Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Teatrul de primăvară din toamna milaneză


Mai întâi a fost primăvara, der Frühling blutet in Paris, și, odată cu ea, m-am dezmorțit și eu, ajungând pentru prima dată în această stagiune la Ateneu, pentru un concert 100% romantic al Filarmonicii „George Enescu” conduse de Christian Badea. Superbul și atât de rar interpretatul Concert pentru vioară și orchestră de Schumann și mult Wagner 200. Uitasem, din păcate, cât de frumos este totuși sound-ul Filarmonicii. Dar eleganța viziunii lui Badea, echilibrul și tinuța progresiei dramatice au făcut ca uverturile Der Fliegende Hollander și Tannhäuser să nu sune nici o clipă triumfalist, ci așa cum au fost intenționate: romantic. Pentru o dată, am așteptat amuzat să văd dacă dirijorul va tempera vreo clipă alămurile. De data asta nu s-a întâmplat, ci dimpotrivă, dezvoltarea temei din Tannhäuser a avut loc mai degrabă ca o invitație: „Acum să vă văd ce puteți!”. Și s-a văzut. Enorm și de un romantism ce friza dimensiuni titanice. Știam deja, atunci când s-a terminat concertul și am ieșit din nou afară în seara aceea de o primăvară năucitoare, că ecourile Olandezului Zburător se vor estompa mai repede decât aș fi vrut, în fața intimismului concertului de a doua zi, la 300 de kilometri distanță de București.

Ceva părea să se întâmple de mai multe săptămâni în ceea ce o privește pe Angela Gheorghiu. Apariții mai dese decât de obicei, alături (și) de Dan Grigore, cântând în diverse locuri câteva (prea) puține piese, insuficiente pentru un concert, îndeajuns pentru întreținerea unei imagini și chiar a unei așteptări. Așa a apărut aproape peste noapte acest concert de la Bacău, anunțat ca o repetiție pentru un recital pe care Angela Gheorghiu și Dan Grigore îl vor susține la Teatro alla Scala din Milano, pe 6 octombrie. Un recital de lieduri, mai puțin obișnuit pentru ea până acum.

Ultima oară când am fost la Teatrul de vară din Bacău a fost acum mulți ani, la un film, ceea ce îmi aminteam era o grădină de vară așa cum sunt și cele de pe litoral, sau cum (nu) mai sunt cele din București. Un proiect de modernizare a transformat teatrul într-o sală de spectacol neașteptat de modernă și de încăpătoare, chiar dacă, în operațiunea de acoperire a incintei, arhitectura comunistoidă a scenei a supraviețuit de parcă ar fi fost nu știu ce monument arhitectonic, deși nu este. Dar 1.500 de locuri înseamnă totuși ceva important, având în vedere realitatea tristă a Bucureștiului care nu dispune de spații pentru concerte. O altă premieră a fost și faptul că a fost prima „ieșire” a sopranei în provincie.  Iar asta este un semn bun, mai bun decât ar putea părea la prima vedere, este normalitatea. Faptul că o comunitate locală a găsit resursele necesare pentru organizarea unui concert în care să cânte o mare vedetă a operei internaționale nu trebuie trecut cu vederea. Chiar dacă Angela este româncă și legată afectiv de zona în care s-a născut, imaginați-vă că prezența ei la Bacău e la fel de interesantă cum ar fi fost dacă ar fi concertat altcineva din lumea bună a Operei, Plácido Domingo sau Anna Netrebko ori Jonas Kaufmann, puteți să vă imaginați orice nume care vă place.

Angela Gheorghiu la Bacău

Angela Gheorghiu la Bacău

Angela Gheorghiu și Dan Grigore încearcă să construiască o relație pe scenă, o chimie care încă nu este deplină, dar până la toamnă va fi, sunt sigur de asta, eforturile de a o crea sunt evidente și reușite. Inițial am fost surprins de absența unui program, anunțul celor doi că vor prezenta ei fiecare piesă pe care o vor cânta a fost un act de generozitate, care a atras simpatia publicului. Abia pe parcurs mi-am dat seama și de ce nu exista un program de sală. Ceea ce ar fi fost în mod obișnuit un spectacol de cca 40-45 de minute a durat mai bine de o oră și jumătate, după ce s-au cântat nu mai puțin de 19 lucrări (cu tot cu bis).

Sigur, e mai atractiv un recital cu arii de operă. Dacă vrei însă să te bucuri de frumusețea timbrului unui mare artist de operă, liedurile sunt o cale numai bună de urmat. Mi-a plăcut mult alegerea unei piese de Rameau pentru debutul concertului. Am fost apoi încântat de Rachmaninov (Vocalises a fost de-a dreptul spectaculos) și Chopin, dar, cel puțin pentru subiectivitatea mea, repertoriul românesc a fost parcă cel mai frumos. O muzică locuită de cei doi, de multă vreme, cu toate subtilitățile (și emfazele) cunoscute la perfecțiune. Angela a făcut să pară toată această muzică accesibilă, cochetând și cu Dan Grigore și cu publicul, seducând și arătând spectatorilor o formă vocală neașteptat de bună. Mi-au plăcut Bade, pentru ochii tăi (Tiberiu Brediceanu), Ochi albaștri (Eduard Caudella), dar și O mio babbino caro (cui nu i-ar fi putut plăcea?).

