Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Josu De Solaun și Christian Badea cu Liszt și Dvořák la Ateneu


într-o vineri, 20 Mai, la Ateneul Român
Antonin Dvořák: Dans slav nr. 1, în do major, op. 46, Furiant
Franz Liszt: Concertul nr. 2, în la major, pentru pian şi orchestră, S.125
Solist: Josu De Solaun
Antonin Dvořák: Simfonia nr. 9, în mi minor, op. 95, „Din Lumea Nouă”
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Christian Badea

În așteptarea spectacolelor cu Otello din 8 și 11 Iunie de la Operă (unde va dirija pentru prima dată, oricât de surprinzător ar părea), revenind la Sala Radio după o absență de un deceniu (de ce atât de mult?), Christian Badea continuă agenda încărcată din această primăvară cu un nou concert la Filarmonică. E al doilea la Ateneu la care am asistat în noul regim, încremenit „pentru următorii cinci ani”, cum insistă comunicările instituției să ne convingă că va dura. Adică o stagiune anostă și neinteresantă, căruța cu paiațe naționale defilând imperturbabilă, zdruncinată rareori de momente bune precum cel de săptămâna aceasta. Sold out, dacă vreți și o măsură concretă.

Seara a debutat cu primul Dans slav, cu acel titlu înșelător, Furiant, și indicația Presto, instigatoare la tempi galopanți de cavalcadă milităroasă lăsând în praf filonul popular, ca și cum n-ar fi decât un pretext. Badea a preferat însă o moderație care i-a permis o interpretare idiomatică, făcând cumva legătura între Dvořák și Enescu, cel din Rapsodii, și păstrând mereu bunul gust al unei solemnități calme dublată de energia bucuriei pastorale. Orchestra Filarmonicii a răspuns uneori greoi, dar în cea mai mare parte, efectul intenționat de dirijor a fost atins. Această manieră, mai aproape de maeștrii cehi (Sejná, Talich, Neumann, mai credibili decât Karajan, Kubelik sau Harnoncourt), dar rămânând tot timpul originală, mi-a plăcut foarte tare. Și nu pot decât să regret că nu am avut parte decât de primul dans dintr-un total de opt, însă dificultățile stilistice puțin familiare falangei de la Ateneu ar putea fi o explicație.

Un regret care a dispărut repede, în momentul în care Josu De Solaun a început al doilea Concert al lui Liszt. Unul văzut drept poetic, mai meditativ decât primul, dar pe care Solaun l-a transformat într-un vulcan în momentele de dramatice, atât de pregnant interpretate, încât le-au făcut uitate pe cele lirice. Solaun și-a păstrat atacurile scânteietoare și versatilitatea cu care a evitat nonșalant orice dulcegărie în prima parte, ajutat aici și de acompaniamentul lui Badea, energic și grandios. Pe măsură ce muzica avansa, rigoarea celor doi muzicieni a primit o replică disciplinată de la orchestră de-a lungul celor patru părți. Pentru ca finalul Allegro animato să contureze ultimele trăsături ale portretului unui Liszt așa cum a rămas în legendă: complex, debordant de tehnică, întunecat și vizionar. Publicul a simțit imediat momentul, la encore Solaun oferind Ondine, un mic preludiu al lui Debussy, savuros de inefabil și de virtuozitate.

După pauză, „a noua“ de Dvořák, o interpretare semnătură a lui Badea (cred că ultima oară când am ascultat-o cu el a fost la Festivalul Enescu din 2019, cu Filarmonica din Sankt Petersburg). Aceeași viziune amplă și energică, respirând aerul vastelor preerii, cu accent idiomatic pe ambele filoane populare, slav și american, atât de bine pus încât n-a fost nevoie nici o clipă de vreun recurs la sonorități complementare à la Brahms, Strauss etc. Un discurs aproape operatic, în care pauzele ce acumulează tensiune înainte de dezlănțuiri sonore au fost exploatate la maxim de dirijor. Orchestra a răspuns în general bine, deși în anumite limite: solo-ul oțetit al cornului englez din partea a doua n-a fost de mare ajutor, iar partida de vioară a avut tendința să se lase dusă de val, mereu temperată de mâna stângă a lui Badea ca să restabilească rapid balansul orchestral. Greu de nominalizat o anumită parte a simfoniei care să fi fost mai bună. Această interpretare compactă, cu un simț înnăscut al progresiei dramatice, a mers direct în inima publicului, care a sperat sincer la un bis, la sfârșitul serii.

Următoarea întâlnire cu Christian Badea este mult așteptatul Otello de la Opera Națională, pe 8 și 11 Iunie, cu o distribuție de zile mari: Soghomonyan, Bassénz și Sulimsky, evenimentul stagiunii.

2 comentarii la “Josu De Solaun și Christian Badea cu Liszt și Dvořák la Ateneu

  1. dnicolescu
    mai 22, 2022

    Mi-ati facut o zi plina cu cronica Dvs.
    Am reascultat si revazut a 9-a de Dvorak cu Celibidache si Filarmonica din Munchen ( consider viziunea lui Celibidache drept neintrecuta dupa mai bine de 30 de ani ), dublata ( de fapt triplata ) de doua inregistari ale lui Karajan cu Filarmonica din Beriln respectiv cea din Viena ( o prefer ,imperceptibil si nu stiu dece, pe aceasta a doua ).
    Ce ritmuri o fi adoptat Christian Badea , comparativ cu Celibidache ( cca 55 ‘ ) si Karajan ( cca 42’ ) ?
    Cum or fi sunat suflatorii, lemn si alamuri, in solouri cit si in tutti -uri ? Ati parut nemultumit de cornul englez in partea a 2-a .

    Apreciază

    • Despre Opera
      mai 22, 2022

      N-am o înregistrare ca să cronometrez și nici nu cronometrez în timpul concertului. Percepția timpului e subiectivă. Țin minte că la Enescu 2019, când a dirijat Sankt Petersburg, tempii lui Badea mi s-au părut mai rapizi în sală decât în înregistrarea video difuzată de Trinitas, deși era același concert.

      Dar în mod cert a vineri a fost mai rapid totul decât la Celibidache. Suflători au fost bine în cea mai mare parte a timpului. Nu reiau aici ce am scris în cronică, dar ca să fac o comparație cu discurile amintite… luați tempii lui Karajan din înregistrarea cu Wiener Philharmoniker

      Mai departe însă comparațiile se opresc. Karajan apelează la romantismul german, iar Celibidache împinge spre Mahler cu timpii aceia largi din partea a doua. Badea nu face exagerările acestea, ci se menține undeva între autenticitatea lui Karel Ančerl (cu Wiener Philharmoniker sau cu Filarmonica Cehă, nu contează prea mult) și simțul dramatic al lui Bernstein (cu New York sau Israel Philharmonic)

      Filarmonica George Enescu a postat niște secvențe din concertul de vineri pe Facebook, nu sunt neapărat relevante în discuția asta, dar restituie o parte din atmosferă:

      https://fb.watch/d9E1Cj8p2F/

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 2.786 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

%d blogeri au apreciat: