loje, fără balcon. Vizibilitatea e excelentă de oriunde. Scena e generoasă, bine dotată tehnic cu două turnante care chiar funcționează.
Acustica are câteva probleme compensate de amplificare (anul acesta s-au investit sume importante în boxe de foarte bună calitate). Amplificarea are și un avantaj (pe lângă multele dezavantaje): clarifică dicția, ceea ce poate fi important, mai ales când se cântă în limba română.
Biletele: sunt cele mai ieftine din București pentru genul acesta de spectacole: cam 15 € pentru spectacolele de Operetă și 24 € pentru cele de Musical. La Operă media este de 26 €, iar la Ateneu ajunge la 30 €. Nu știu cât timp vom mai putea menține prețul biletului la un nivel atât de jos, dar avem dorința de a face un teatru muzical accesibil și popular, ceea ce înseamnă că vom fi mereu mai ieftini decât Opera.
Nivelul artistic: Producțiile de operetă și musical folosesc tot timpul toate resursele disponibile: nu doar decoruri, costume și lumini, dar și întregul cor, tot corpul de balet, pe lângă orchestră și soliști, iar mișcarea de scenă nu este de tip „stand and deliver”, ca în multe montări de operă. Aici toți se mișcă pe scenă, dansează, cântă și își spun replicile vorbite mai aproape de teatru decât de operă.
De ce ați alege Opereta?
Într-o țară în care opinia predominantă a publicului este că „vreau să uit de cotidianul cenușiu când merg la un spectacol“, oferta unui teatru a cărui misiune este divertismentul oferit prin mijloace artistice de înalt nivel (muzică clasică) ar trebui să atragă.
Se cântă în limba română. Pentru unii (mă includ și pe mine aici), asta e o soluție perimată. Dar în limba locală se cântă și la English National Opera din Londra și la Volksoper din Viena și la Opéra Comique din Paris. Sunt teatre populare și așa ar trebui să fie și Opereta din București: o petrecere, ca-n Marele Gatsby, la care toată lumea să se simtă invitată.
Sunt interesat de opiniile, părerile și sugestiile dvs. privind viitorul Teatrului de Operetă, pe care le aștept în comentarii.
Despre Opera 
Am fost la Opereta anul trecut la “Te iubesc, te vreau, dar te schimbi”, un spectacol care mi s-a parut SUB orice musical sau opereta vazuta vreodata in Romania sau in strainatate… si am vazut multe, am locuit la Londra o vreme si calatoresc des la New York.
Sunt iubitoare de teatru, opera, musical… speram ca si opereta de la noi ma va cuceri cumva, dar nu… Spectacolul mi s-a parut penibil ca text, prost cantat, prost jucat (scuze, dar adevarul doare) si cu o sonorizare de vise urate.
Oricum cam 60% din ce cantau nu se intelegea nici macar din primul rand, unde ma aflam eu. A fost unul dintre putinele spectacole la care efectiv nu am putut aplauda, nu ma “ascultau” mainile, am stat inerta la final. Mi-am promis atunci ca nu voi mai pune piciorul in Teatrul de Opereta.
Sper sa schimbati ceva, fiindca nivelul este tragic. Opereta de buna calitate se face la Timisoara, de ex “Bal la Savoy” este o bucurie, la ani lumina de nivelul Teatrului de Opereta din București.
Da, biletele sunt ieftine comparativ cu productii din afara, dar comparativ cu alte musicaluri si spectacole senzational de bune de la noi… sunt exorbitante. Opereta nu se poate compara in acest moment cu ceva din afara… nici macar din avion.
Scuze pentru tonul dur, dar Opereta a fost cea mai urata experienta culturala pe care am avut-o in 2024, in conditiile in care merg de mai multe ori pe saptamana la teatru, opera etc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru comentariu. No offence taken.
Fără să fie o scuză, sau un arătat cu degetul spre altcineva, spectacolul Te iubesc, te vreau, dar te schimbi nu e chiar reprezentativ pentru TNOMID, e un parteneriat artistic cu o asociație independentă.
Sunt multe lucruri de îmbunătățit, evident că nu se poate schimba totul peste noapte. Există un potențial peste așteptări, sperăm să-l putem fructifica.
ApreciazăApreciază
Nu stiam ca este un parteneriat, dar asta e oarecum linistitor, mie mi-a fost recomandat drept o “bijuterie” a Teatrului de Opereta, intr-o comunitate de iubitori de teatru si opereta (grupul de Facebook Despre Teatru). Tin minte ca era prezentat ca exemplu al directiei extraordinar de fresh si “ca afara” in care se duce Opereta. De aici si socul realitatii “din teren”. Chiar sper sa puteti face lucruri frumoase acolo, va citesc de multi ani si daca e cineva care cunoaste si intelege domeniul, dvs sunteti acela. Sa fie intr-un ceas bun!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citesc blogul de o vreme și sunt plină de speranță. Observ totuși discuția despre prețul biletelor și nu pot să nu observ cum, după schimbarea conducerii, prețurile au crescut (uneori abrupt), dar investiția s-a făcut în niște producții care mi se par departe de specificul dorit, nejustificat de scumpe și, mai ales, de puțin interes pentru public. De asemenea, știu că într-o vreme subliniați inutilitatea Operetei și o doreați comasată cu Opera. Sper ca nu aceasta să fie direcția în care se îndreaptă, și că va ieși din drumul spre irelevanță spre care mă tem că a apucat-o instituția
ApreciazăApreciază
E adevărat, prețul biletelor s-a mărit anul trecut. Dar realitatea este că producțiile de operetă și de musical, așa cum am scris și în articol, folosesc practic toate resursele artistice ale teatrului: orchestră, cor, corp de balet, soliști. Și asta la fiecare spectacol.