Cât despre pianist, mai mult decât un Impromptu de Schubert mi-a plăcut enorm un Preludiu și Adagio (din Suita în stil vechi) de George Enescu, atât de străbătut de spiritul lui J.S. Bach încât mi-a adus aminte pentru minute în șir de melancolia și resemnarea Preludiului coral „Ich ruf zu Dir, Herr Jesus Christ”. Iar eu nu sunt un admirator necondiționat al lui Enescu, să fim înțeleși.

A fost un recital care merita parcursă distanța până la Bacău și nu numai acolo, dar oriunde ar fi fost în România. După ce am ratat-o de puțin la Milano în La bohème, astă toamnă (dar descoperind-o tocmai la Scala pe Anita Hartig), de data asta m-am simțit răzbunat în fața italienilor. Ieri am văzut ceea ce publicul italian va mai aștepta încă aproape jumătate de an ca să vadă.

Joi, 25 Aprilie – Ateneul Român
Richard Wagner: Der Fliegende Hollander, Tannhäuser, Preludiu și Moartea Isoldei
Robert Schumann: Concertul pentru vioară și orchestră în re minor
Dirijor: Christian Badea, Orchestra Filarmoncii George Enescu
Vioară: Bogdan Zvorișteanu

Vineri, 26 Aprilie – Teatrul de vară Bacău
Recital Angela Gheorghiu și Dan Grigore.

3 comentarii la “Teatrul de primăvară din toamna milaneză

  1. Calin
    Aprilie 28, 2013

    E fabulos ce spui despre Bacau: 1500 de locuri? Asta inseamna ca auditoriul e ai mare decat cel a operei din Oslo! Si asta la Bacau!!! Iasului meu ar trebui sa ii fie jena! A fost plina sala? Tare mi-e teama ca Bacaul s-ar putea sa aiba probleme in a umple sala…

    Ma bucur ca Angela isi regaseste forma, in special intr-o forma muzicala deloc specifica ei: liedul! Ma intreb daca cochetaria ei nu a trecut, totusi, o granita…o cochetarie care, in prima parte din Bomea si Tosca, a fost deranjanta.

    Si ma ingrijoreaza si pe mine acelasi lucru: aparitii tot mai dese in Romania, de obicei cam toti revin la sfarsitul carierei, nimic nou in repertoriu, din nou Boema si Romeo si Julieta…in timp ce Netrebko se aventureaza pe teritorii spectaculoase ca Anna Bolena…nu stiu cat de inteligent insa… Sper ca Angela se odihneste dupa efortul cu Tosca.

    Cum e Anita Hartig? In orice caz, ascensiunea ei e spectaculoasa: dupa Viena, o antecamera pentru cantaretii romani, inunda Berlinul, Londra, Parisul si, spre surpriza mea, e deja in programul HD de la Met in Boema alaturi de Grigolo. Sa vedem cine va fi vedeta – pana acum toata publicitatea pentru spectacol l-a avut pe el in centru. Exagerat, as zice.

    Calin

    Apreciază

    • despredemnitate
      Aprilie 28, 2013

      Iași-ului nu trebuie să-i fie jenă de absolut nimic, pentru că are cea mai frumoasă operă din țară, Teatrul Național, recent renovat și care arată absolut incredibil.
      Vocea Angelei Gheorghiu este intactă în toată frumusețea ei, nu văd lucrurile așa cum le descrieți. O privire pe site-ul sopranei arată o grămadă de concerte prin Europa, probabil de tipul celui de la Bacău.
      Sala a fost plină. Recitalul a fos foarte bun. Nu e nimic de îngrijorat. Iar cochetăria despre care am amintit trebuie luată în sensul bun. Angela este o soprană extraordinară și este și o femeie foarte frumoasă.
      Anita Hartig – e foarte bună în La boheme, am scris despre asta aici: https://despreopera.wordpress.com/2012/10/02/boheme-scala/

      Apreciază

  2. Dr.Marius Rimbasiu
    Aprilie 30, 2013

    Intr-adevar lumea Operei mondiale este de cativa ani inundata de minunatii cantareti/artisti romani. Am avut deseori ocazia sa intalnesc pe marile scene de opera din Europa in cate un spectacol 3-4 artisti romani distribuiti in rolurile principale. Mai mult, la Deutsche Oper am Rhein Düsseldorf/Duisburg, vor activa in stagiunea viitoare 4 solisti in Ansamblul Operei precum inca 4 in Studioul aceleiasi Opere, provenind cu totii din Romania, 7 dintre acestia fiind absolventi ai Academiei de M
    uzica din Capitala Ardealului. Nu este exclus ca pentru stagiunea viitoare sa fie invitat si un dirijor clujean. Mai pune careva la indoiala existenta unei valoroase scoli romanesti de canto ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Aprilie 28, 2013 de în Cronica, Muzica, Spectacole şi etichetată , , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: