Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Primăvara lui Christian Badea la Ateneu (I)


Primăvara lui Christian Badea la Ateneu (I)A doua jumătate a stagiunii Filarmonicii l-a programat pe Christian Badea cu patru apariții pe scena Ateneului Român. După excelentul concert cu Simfonia nr. 5 de Șostakovici și Concertul pentru vioară de Korngold, cu Ioana Sorina Goicea (28 Februarie și 1 Martie), timp de două săptămâni consecutive, dirijorul a condus orchestra FGE în repertoriul clasic și romantic, acompaniind soliști deosebiți.

Christian Badea

Pe 11-12 Aprilie,  concertele au început cu uvertura Leonora 3, atât de frumoasă și de inspiratoare încât Mahler a creat o tradiție la Opera din Viena, re-introducând-o în opera Fidelio, în partea a doua, în așteptarea eliberării lui Florestan, deși Beethoven renunțase la ea. Ca de fiecare dată când Christian Badea apelează la repertoriul de operă, cota dramatică a concertului tinde să crească. Și acum, simțul său teatral l-a făcut să plaseze trompetele pe scările care duceau din foaier spre Sala Mare, creând un efect teatral suficient de puternic încât, la finalul lucrării, te-ai fi așteptat să înceapă să cânte soliști de operă.

Dintr-o perspectivă extramuzicală, dat fiind contextul scandalului de la Ateneu legat de evaluarea sub standard a managerului general pentru activitatea din 2018, când Filarmonica a avut o stagiune excelentă, populată cu mulți invitați de valoare (câteva nume: Mischa Maisky, Dana Ciocârlie, Christian Zacharias, Vasily Petrenko, sau tinerii Andrei Ioniță și Daniel Ciobanu), muzica lui Beethoven se potrivea foarte bine cu idealismul petiției care protesta față de măsurile ministerului culturii.

Însă momentul emoționant al serii a venit din partea solistului invitat: Daniel Podlovschi, venit sub cupola Ateneului la venerabila vârstă de 80 de ani, cu Concertul nr. 7 pentru vioară de Mozart. Altădată un cal de bătaie al violoniștilor (să ne amintim numai de emoționantul disc înregistrat de Yehudi Menuhin și George Enescu în era gramofonului), această lucrare a dispărut treptat din repertoriu, ca urmare a dezbaterii legate de autenticitatea sa. Că e sau nu un apocrif e mai puțin important, căci Concertul își păstrează frumusețea și astăzi. 

Daniel Podlovschi

Daniel Podlovschi

O cronică tehnică ar fi nepotrivită pentru acest mare violonist, contemporan cu Ștefan Ruha (și din aceeași clasă valorică), însă expresivitatea lui Podlovschi a rămas intactă și astăzi, partea a doua a concertului fiind un moment în sine. Desigur, brațul drept nu mai are vigoarea de altădată, această fragilitate fiind compensată de Christian Badea, cu o intuiție dată și de propria sa experiență de violonist, care a coborât nivelul sonor al orchestrei până acolo unde violonistul și acompaniatorii săi se aflau într-o stare de complicitate rafinată, discursul muzical având o iluminare spirituală neobișnuită. Un frumos omagiu adus muzicii lui Mozart (sau unui iscusit epigon al său), dar și unui artist care a studiat mereu (cu cei mai mari: Dorothy DeLay, Itzak Perlmann) și a transmis mai departe arta sa studenților, Podlovschi fiind și unul dintre ultimii mari profesori de vioară de la Conservator. Un artist care și-a încheiat acest moment la Ateneu printr-un encore cu muzica lui Bach, de o poezie delicată, accentuând starea de sublimare instalată în timpul concertului.

După pauză, Simfonia pastorală a lui Brahms (nr.2, adică) a readus energia robustă pe scenă. Foarte închegată, prima parte (Allegro non troppo) a fost o construcție sonoră solidă, cu ritmul interior redus la nivel de pulsație, însă vibrantă și alertă, un discurs favorizat și de o anumită afinitate a Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” pentru compozitorul german. Într-adevăr, textura granulată și întunecată a corzilor „grele” (violoncele, contrabași), specifică în acustica Ateneului, a dat o tentă funebră părții a doua (Adagio), de un bun efect. Contrastul a fost vizibil între ultimele două părți. După Grazioso din partea a treia, moderat ca durată, de un romantism temperat, ultima parte (Allegro con spirito) a pus foarte bine în valoare acel spirito, prin culori instrumentale prezente și ritm susținut. Un favorit al abonaților de la Ateneu, Brahms și Simfonia nr. 2 au avut un indiscutabil succes de public.

În săptămâna următoare, filosofia senectuții a lăsat locul exuberanței tinereții, Christian Badea avându-i ca parteneri muzicali pe Alexandra Conunova și Andrei Ioniță, doi ucenici vrăjitori, câștigători de concursuri internaționale. 

Andrei Ioniță

Din nou, o scurtă lucrare simfonică a prefațat concertul instrumental, de data aceasta a fost Uvertura Carnaval de Dvořák, o lucrare care, chiar dacă făcea parte dintr-o trilogie despre natură, viață și dragoste, e utilizată de industria discografică în completarea unor înregistrări având ca subiect simfoniile sau Dansurile slave ale compozitorului, însă e o excelentă piesă de concert. Or viața, sau poate chiar bucuria vieții este ceea ce a urmărit dirijorul în lectura sa. Uvertura a fost alertă și bine articulată, însă cu mare atenție pentru părțile lirice, de o finețe admirabilă, în contrast cu vivacitatea celorlalte teme, dar care nu a avut nevoie de sublinieri speciale.

Alexandra Conunova

Dacă Brahms a scris Dublul concert sub semnul împăcării cu violonistul Joseph Joachim, parteneriatul dintre Alexandra Conunova și Andrei Ioniță nu a făcut nici o aluzie la metapovestea din spatele compoziției. A fost o complicitate, uneori jucăușă, între cei doi soliști, abandonându-se muzicii și uneori punându-l la încercare pe dirijor. Christian Badea a abordat primul Allegro favorizând fluiditatea melodică, manevrând expert multiplele teme, în cele mai mici detalii. Așa cum era de așteptat, Andrei Ioniță a etalat acel sunet dolce, atât de caracteristic lui, în timp ce Conunova deborda de virtuozitate în jurul lui. În a doua parte însă, cei doi soliști au livrat un Andante impregnat de poezie, coborând nivelul sonor până la imperceptibil, forțând și acompaniamentul orchestral să-i urmeze. Succes imediat, punctat și de posturi de abandon ale soliștilor, totuși un mare moment de romantism interiorizat. Multă expresivitate, chiar langoare, reducând concertul la dimensiuni camerale. Final cu Vivace non troppo, în care soliștii au accentuat Vivace, prin contrast cu viziunea lor asupra celei de-a doua părți. O interpretare în care fiecare solist a încercat să-și imprime personalitatea în părțile care îi reveneau a făcut ca un encore să fie cerut insistent, așa cum se întâmplă mereu în urma unui concert reușit. A fost transcripția pentru vioară și violoncel a Passacagliei lui Haendel, care a prelungit momentul de conectare emoțională a publicului cu scena.

Poemul extazului de Scriabin i-a revenit apoi lui Christian Badea, care a rezolvat cu maximă competență acest fluviu muzical, organizându-l ritmic, dar construind  permanent progresia dramatică a lucrării, până la sfârșit. Latura orgiastică a compoziției a fost tradusă mai degrabă printr-o lectură analitică. E o partitură grea, prin masa sonoră impozantă, ce pune la încercare dirijorul, constrâns să o ordoneze. Drept urmare, Badea a tratat-o simfonic, rolul trompetei rămânând în ansamblu, de exemplu, controlând autoritar latura isterică a lucrării. Un stil urgent, cu cele două crescendo finale bine separate, au condus firul sonor către un epilog crepuscular.

Din păcate, concertul de Joi a fost umbrit de reverberațiile unui concert pop din Piața Palatului, ai cărui bași făceau să zăngăne geamurile Ateneului, interferând cu percuția orchestrei. Abia a doua zi publicul a putut savura lucrarea lui Scriabin în toată splendoarea ei nereținută.

Caseta tehnică:

Joi și Vineri,  11-12 Aprilie, la Ateneul Român
Ludwig van Beethoven: Uvertura „Leonora” nr. 3, op. 72b
Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul nr. 7 pentru vioară şi orchestră
Johannes Brahms: Simfonia nr. 2, în re major, op. 73
Solist: Daniel Podlovschi
Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Christian Badea

Joi și Vineri, 18-19 Aprilie, la Ateneul Român
Antonin Dvořák: Uvertura Carnaval
Johannes Brahms: Concertul în la minor pentru vioară, violoncel și orchestră, op. 102
Alexandr Scriabin: Poemul extazului, op. 54
Soliști: Alexandra Conunova și Andrei Ioniță
Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Christian Badea

Articolul original se găsește aici: Link

%d blogeri au apreciat asta: