Pentru un iubitor de operă, Don Giovanni de Mozart și da Ponte reprezintă perfecțiunea începutului. Și bineînțeles, aria lui Leporello, Madamina, il catalogo e questo…, este unul dintre momentele cheie ale unui spectacol cu această capodoperă. 

Așadar, îl avem pe Don Giovanni (numele este italienizarea lui Don Juan), un gentilom bogat, tânăr și extrem de licențios, după cum îl prezintă Lorenzo da Ponte în libret (el însuși un aventurier, a cărui viață tumultoasă a inspirat cu siguranță scrierile sale), care și-a făcut un scop în sine din cucerirea cât mai multor femei. Legenda, scrisă pentru prima dată de Tirso de Molina în piesa de teatru El burlador de Sevilla y convidado de piedra (1630), îl plasează pe Don Juan în secolul XIV. Metoda lui era simplistă: le promitea căsătoria tuturor femeilor pe care voia să le seducă. Cel puțin în opera lui Mozart  avem o Donna Anna înșelată de travestirea lui Don Giovanni în logodnicul ei, Don Ottavio, apoi o Donna Elvira sedusă mai demult prin aceleași promisiuni matrimoniale și o Zerlina pe care o abordează cu aceleași propuneri (Quel casinetto è mio: soli saremo, e là, gioiello mio, ci sposeremo).

Servitorul lui Don Giovanni, Leporello, ține contabilitatea și statistica tuturor cuceririlor stăpânului său și în celebra sa arie i le rezumă Donnei Elvira:

In Italia seicento e quaranta,
in Almagna duecento e trentuna,
cento in Francia, in Turchia novantuna,
ma in Ispagna son già mille e tre!

Avem deci:

• Italia – 640
• Germania – 231
• Franța – 100
• Turcia – 91
• Spania – 1003

Un total de 2065 de femei la care personajul se pregătește să mai adauge încă trei pe parcursul operei (Donna Anna, Zerlina și camerista Donnei Elvira, căci pe stăpână o sedusese mai demult).

Primele observații sunt următoarele: Don Giovanni călătorea destul de mult. Dacă țara de rezidență era Spania, una dintre destinațiile preferate ale călătoriilor sale era Italia, cel puțin conform numerelor de mai sus. Surprinzător, în Franța (care în imaginarul colectiv avea moravuri mai libertine) avem doar 100, deci țara aceasta nu-i prea plăcea, iar în Turcia (ce-o fi căutat acolo?) numărul cuceririlor este relativ mare: 91, dacă ținem cont de constrângerile religioase. Aici mai este loc de încă o observație: o fi vorba de Turcia musulmană sau de Imperiul Otoman? Greu de crezut că seducătorul ar fi putut avea vreun succes prin haremuri, având în vedere strictețea moravurilor, deci putem presupune că victimele sale erau mai degrabă creștine, din provinciile imperiului (ne putem amuza cu gândul că ar fi putut fi și valahe printre ele), dar și prostituate (destul de plauzibil, întrucât moravurile musulmane influențau cu siguranță și populațiile creștine din provincii). Leporello nu le menționează, dar subliniază viziunea egalitaristă și nediscriminatoare a stăpânului său privind aria de selecție a țintelor – pur și simplu nu existau criterii de nici un fel:

V’han fra queste contadine,
cameriere e cittadine,
v’han contesse, baronesse,
marchesane, principesse,
e v’han donne d’ogni grado,
d’ogni forma, d’ogni età.
[…]
Non si picca se sia ricca,
se sia brutta, se sia bella;
purché porti la gonnella,
voi sapete quel che fa!

Avem așadar:

• contadine – țărănci
• cameriere – servitoare
• cittadine – orășence
• contesse – contese
• baronesse – baronese
• marchesane – marchize
• principesse – principese

Cât despre estetica lor… Leporello continuă cu:

Nella bionda egli ha l’usanza
di lodar la gentilezza,
nella bruna la costanza,
nella bianca la dolcezza.
Vuol d’inverno la grassotta,
vuol d’estate la magrotta;
è la grande maestosa,
la piccina è ognor vezzosa…
Delle vecchie fa conquista
pel piacer di porle in lista:
sua passion predominante
è la giovin principiante.
Non si picca se sia ricca,
se sia brutta, se sia bella;
purché porti la gonnella,
voi sapete quel che fa!

