Sâmbătă și duminică – reluarea spectacolului Rigoletto la ONB.
Mie mi se pare, până acum, mai bine decât data trecută.
Comentariile voastre sunt binevenite și libere (nemoderate).
Tabone – cu excepția unor rătăciri în ultimul act, a fost excelent. Din nou, Ella mi fu rapita și Posente amor electrizante. Despre asta e vorba:
Casucci – are o problemă cu diminuendo în acut. Pasabilă.
Petrean – destul de liniar, rezonabil.
Restul distribuției și orchestra condusă de Cristian Sandu – foarte bine.
La plecare, voci anonime din public (undeva în spatele meu) – Un el: „A fost frumos, și decorurile și artiștii, foarte bine” iar ea răspunde: „Să știi că și muzica a fost frumoasă!”
În parcare, o mașină demara printre oameni, dinăuntrul ei se auzeau niște manele. Comentariu din asistență: „Pe sistemul, a fost frumos la Operă, dar, PLM, s-a terminat acum, gata!”
Vorba lui Caragiale: Publicul nostru este, poate, cel mai cunoscător de pe continent. Nu știu cum se face, dar în orice seară mă pot prinde că de la galerie până la orchestră nu găsești un găgăuță măcar, unul singur, care să aplaude fără să priceapă, sau care să ia de bani buni cine știe ce speculă șarlatanească și grosolană a sentimentelor de patriotism și naționalism în artă. Nu, nici un găgăuță: toți, de orice sex și de orice vârstă, au o educație artistică hiperrafinată și nu pot plăti nerozește, oricât ar fi eticheta de națională, o marfă de contrabandă artistică.
Despre Opera 
Nu stiu care e terminologia de specialitate, dar Tabone are o emisie, o plasare a vocii pe care cel mai bine o pot descrie prin expresia „zgarie pe creier”. Reflexul involuntar fiind acela de a „scrasni din dinti”.
ApreciazăApreciază
Hm, chiar așa?
ApreciazăApreciază
Daca in inregistrare e dezagreabil, in sala e mai rau. Incep sa cred ca gusturile au evoluat intr-un mod incomprehensibil pentru mine daca un tip ca Tabone poate fi categorisit drept „excelent”. Poate are niste calitati native, nu contest asta, dar tehnica e dezastruoasa iar efectul este, da, de „zgariat pe creier”. Mie, cel putin, imi displace profund. Restul sunt mai mult sau mai putin acceptabili, dar nimic nu mi se pare entuziasmant la o productie care imi creeaza permanent senzatia de „deja vu” si imi aminteste de diferite altele.
ApreciazăApreciază
Eu nu cer nimănui să mă creadă pe cuvânt. Mi-am spus doar părerea, văzând spectacolul de două ori. Recomand producția, fără rezerve. În rest, căutați, după cum spuneam, un tenor național în rolul Ducelui.
Pe de altă parte, dvs. nu ați văzut spectacolul ci doar ați ascultat un clip pe YouTube. În mod normal ar trebui să vă creadă pe cuvânt multă lume, că așa e cinstit.
ApreciazăApreciază
🙂 eu va multumesc pt sugestie, dar nu ma aflu in nici o tabara: artisti nationali, artisti straini. Sper ca nu mai e si alta tabara, pt ca sigur nu ma aflu in ea.
Eu am spus doar ca l-am vazut pe domnul asta pe youtube si nu vreau sa-l vad live! In nici un spectacol, indiferent de productie, cu bate sau fara, Al Capone sau ce va mai trebui el sa fie. Daca am zis ca nu vreau sa-l vad pe el, aceasta nu inseamna ca vreau sa-l vad pe unul de-al nostru. Nu vreau sa-l vad pe el si atat. 🙂
@Kman, eu intentionez sa-mi iau bilet la Otello, cu accelasi tenor. Pana atunci, poate ne spuneti cum fu… 🙂
Si mi-am mai luat bilet si la Le Nozze ca s-o vad pe Laura Nicorescu pe care n-am mai vazut-o.
ApreciazăApreciază
Hahahah! Cred că mai există o tabără, tocmai păreți să o indicați: „Cum arată tenorul?” este numele ei.
Din acest punct de vedere, Daniel Magdal e un bărbat nici frumos, nici urât, nici înalt, nici scund, nici slab, dar nici gras etc. Sunteți „on the safe side” cu el:)))
Serios vorbind, l-am văzut pe Magdal în „Don Carlo” și „Turandot”, unele chestii le cântă foarte bine (în registrul acut, în mod special). Altele nu.
ApreciazăApreciază
@despre demnitate
tare sunt curioasa sa aflu ce anume din comentariul meu de mai sus v-a facut sa credeti ca as apartine taberei „Cum arata tenorul?” Pe bune, chiar as vrea sa stiu.
Nu de alta, dar, daca e ceva ce detest cu adevarat este judecarea oamenilor pe criterii de „aspect”!! Da, am vazut si eu cronici (inclusiv ale „prietenei” acestui blog, dna Florea) cum ca este la moda ca ele, sopranele si ei, tenorii sa fie frumusei si trasi ca prin inel, dar eu chiar nu ma incadrez in categoria „Ne luam bilet daca arata bine tenorul”! Poate sunt in categoria „Imi iau bilet daca tenorul nu racneste la mine din vreun videoclip de pe youtube!”
Serios acum, vad si eu ca acesta este trendul mondial, promovarea oamenilor frumosi si potriviti fizic rolului. Dar de aici si pana la a merge la opera pt ca tenorul e frumos…. Asta e chiar, ca sa ma repet, din categoria „Fara comentarii”!!!
In definitiv, eu sunt un om care il apreciaza pe Stefan Pop, de exp, de cand l-am vazut pentru prima data in strainatate, in urma cu ceva ani, inainte de Operalia. Ca si dvs cu Anita Hartig, nici eu nu stiam cine e. Si atunci tot rotunjior era si tot i-a iesit un Alfredo credibil. Si ce? Conteaza asta? Pt mine, nu! Cum a evoluat el de atunci? Da, asta conteaza!
Ca mi se pare Elena Mosuc o doamna superba la 50 ani, da, asa e. Dar nu din cauza asta m-am dus eu la Traviata! Si, cred, nici dvs! La cum canta, ar putea sa arate si ca un butoias pt ca nu cred ca ar deranja pe cineva!
Iar daca va referiti la cum arata dl Magdal, imi marturisesc limitarile si afirm ca o sa-l caut pe google pt ca, in aceasta clipa, nu stiu nici cum canta, nici cum arata…La Otello vreau sa merg pt ca am citit comentarii frumoase la adresa Iuliei Isaev si, da, vreau s-o aud cantand. Si pt ca nu am mai vazut Otello in Romania. De-asta.
Ei, acu’ va las! Am scris un pomelnic! 🙂 Mai bine munceam! Tre’ sa ma las de blogul asta al dvs. Devine un fel de adiction! :))) P.S. Acum am treaba cu sectiunea CD Verdi.
ApreciazăApreciază
@ Ana
Comentariul de dinainte de acesta la care vă răspund acum m-a făcut să cred că ați fi luat în calcul mai mult decât era cazul aspectul fizic al artistului.
Îmi cer scuze pentru că m-am înșelat și mă bucur că m-am înșelat.
ApreciazăApreciază
Tenor national???
ApreciazăApreciază
Da! da! da!
ApreciazăApreciază
Am urmarit comentariile la noul spectocol „Rigoletto” de la Opera Romana. Am vrut sa merg initial si eu la spectacol, dar cand am aflat cate ceva despre montare si distributie, am devenit circumspect si am asteptat relatari mai ample de la fata locului. Pot sa spun ca nu sunt atras deloc sa vad aceasta versiune. Am vazut pe scena ONB spectacole intr-adevar memorabile si prefer sa raman cu acestea. Mentionez pe Petre Stefanescu-Goanga, Nicolae Herlea si David Ohanesian in Rigoletto, Iolanda Marculescu si Magda Ianculescu in Gilda, Mihail Stirbei si Ion Piso in Ducele. Pe vremea aceea pe primul plan erau compozitorul si interpretii. Acum pe primul plan tind sa ajunga regizorii, cu tot felul de idei „novatoare” care de multe ori fac un deserviciu artei. Inchei amintind ca si in acei ani din trecut veneau la Bucuresti artisti straini de valoare. Am fost la un spectacol cu Aldo Protti in rolul Rigoletto alaturi de Ileana Cotrubas si Cornel Fanateanu. Exista o inregistrare cu Rigoletto in care canta Aldo Protti si Virginia Zeani:
O interpretare cu adevarat valoroasa !
ApreciazăApreciază
Relatări ample… Probabil așteptați o carte? S-a scris ca niciodată despre această producție. Cât despre nostalgii… asta e, „Mortu’ de la groapă nu se mai întoarce”. Continuați să ascultați exclusiv înregistrări 😦
ApreciazăApreciază
Nu mai astept nimic. Am aflat aspecte suficient de relevante. Decat sa-l vad pe Rigoletto cantand cu pantalonii in vine, mai bine raman acasa. Povero Rigoletto !
ApreciazăApreciază
Rămâneți acasă. E cel mai bine pt. dvs. 🙂
ApreciazăApreciază
As fi curios la ce simbolistica te referi. Eu nu vad decat o umilinta practicata in mediul unde este plasata actiunea si eventual o aluzie la … Oscar Wilde.
ApreciazăApreciază
Vizionari placute de spectacole „moderne”. Este clar ca astazi nu mai intereseaza Opera ca si creatie artistica si nici cei care au slujit-o cu respect si daruire.
ApreciazăApreciază