Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Între timp, cultura din România…


Într-o țară în care nu se întâmplă mare lucru din punct de vedere cultural, iată că săptămâna aceasta cuprinde trei evenimente care pot influența cultura și, în mod particular, muzica din patria noastră.

1. Qualche mister? Il Re mi chiama al minister. (Puccini: La bohème)

Avem un nou guvern și, lucru important de subliniat, este vorba de unul tehnocrat. În ceea ce privește Cultura, eticheta „tehnocrată” este oarecum inutilă spre deosebire de alte ministere, întrucât, din 1990 și până azi, deținătorii acestui portofoliu au fost oameni de cultură în majoritatea lor, fie că s-au numit Andrei Pleșu, Adrian Iorgulescu, Theodor Paleologu, Răzvan Theodorescu (le pire, dar om al artelor), Ion Caramitru, Petre Sălcudeanu (oh!) sau Marin Sorescu. Din acest punct de vedere n-ar trebui să avem mari așteptări. Desigur, calitatea intelectuală a noului ministru, dl Vlad Alexandrescu, este incontestabilă, dar ce va putea face în mandatul său, destul de scurt de altfel? Programul anunțat este generos și succint, accentuând ideile de „politici publice” și „legislație europeană”, ceea ce sună tehnocrat și ușor criptic, într-adevăr, dar cred că una dintre problemele imediate ale acestui minister ține de politică și anume de reconcilierea Bisericii cu intelectualitatea, de o definiție clară a secularismului și poate de o repoziționare a statului față de bigotismul enorm al „celei mai mari catedrale” sau al „celei mai mari moschei”, pentru că, să nu uităm, acest minister se ocupă și de Culte. Dar cu ce șanse? Responsabil pentru Culte este o personalitate precum dl Victor Opaschi, un adevărat aparatcik, supraviețuitor al epocii Ion Iliescu, cu mare influență asupra lumii muzicale românești, după cele mai rele practici bizantine.

Vlad Alexandrescu, noul ministru al Culturii (foto: Silviu Matei/Agerpres)

Vlad Alexandrescu, noul ministru al Culturii (foto: Silviu Matei/Agerpres)

Dar dacă tot vorbim de tehnocrație, atunci primul gând ar fi că legea sponsorizării, care să încurajeze donațiile private pentru cultură în schimbul unor avantaje fiscale, ar trebui să fie adoptată fără prea mari probleme, tocmai pentru că experiența legislativă în acest sens este nu doar vastă, dar și de cea mai bună calitate tocmai în țările occidentale pe care le admirăm bovaric cel mai mult. Apoi, tehnocrația nu ar trebui neapărat să producă reforme profunde, ci normalitate, pentru că se presupune că un tehnocrat are avantajul know-how-ului și aș fi încântat dacă mașinăria culturală românească ar reuși să se deblocheze. Un exemplu foarte la îndemână este următorul: premierele de la ONB cu Manon Lescaut și Così fan tutte, dar și  producțiile noi de la practic toate operele din țară au nevoie de un buget pe care PSD-ul nu s-a grăbit să-l aprobe până acum. O demonstrație clară de eficiență tehnocrată ar fi rezolvarea acestui tip de probleme.

2. Può l’onore riempirvi la pancia? No. (Giuseppe Verdi: Falstaff)

Vladimir Jurowski

Vladimir Jurowski

Într-un comunicat de presă compus cu abilitate, Festivalul Enescu anunță o conferință de presă pentru numirea dirijorului Vladimir Jurowski ca director artistic al bienalei din 2017. Undeva, ascunsă prin textul primului paragraf, se regăsește și informația că funcția este onorifică. Asta înseamnă că avem doi „onorifici”, celălalt fiind președintele onorific al festivalului, dl Zubin Mehta. Anunțul vine între două guverne, dacă se poate spune așa, iar conferința de presă este programată într-o zi liberă, înainte de sărbătoarea națională, ca și cum impactul acesteia ar fi neimportant. Sunt multe întrebări de pus în această situație, cea mai importantă fiind aceea legată de accountability: după atâta onoare, cine își asumă integral Festivalul?

3. Conferința Opera Europa

În condițiile în care ONB se află într-o situație delicată, provizoratul actual păstrând un echilibru fragil și riscul fiind întoarcerea în trecut, la București are loc conferința Opera Europa. E o oportunitate pentru toată lumea, dar mai ales pentru ONB. Marea majoritate a expunerilor sunt axate pe tehnologie: transmisiunea online a spectacolelor de operă sau baze de date (precum e Operabase). Important este că sunt prezenți sute de participanți din lumea operei; nu doar directori precum Bernard Foccroulle de la festivalul Aix-en-Provence, sau Kasper Holten de la Royal Opera House, dar și o mulțime de persoane din staff-ul unor nume celebre precum La Scala, ENO dar și de la mai multe teatre din Germania, țara cea mai dezvoltată din punct de vedere al operei privite ca industrie. Și nu în ultimul rând agenți, de care pot profita artiștii care vor susține audiții în fața lor. Tocmai de aceea e păcat că Ministerul Culturii n-a trimis nici un reprezentant la conferință, preferând autismul instituțional obișnuit.

Ce urmări va avea acest schimb de experiență, rămâne să vedem.

O legătură există însă între toate aceste evenimente, căci la București se vorbește mereu de promovarea României în lume, fiecare dintre cele trei instituții (Ministerul Culturii, Festivalul Enescu și ONB) făcându-și un scop declarat din asta. Cum e promovată România în realitate este o altă poveste. Din punct de vedere muzical, eforturile sunt mari, iar rezultatele sunt mici. Un exemplu este sondajul realizat de OMA Vision, care arată că 98% dintre cei intervievați pe un eșalon mai degrabă nereprezentativ cred că Festivalul Enescu face minuni în această direcție. Dar faptul că 98% dintre oameni cred un lucru nu înseamnă deloc că acel lucru este adevărat. Mai degrabă acest 98% este un succes remarcabil și strict  intern al OMA Vision, care a reușit să convingă lumea de un neadevăr. Pentru că presa muzicală internațională vorbește foarte puțin și foarte rar despre festival. Pentru că muzica lui Enescu este inaccesibilă muzicienilor, fiindcă nu există o ediție critică a partiturilor compozitorului național. Doar reușitele individuale ale artiștilor români, nici ele foarte numeroase, reușesc să pună România pe hartă mai degrabă ca vecină a Ungariei, unde se întâmplă mereu lucruri interesante din punct de vedere muzical.

Oare tehnocrația ar putea înlocui strategiile pompoase cu eficiența?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Noiembrie 20, 2015 de în Muzica şi etichetată , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.471 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: