Turandot – Opera Nationala Bucuresti, 09 Octombrie 2010


DUMINICĂ, 10 OCTOMBRIE 2010

 Mariana Tvetkova (Turandot), Daniel Magdal (Calaf), Crina Zancu (Liu), Horia Sandu (Timur), Florin Simionică (Ping), Liviu Indricău (Pang), Hector Lopez (Pong), etc.

Tiberiu Soare, Orchestra și Corul Operei Nationale București

Deschiderea stagiunii 2010-2011 s-a făcut cu „Turandot” de Puccini.

A fost un „concert-spectacol”, cum i-au spus organizatorii, absența unei producții autentice reflectă insă mai degrabă faimosul procent de 25% aplicat bugetarilor. Din fericire, toate lucrurile rele s-au oprit aici, pentru că acest minimalism impus… birocratic, chiar daca e rușinos pentru o operă majoră care n-a mai fost reprezentată de 40 de ani (!!), a fost minunat umplut de muzică. Actul II, de exemplu, a fost atât de bun încât putea fi cântat și cu cortina trasa. Mai mult, semi producția (adică partea de „spectacol” din denumirea „concert-spectacol”) a fost chiar bună de tot. Sa ne aducem aminte de un spectacol din 1999 „Turandot In The Forbidden City”, faimos la vremea lui, intr-un decor inevitabil autentic, in care corul era dispus in stânga și dreapta unei scări, exact la fel ca acum – doar că atunci se vorbea de o megaproducție, un regizor de cinema, Zhang Ymou celebru, etc. Poate că publicul neatent la cuvântul „concert” să fi fost un pic dezamăgit când a realizat ca nu e vorba de o producție nouă, dar supărarea a trecut, zic eu, foarte repede după cum s-a cântat.

Turandot – ONB

Deci cum s-a cântat? În primul rând, să spunem că pornind de la Tiberiu Soare, impresia a fost de muncă, foarte multă muncă și chin. Iar pe măsură ce trecea timpul, practic de la Actul II încolo, și-a făcut loc și inspirația, care a produs un fenomen rar intâlnit în România – o sală electrizată, conectată invizibil la scenă. Aplauzele sincere și prelungite de la sfrârșit dovedesc această afirmație.

Orchestra și corul au fost excelente în fața unei partituri grele, modernă și complicată. Pentru că Turandot este o opera în care primează compoziția, iar personajele nu sunt decât schițate din punct de vedere teatral. Dar amestecul de modernități a la Stravinsky, Debussy și chiar Puccini însuși, cel din 1924, cu orientalismul din Madama Butterfly reinventat, fac ca Turandot să fie în muzica acelor ani, ceea ce a fost Brâncuși în arta față de … Kandinsky de exemplu. Adică o muzică perfecta, modernă dar accesibilă tuturor.

Bulgăroaica Mariana Tvetkova – s-a văzut clar că e obișnuită cu rolul și a cântat sigură pe ea, chiar lăsînd să se iveasca și lirismul din Actul III, pe lângă „gheața” din Actul II. Că legato-ul către registrul acut a fost un pic îndoielnic din punct de vedere stilistic, e un aspect cu totul și cu totul minor, dacă luăm in considerare dificultatea partiturii (mi s-a părut întotdeauna inumană, iar ceea ce e și mai îngrozitor, inumană a și vrut-o Puccini).

Crina Zancu – impecabilă, mi-e greu sa găsesc alt cuvânt (Peste Renata Tebaldi din înregistrarea cu Bjorling din ’59 – și cred că am spus multe cu asta). Și nu numai tehnica, un atribut care se dobândește, ci și timbrul, cu care te naști.

Daniel Magdal, avea, mai ales pentru neofiți, cea mai grea misiune, atâta vreme cât tot poporu’ îl știe pe Pavarotti cântînd „Nessun dorma”. A fost foarte bun, fără să facă uitat pe niciunul dintre super tenorii care au cântat rolul, dar a fost mai mult decât corect. Să nu uităm că Domingo, chiar într-un spectacol filmat la Metropolitan (într-o producție năucitoare a lui Franco Zeffirelli) și-a pierdut vocea pentru câteva secunde în Actul II (L’enigmi sono tre, una e la vita – când ajunge la „una”, brusc muzica se transformă în urletul dezarticulat al lui Tarzan)

Un mare bas, Horia Sandu, absolut perfect în rolul lui Timur, la fel cum și Ping, Pang și Pong au fost perfecți la rândul lor. Nu prea vreau să scriu despre Forin Diaconescu, a ajuns din păcate prorpia lui caricatură, noroc că rolul lui Altoum e chiar el caricatural.

Rămâne în final, o seară de deschidere de stagiune, cu mașinile care opreau în fața scărilor Operei pentru a coborî spectatorii, așteptarea – „oare cum o să fie?”, sala plină, bucuria soliștilor la sfârșit, gata! stagiunea a început!

Scor: 8/10

3 comentarii

  1. Nu am urmărit de cînd nu s-a mai cîntat Turandot la ONB, dar iată un spectacol eveniment:

    Vineri, Februarie 17, 2012

    TURANDOT (19:00)
    SPECTACOL EVENIMENT
    Turandot -Silvia Sorina Munteanu, Altoum -Florin Diaconescu*, Timur-Pompeiu Hărăşteanu*, Calàf-KISS B ATILLA, Liù-Irina Iordăchescu, Ping-Floin Simionca, Pang-James Lee* (debut), Pong-Valentin Racoveanu, Un mandarino-Dan Indricău, Dirijor-Tiberiu Soare

    Apreciază

  2. Ei bine, și Turandot din seara asta a fost un spectacol de excepție! Este vorba despre aceeași montare de acum 2 ani, dar cu o distribuție ușor diferită. Silvia Sorina Munteanu a fost incontestabil starul serii, și pe bună dreptate! M-a impresionat (a fost prima oară cînd am ascultat-o) prin siguranță, sensibilitate și forță. Rar mi s-a întîmplat să aud la Opera Română așa o voce care să umple sala… Calaf a fost Kamen Chanev, un tenor bulgar, foarte bun și el! Mi-a mai plăcut Irina Iordăchescu, în Liu, delicată și emoționantă…Florin Diaconescu a fost, cred, mai caricatural decît acum 2 ani: pur și simplu nu venise cu vocea la el.
    Corul a fost FABULOS! Iar Tiberiu Soare mi se pare, la ora actuală, cel mai bun dirjor de operă din România.
    Recomand cu căldură spectacolul, eu, cel puțin, vreau să îl revăd…
    Montarea minimalistă de la acest Turandot mi se pare mult peste anumite montări flamboyante dar total lipsite de gust de la ONB. A bon entendeur, salut!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.