„Sunt împotriva mersului la operă ca obicei. Sunt complet împotriva ideii de a merge la operă în fiecare joi seara și a reprezentațiilor rutiniere de repertoriu. Abonamentele nu fac decât să alimenteze un fals sentiment de proprietate. [Mersul la operă] ar trebui să fie mereu un risc; ar trebui să fie mereu ceva special. Orice lucrare ar trebui să țintească să fie cea mai bună pe care ai vizionat-o. N-ar trebui să fie posibil ca un revival la, nu știu, să zicem Bărbierul din Sevilla sau la Tosca să fie făcut cu mai puțină grijă decât un Wozzeck.”
(Graham Vick, Opera, Decembrie 2013)

Același lucru se poate spune și despre stagiunile simfonice. O dată la doi ani, cel mai mare eveniment muzical, cu un accent pregnant pe muzica simfonică, este Festivalul Enescu. Coincidența face ca unul dintre concertele de la festival să fie, anul acesta, chiar cu opera Wozzeck, de Alban Berg.

Anunț aici apariția unui blog nou, dedicat exclusiv acestui festival.

Blogul se numește Je suis Enesco, iar adresa lui web este:

https://jesuisenesco.wordpress.com

Dar, până la toamnă, mai sunt cel puțin două evenimente care merită toată atenția: revenirea lui Christian Badea la Ateneu, cu o serie de 4 dublu concerte, și Manon Lescaut de la ONB, în coproducție cu The Royal Opera House of Covent Garden. Despre aceste două evenimente voi scrie cu precădere în săptămânile următoare.