Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Emoția #3: Un mister în vârful degetelor


Tatiana Nikolaieva (marea pianistă rusoaică) povestește la 30 de ani după ce a ascultat-o prima oară pe Clara Haskil.
Prima dată când a ieșit din blocul sovietic, în 1956, anul bicentenarului Mozart, Nikolaieva a fost invitată la Salzburg pentru a cânta Concertul nr. 22 cu Filarmonica din Viena și Carl Shuricht. La Moscova, toată lumea îi spusese: În primul rând, nu rata concertele lui Karajan, el este noul Toscanini. Convinsă de acest sfat, Nikolaieva n-a refuzat locul ce i se oferise pentru a asculta London Philharmonic în turneu.

Programul se deschidea cu Simfonia “Jupiter” și se termina, în mod curios, cu acel Concert nr. 20 în re minor cântat de o pianistă căreia nu-i cunoșteam nici măcar numele. Simfonia a fost foarte bine interpretată și orchestra splendidă, dar Karajan nu era noul Toscanini, așa cum îmi fusese atât de lăudat în Rusia. Având repetiție a doua zi, am vrut să plec după antract, dar am rămas.

Geza Anda, Clara Haskil, Herbert von Karajan

Geza Anda, Clara Haskil, Herbert von Karajan

Ce s-a petrecut apoi ne face să înțelegem ce putea să emane din arta Clarei Haskil, inexplicabilă, dar atât de puternică încât putea schimba viața celor care o percepeau.

Deodată, o bătrână cu părul cărunt înnodat la spate de o manieră fără formă, târându-și picioarele, adusă de spate, a intrat pe scenă, urmată de Karajan, care o învăluia cu privirea. Mi-am zis: “O, Doamne! N-o să poată cânta.” Mi-a venit să fug de acolo, atât de tare îmi era teamă pentru ea. S-a așezat și a rămas imobilă, cu capul aplecat spre claviatură pe parcursul întregii introduceri orchestrale, dirijată magnific de către Karajan. Dar, în continuare, nici vorbă de Toscanini la pupitru. Am ajuns la momentrul în care intra  pianul. Haskil a cântat prima frază. Instantaneu m-au podidit lacrimile. Orchestra a intrat apoi, transfigurată la rândul ei. Și, dintr-o dată, Karajan a devenit Toscanini…

(Alain Lompech, Diapason, No. 604/ 2012)

Diapason

Diapason, No. 604/212

2 comentarii la “Emoția #3: Un mister în vârful degetelor

  1. Dr. Stephan Poen
    August 16, 2013

    CLARA HASKIL rămâne şi astăzi, la o jumătate de veac de la plecarea sa de pe această lume, unul dintre cele mai fascinante mistere ale expresivităţii pianistice sub semnul unei totale apartenenţe ale Armoniei Universale. Clara Haskil rămâne geniala mozartiană care a atins absolutul datorită unui unic touche’ prin care a dozat cu unicămăiestrie un impuls fizic tehnic al digitaţiei. Este singura personalitate pianistică din istorie care a ştiut cu eleganţă şi rafinament să supereze temperanţa pianului la nivelul unor nuanţări de impresionantă sublimitate. O iubesc enorm pe această Doamnă şi, ori de câte ori îi ascult înregistrările, simt, parcă, sufletul meu conversând cu al său! Am citit cu infinită bucurie această evocare! Dr. Stephan Poen

    Apreciază

  2. Lucian Postu
    Septembrie 3, 2013

    Doamna Tania, balena albastră de stepă, a ştiut să ducă mai departe miracolul :

    Aproape neverosimil.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.440 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Comentarii recente

David Durand pe O eroare judiciară
Horia Ganescu pe O eroare judiciară
Ovidiu pe O eroare judiciară
Vlad W pe O eroare judiciară
alina pe O eroare judiciară
%d blogeri au apreciat asta: