Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Festivalul Enescu, obișnuita apoteoză


Săptămâna trecută a avut loc conferința de presă prin care s-a anunțat programul ediției din 2019 a Festivalului George Enescu. De obicei, lista concertelor se anunța la finalul ediției curente, dar probabil că schimbarea firmei de PR  a dus și la o schimbare de strategie a comunicării, în general.

Programul se găsește aici: Program Enescu 2019

Nivelul de excelență artistică al festivalului este mult deasupra nivelului stagiunilor autohtone, fie ele simfonice sau lirice. Într-adevăr, e incredibil cum sutele de milioane de euro alocați evenimentelor culturale de către Primărie sau Guvern nu reușesc să producă practic nimic similar. Și tot de neînțeles este cum politicile culturale nu reușesc să extindă bunele practici ale unui model funcțional și în instituțiile subordonate. Mai mult, rămânem cu aceeași Sală a Palatului, cu acustică proastă și scaune murdare, după ce guvernul și RAPPS-ul au mai făcut un mic meci de ping-pong cu clădirea, fără să rezolve absolut nimic.

2019 este prima ediție în care Vladimir Jurowski poate fi creditat integral ca director artistic, ediția din 2017 fiind una de tranziție, cu programul făcut în mare parte în mandatul lui Ioan Holender. E momentul să constatăm că temerile legate de Jurowski s-au dovedit nefondate. Programul bienalei continuă să accentueze atât latura teatrală cât și cea a muzicii contemporane, două tendințe fundamentale ale ultimului deceniu. 2019 este ediția cu cele mai multe opere în concert (nu mai puțin de 14 titluri), recitaluri și muzică vocală, în general. Cu o singură excepție (Don Giovanni, pe 22 Septembrie), tot repertoriul de operă din festival este nou și nemaivăzut pentru România. Și chiar dacă unele dintre ele nu vor umple Sala Palatului nici de data aceasta, efortul de a le prezenta merită aplaudat, Festivalul Enescu fiind singura locomotivă artistică ce trage lumea muzicală înspre curentele actuale europene. Paradoxal, cu cât Festivalul Enescu programează tot mai multe creații lirice, de la o ediție la alta, Opera Națională București se izolează tot mai mult de acest mare eveniment (și de public în general), preferând să trăiască într-un univers paralel, în timp ce orchestrele simfonice bucureștene (Filarmonica, Radioul) abordează curajos teatrul. Păcat, când te gândești că la prima ediție a festivalului, în 1958, ONB prezenta Œdipe pentru prima oară în România.

Recomandări

Sunt multe și, din aproape în aproape, tot programul e recomandabil. Dar, dacă ar fi să selectez numai 13 spectacole (și veți vedea, în condițiile noii politici comerciale a festivalului, în care hazardul are un rol, poate că tocmai numărul cu ghinion ar fi alegerea potrivită), atunci lista scurtă ar fi următoarea (datele, orele, locurile și distribuțiile acestor concerte le găsiți în caseta tehnică de la finalul articolului):

Richard Strauss: Die Frau ohne Schatten

Arnold Schoenberg: Moses und Aron

Arthur Honneger: Jeanne d’Arc au Bûcher

Pentru că e posibil să fie singura dată în viață când ați putea asculta pe viu aceste opere. Fie că sunt foarte dificile pentru soliști, cu orchestrații luxuriante (Die Frau Ohne Schatten), fie că tumultul istoriei le-a amânat succesul (Moses und Aron), sau fie și numai pentru Marillon Cotillard recitând-o și dansând-o pe Jeanne d’Arc…

Pentru includerea în program a acestor trei opere de mai sus simt nevoia să mulțumesc personal cuiva, nu știu exact cui, presupun însă că dlor Vladimir Jurowski și Mihai Constantinescu.

Beethoven: Leonore – o altă raritate, versiunea „beta” a operei Fidelio, dar având un farmec propriu, prin apropierea de stilul clasic al lui Mozart. Cu atât mai mult merită văzută, cu cât la București până și Fidelio e îngropat de ONB în complicitate cu ministerul culturii.

Poulenc: La voix humaine  – din rațiuni similare celor de mai sus.

Britten: Peter Grimes – o operă care există în repertoriul multor teatre din lume, dar nu și în România (deși a fost la un pas). Opera britanică este un teritoriu practic nedescoperit în România.

Mozart: Don Giovanni – Anul trecut, Così fan tutte al lui Minkowski a fost senzațional, ceea ce mă face să cred că e nevoie de Mozart la Festival, tocmai pentru că distanța între cum se interpretează la noi și cum trebuie interpretat este atât de mare. Dar și pentru Antonini, liderul lui Il Giardino Armonico, un dirijor care reușește să provoace și să fie unanim apreciat în același timp. Și pentru Erwin Schrott, un bariton pe care chiar voiam să-l văd.

Berliner Philharmoniker – Ambele concerte, pentru că Simfonia a IX-a de Beethoven este specialitatea lor în ultima sută de ani, iar Ceaikovski 5 e specialitatea tuturor.

Strauss: MetamorphosenPentru că n-am ascultat niciodată live cum Strauss devine Șostakovici, căci despre asta este vorba.

Enescu: Simfonia nr.3 – Ideea de a compara două orchestre atât de diferite, precum cea a Radioului Berlinez și cea a Maiului Florentin, conduse de doi dirijori încă și mai diferiți (eclecticul Jurowski versus operaticul Luisi), și asta într-o simfonie de Enescu, pur și simplu va scoate la suprafață melomanul din voi.

Sankt Petersburg Orchestra/Christian Badea/Vadim Repin – Pentru că de-abia aștept să-i văd și să-i ascult împreună pe toți, într-un repertoriu pe care-l au în ADN.

Loteria abonamentelor

Așa cum scriam mai sus, politica de vânzări a festivalului s-a schimbat, în sensul că abonamentele se vor vinde în urma organizării unei loterii. E o bizarerie, a cărei origine (Artexim? firma de PR?) rămâne necunoscută. Pretextul este că loteria ar egaliza șansele doritorilor de abonamente, față de sistemul FIFO („primul venit, primul servit”) obișnuit până acum, deși lasă loc multor întrebări fără răspuns:  ce faci cu ghinioniștii perpetui? cum previi trișatul? (sigur există și trișori când vine vorba de noroc), da’suspiciunile? etc. Când Festivalul face sociologie pe colțul mesei pe marginea democratizării accesului la Internet, îți vine să zâmbești. Motivul cel mai plauzibil (evident, nerostit) pare să fie forțarea colectării încă de anul acesta a banilor aferenți abonamentelor .

Recomandări:

Sâmbătă, 31 August, ora 20.00 – Sala Palatului

Enescu: Rapsodia nr. 2 op. 11 în Re major 
Beethoven: Simfonia nr. 9 op. 125 în re minor

Marlis Petersen (s), Elisabeth Kulman (ms), Benkamin Bruns (t), Kwangchul Youn (b)
Berliner Philharmoniker, Corul FGE (maestru de cor Ion Iosif Prunner)
Kirill Petrenko – dirijor

Duminică, 1 Septembrie, ora 19.30 – Sala Palatului

Schoenberg: Concert pentru vioară şi orchestră op. 36
Ceaikovski: Simfonia Nr. 5 op. 64 în mi bemol minor

Patricia Kopatchinskaja – vioară
Berliner Philharmoniker
Kirill Petrenko – dirijor

Miercuri, 4 Septembrie, ora 20:00 – Sala Palatului

Strauss: Die Frau ohne Schatten

Torsten Kerl (Împăratul), Anne Schwanewilms (Împărăteasa), Ildikó Komlósi (Doica), Thomas Mayer (Barak, vopsitorul), Ricarda Merbeth (Soția vopsitorului), Michael Pflumm (Cocoșatul, Apariția unui tânăr), Nikolay Didenko (Mesagerul din Keikobad), Nadejda Gulitskaya (Vocea șoimului, Servitoarea 1, Vocea de copil 1), Andrey Nemzer (Gardianul din Threshold), Karolina Gumos (O voice din cer), Christa Schönfeldinger (Glasharmonika), Christoph Spät (Cocoșatul), Tom-Erik Lie (Omul cu un singur ochi), Jens Larsson (Omul cu un singur braț)
Rundfunk Sinmphonieorkester Berlin
Vladimir Jurowski – dirijor 

Joi, 5 Septembrie, ora 19.30 – Sala Palatului

Britten: Concert pentru vioară şi orchestră op. 15
Enescu:  Simfonia nr. 3 op. 21 în Do major

Julia Fischer – vioară
RundfunkSinfonieorchester Berlin, Corul FGE
Vladimir Jurowski – dirijor 

Vineri, 6 Septembrie ora 16.30 – Ateneul Român

Enescu: Octetul de coarde (versiune pentru orchestră de coarde) op. 7 în Do major
Haydn: Concertul  pentru violoncel şi orchestră în Do major
Strauss: Metamorphosen – Studiu pentru 23 de instrumente solo ( TrV 290, Av 142 )

Daniel Müller-Schott – violoncel
Cameristi della Scala
Wilson Hermanto – dirijor

Vineri, 13 Septembrie, ora 22:30 – Ateneul Român

Beethoven: Leonore

Tareq Nazami (Don Fernando), Johannes Weisser (Don Pizarro), Maximilian Schmitt (Florestan), Marlis Petersen (Leonore), Dimitry Ivashchenko (Rocco), Robin Johannsen (Rocco)
Freiburger Barockorchester
René Jacobs – dirijor

Sâmbătă, 14 Septembrie, ora 16:30 – Ateneul Român

Poulenc: La Voix Humaine

Anna Caterina Antonacci
Orchestre Philharmonique Royale de Liège
Gergely  Madaras – dirijor

Duminică, 15 Septembrie, ora 19:30 – Sala Palatului

Britten: Peter Grimes

Jan Storey (Peter Grimes), Lise Davidsen (Ellen Orford), Rebecca De Pont Davies (Auntie), Iain Peterson (Balstrode), Dame Felicity Palmer (Mrs. Sedley), Matthew Best (Swallow), Leigh Melrose (Ned Keene), Michael Colvin (Bob Boles), Bonaventura Bottone (Rev. Horace Adames), Barnaby Rea (Hobson), Solimia Lukyanests (Niece 1), Rhian Lois (Niece 2)
Orchestra Nationala Radio
Paul Daniel – dirijor

Marți, 17 Septembrie, ora 19.30 – Sala Palatului

Ceaikovski: Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op.35
Enescu: Simfonia nr. 3 în do major, op. 21
Sergei Krylov – vioară
Orchestra  și Corul Maggio  Musicale Fiorentino
Fabio Luisi – dirijor

Joi, 19 Septembrie, ora 17:00 – Ateneul Român

Honneger: Jeanne d’Arc au bûcher

Marillon Cotillard (Jeanne d’Arc), Hélène Guilmette (Fecioara Maria), Gabrielle Philiponet (Sfânta  Margareta), Marie Karall (Sfânta Ecaterina), Georges Gay (Fratele Dominique), Cornell Frey (Porcus, O voce, Primul Herald, Funcționarul), Markus Butter (O voce, Al doilea herald, Un țăran)
Orchestre  National  de Lille, Corul FGE
Alexandre Bloch – dirijor

ora 19.30 – Sala Palatului
Enescu: Poemul Isis  (1923, aranjament de Pascal Bentoiu)
Șostakovici: Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 1 în la minor op. 77
Rahmaninov: Simfonia nr.2 în mi minor op. 27

Vadim Repin – vioară
Sankt Petersburg Symphony Orchestra
Christian Badea – dirijor

Vineri, 20 Septembrie, ora 19.30 – Sala Palatului

Schoenberg: Moses und Aron

Robert Hayward (Moses), John Daszak (Aron), Elisabeth Atherton (O tânără, Prima virgină goală), Kevin Connors (un tânar), Catherine Wyn-Rogers (O femeie bolnavă, A patra virgină goală), Oliver Zwarg (Epraimit), Christian Rieger (Un bărbat), Ralf Lukas (Un preot), Polina Pastirchak (A doua virgină goală), Anna Nedorezova (A treia virgină goală)  – Alto
Orchestra Şi Corul Filarmonicii “George Enescu”
Vocal Consort Berlin
Lothar Zagrosek – dirijor

Duminică, 22 Septembrie, ora 16.30 – Ateneul Român

Mozart:  Don Giovanni

Erwin Schrott (Don Giovanni), Benjamin Bruns (Don Ottavio) Julia Kleiter (Donna Anna), Lucy Crowe (Donna Elvira), Luca Pisaroni (Leporello), Regula Muhlemann (Zerlina), David Steffens (Il Commendatore), Johannes Kammler (Masetto)
Basel Chamber Orchestra
Giovanni Antonini

 

 

 

 

 

 

 

3 comentarii la “Festivalul Enescu, obișnuita apoteoză

  1. m
    octombrie 30, 2018

    Unde gasim programul festivalului? Nu am reusit sa dau de el.

    Apreciază

  2. Despre Opera
    octombrie 30, 2018

    A republicat asta pe Je suis Enesco.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

informatie

Această înregistrare a fost postată la octombrie 30, 2018 de în Analiză, avancronică, concert, Festival Enescu 2019, Muzica, Nou și interesant şi etichetată , , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 2.065 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: