Cu foarte puține excepții, mai toate evenimentele Festivalului Enescu din 2021 merită să fie văzute și ascultate. Opera, în primul rând (vezi și materialul inclus despre acest subiect), dar și revederea cu invitați care ne-au fermecat în edițiile anterioare. Pentru că o mare parte dintre soliștii instrumentiști și dirijorii invitați nu sunt la prima vizită la București.

Acum trei ediții, în 2015, Maria João Pires a cântat în două după amieze la Ateneu alături de orchestra Deutsche Kammerphilharmonie Bremen dirijată de Trevor Pinnock. Ajunsă la vârsta când legenda începe să ia locul consacrării, cu o apariție pe scenă de o modestie ce amintea de Clara Haskil, pianista portugheză a livrat un recital special cu două concerte pentru pian, de Chopin și Mozart, fundația carierei sale. Doi ani mai târziu a anunțat că se retrage și m-am bucurat că am apucat s-o văd. Dar a revenit asupra deciziei și iat-o din nou la Ateneu, pe 30 August, cu Mozart, concertul Jeune homme de data aceasta, unul dintre cele mai frumoase. De văzut neapărat, ar putea fi ultima dată când mai vine pe la noi.

Orchestra de cameră Academy of St Martin in the Fields e o prezență constantă la Festival în ultimii 30 de ani. În 2013 a fost ultima dată când Neville Marriner, fondatorul și dirijorul lor, i-a dirijat în două seri de neuitat la Ateneu, în muzica lui Elgar și Mendelssohn. La 89 de ani! Doi ani mai târziu reveneau la București cu noul lor director muzical, Joshua Bell, cântând și dirijând Concertul lui Max Bruch și Simfonia destinului a lui Beethoven. Îmi aduc aminte cum, în focul cadențelor concertului, i s-a rupt călușul viorii (bucățica aceea mică de lemn care ține ridicate corzile deasupra cutiei de rezonanță), făcând schimb de instrumente cu concert maestrul și continuând cu sânge rece, dar cu aceeași pasiune concentrată. Bell și St Martin se vor întâlni din nou cu noi, tot la Ateneu, pe 7 Septembrie.

În următoarele două zile (8 și 9 Septembrie), la Sala Palatului revine Vasily Petrenko, la a treia invitație onorată la Festivalul Enescu. În 2015, a impresionat publicul prin gestica lui de o finețe și de o precizie foarte vizibilă nu doar pentru instrumentiștii pe care-i dirija, ci și pentru orice spectator din sală. Petrenko tocmai se făcuse remarcat pe scena internațională în urma înregistării integralei simfoniilor lui Șostakovici cu Liverpool Symphony, orchestra pe care o conducea atunci. A revenit la Ateneul Român în 2018, în fruntea Orchestrei de Tineret a Europei, și în 2019, la bienala Enescu, cu două concerte la conducerea Filarmonicii din Oslo, de fiecare dată impresia lăsată publicului fiind excelentă. Între timp, cariera lui Petrenko a ajuns la un prim mare vârf, fiind numit director artistic al Royal Philharmonic Orchestra din Londra, cu care vine la București în postură de star, cu soliști de anvergură (Julia Fischer și Dimitry Sitkovetsky) și un program eclectic.

Un eveniment cu totul special va avea loc la Sala Palatului pe 21 Septembrie, când Orchestra Radio din Budapesta condusă de Christian Badea îi va onora pe George Enescu și pe Béla Bartók, ambii compozitori aniversând 140 de ani de la naștere. Vor fi Vox maris de Enescu și suita Mandarinul miraculos de Bartók, alături de Schumann (Concertul pentru violoncel avându-l ca solist pe Kian Soltani) și Wagner (Uvertura operei Tannhäuser), un program complex și frumos, în care romantismul și modernismul se întâlnesc spre încântarea noastră. 

Muzica sacră are un loc special în programul bienalei de anul acesta și cel puțin două evenimente sunt de primă importanță. Mai întâi, cel dedicat canonicului Stabat mater în versiunile compuse de Antonio Caldara și Giovanni Battista Pergolesi, ce vor fi cântate în aceeași după amiază, la Ateneu, pe 10 Septembrie de către ansamblul L’arpeggiata, iar printre soliști îl vom regăsi pe Philippe Jarroussky, un contratenor excepțional, de o delicatețe aparte, o alternativă diferită la Max Emanuel Cencic pe care l-am ascultat în alte ediții ale Festivalului.

Încă și mai incitantă este prezența la București a Orchestrei și corului Bach din München, un ansamblu specializat în muzica celui care le este patron spiritual încă din 1954. Muzicienii germani vor prezenta oratoriul Johannes Passion, rarissim cântat în România, dar un monument al muzicii sacre din toate timpurile. 11 Septembrie, la Ateneul Român, o dată de reținut.

Foarte notabilă rămâne și prezența la Enescu 2021 a lui William Christie, în fruntea orchestrei sale Les Arts Florissants, și a tinerilor soliștilor de la Le jardin des voix, care vor cânta împreună singura operă baroc din Festival, Partenope de Haendel. William Christie și Les Arts Florissants sunt responsabili pentru partea muzicală a minunatei producții pariziene a operei Les Indes galantes în montarea lui Andrei Șerban, imortalizată pe DVD și încă aflată astăzi în repertoriul Operei Naționale Iași. Dar cariera muzicală a lui William Christie înseamnă mult mai mult de atât, el rămâne un deschizător de drumuri în revoluția muzicii baroc cântată pe instrumente de epocă, ce a triumfat la sfârșitul secolului trecut, stabilindu-se astăzi ca o autoritate în materie. Așadar, pe 26 Septebrie, la Ateneu, întâlnirea cu acești muzicieni e una de gradul III pentru spectatorii din București, pentru care muzica baroc este o raritate.

Articol publicat în suplimentul Enescu 2021 din Adevărul de Weekend, 27-29 August 2021