La Operă, de exemplu, abia câteva titluri folosesc dansatori (Aida, eventual Carmen și… cam atât). Alte titluri nu folosesc nici corul, cine știe. De exemplu Tosca. După actul I corul pleacă acasă, nici nu mai vine la aplauze.
Opereta și Musicalul folosesc intensiv aceste ansambluri.
Prețul biletului era înghețat de dinainte de pandemie, în condițiile în care utilitățile, de exemplu, s-au scumpit pentru toată lumea, inclusiv pentru teatre.
Așa că, a fost inevitabilă această mărire, pentru că încasările din bilete, chiar dacă mici, contribuie și ele la bugetele producțiilor noi.
Chiar și așa, TNOMID rămâne un teatru mai accesibil decât ONB sau FGE.
ApreciazăApreciază
Sunt curioasă și cum se motivează arhivarea a 11 spectacole din trecut, care lasă Teatrul de OPERETĂ cu una singură, Voievodul Țiganilor. Văd arhivate titluri recente (Prințesa Circului, Marco Pollo) și de succes (Liliacul), dar și spectacole de dans
ApreciazăApreciază
Ce înțelegeți prin „arhivare” și care sunt cele 11 producții despre care vorbiți?
ApreciazăApreciază
Apar în arhiva de spectacole (aici https://www.opereta.ro/arhiva/) Prințesa Circului, Victoria și al ei Husar, Țara Surâsului, Vitraliul unei vieți, Fluturi, Alice în Țara Minunilor, Parla mi d’amore, Secretul lui Marco Polo, Ucenicul Vrăjitor, Liliacul, Ileana cea Vitează
ApreciazăApreciază
Ah, nu, aceea e o pagină arhiva calendarului, mai degrabă.
O bună parte dintre spectacole vor reveni chiar în programul stagiunii curente.
ApreciazăApreciază
Ah, bun. Aș fi deplâns pierderea lor
ApreciazăApreciază
Sincere felicitări! Sunteți persoana cea mai potrivită pentru această poziție. V-ați dovedit un critic acerb când a fost nevoie și vă doresc succes în această poziție. Vă voi urma recomandările cu bucurie.
ApreciazăApreciază
Sincer, mă bucură tare mult că opereta a început să funcționeze cum ar trebui în ultimul timp. Ce aș îmbunătăți ar fi, dacă este posibil, să fie puțin mai bogată oferta, chiar și cu spectacole undeva de miercuri. Știu că este dificil tehnic, dar cred că asta ar propulsa și mai mult teatrul.
Mai mult decât atât, o ofertă mai bogată de musical ar fi de preferat, de exemplu: Elisabeth, pe care mi-aș dori să îl văd în România, chiar și invitat. Bucuria că s-au reluat spectacole ca Rebecca și acum Romeo și Julieta, cel puțin pentru mine, este imensă și vă spun sincer că mi-au curs lacrimi de bucurie. Aproape 14 ani mi-a lipsit acest spectacol, pe care l-am văzut prima oară în clasa a VIII-a. Opereta a fost instituția care mi-a deschis dragostea și iubirea față de artele spectacolului. Aș face asistență de regie sau orice altceva pe gratis, dacă s-ar putea, doar să știu că pot contribui cu ceva la acest spectacol.
Felicitări pentru tot ce faceți pentru Operetă. Este o instituție care bucură multe suflete.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Nu știu din ce motiv, comentariul dvs. ajunsese în Spam. L-am recuperat.
ApreciazăApreciază
daca imi aduc bine aminte, in cats moare, in Fantôma isi ia campii, in miss Saïgon isi plange soldatul vreo 5 min, les Misérables se termina ca in carte, hadestown se termina prost, in west side mor 4 personaje. Poate problema e cu alegerile si nu ca totul se termina bine?
ApreciazăApreciază
Așa e. Mă refeream mai mult la operetă.
ApreciazăApreciază
Eu nu am fost, și nu pot judeca spectacolele după calitatea lor, sala arată destul de bine. Aspectul exterior al clădirii, în schimb, mi se pare dezolant și e simptomatic pentru mai toate clădirile publice care se construiesc în România din 90 încoace. Cladiri culturale, biblioteci, teatre nu se construiesc în fiecare zi, ba chiar aproape deloc… Regret ca aspectul exterior al noului teatru de operetă din București, care mă duce cu gândul la un vulgar Kaufland, în loc sa fie un reper cultural și prin arhitectura sa. Arhitectura are rolul ei în felul în care oamenii percep arta și locul ei în societate, teatrele devenind puncte de reper sau atracții turistice, indiferent de epoca în care au fost construite.
În ciuda acestui rateu, îmi doresc ca acest teatru să aibă mult succes și să atragă un public cât mai numeros. Mult succes!
ApreciazăApreciat de 1 persoană