… adică de toate: și brunete și blonde, și cu tenul alb și negricioase, grase, minione, bătrâne, dar mai ales fetișcane, fie ele frumoase sau urâte, fustă să poarte, restul nu contează, ce mai!, o abordare de-a dreptul comunizantă.

Și-atunci, cum le împărțim pe cele 2065? Câte dintre ele erau contadine? Dar cittadine?

Ne trebuie un model matematic. Cum tot textul lui da Ponte este o fantezie, într-o epocă neprecizată clar, e greu de mapat numărul total urmărind doar studiile istorice. Cum toată această discuție este o joacă, vom apela tot la jocuri. De data aceasta, la cele de pe calculator. Există o întreagă categorie de jocuri de strategie sau de role playing care reconstituie lumi medievale. Proiectarea acestor lumi virtuale se bazează pe calcule uneori foarte complicate, care generează proporții realiste între diversele categorii sociale ale personajelor jocului. Un studiu pe această temă aparține lui S. John Ross: Medieval Demographics Made Easy, pe baza căruia s-au pus la punct chiar automatizări de calcule statistice. Un exemplu este cel al lui Brandon Blackmoor, intitulat (deloc întâmplător, după unul dintre cele mai importante documente istorice) The Doomsday Book. Nu voi insista mai mult pe descrierea teoriilor programării, dar folosind simulatorul amintit, am convenit că suprafața totală a țărilor în care călătorește și seduce Don Giovanni ar fi de aproximativ 4 milioane de km pătrați (considerând Turcia drept un imperiu), cu o climă temperată și cu mult pământ arabil. Rezultatele care ne-ar putea interesa sunt următoarele:

• populația estimată: 160 milioane
• mediu rural: 142,4 milioane
• mediu urban: 14,4 milioane (restul sunt itineranți sau izolați)
• un oraș mare are o populație de cca 40.000 locuitori
• sunt cca 200 de nobili într-un asemenea oraș (teoretic jumătate ar fi femei)
• sunt cca 160 de servitoare între-un oraș mare.

Nu valorile absolute sunt importante, ci proporțiile dintre ele. Populația urbană era de cca 9%. Iar procentul nobililor din totalul populației era de cca 0,5%.

Avem astfel două direcții pentru a specula:

1. matematic – Don Giovanni interacționa în mod egal cu toate categoriile sociale
2. social – Don Giovanni, fiind la rândul său un nobil, frecventa mai mult mediul aristocratic.

Modelul matematic

Calculăm conform datelor de mai sus (vă scutesc de descrierea lor) și obținem niște rezultate interesante. În aceste condiții avem, pentru 2065 de femei în care Don Giovanni dă iama fără discriminare:

contadine: 1879 (păstrând cadența versurilor…)

• în Italia 582
• în Germania 210
• 91 în Franța
• în Turcia 82
• dar… în Spania, dar în Spania sunt chiar 913!

cittadine: 186

• Italia – 58
• Germania – 21
• Franța – 9
• Turcia – 8
• Spania – 90

marchesane, baronesse, principesse: 10

• Italia – 3
• Germania – 1
• Franța – 1
• Turcia – 0
• Spania – 5

țărănci și orășence (eventual și prostituate) – 2047

• Italia – 637
• Germania – 230
• Franța – 99
• Turcia – 91
• Spania – 998

dintre care servitoarele reprezintă un segment neverosimil de mic: 8

• Italia – 3
• Germania – 1
• Franța – 0
• Turcia – 0
• Spania – 4

Numărul blondelor nu-l putem determina, și nici pe cel al graselor. Un lucru e sigur: cu 10 femei de origine nobilă, în modelul matematic, Don Giovanni nu era deloc performant în acest mediu și drept urmare, cu 8 servitoare și peste 1800 de femei din mediul rural, el pare mai degrabă un adevărat escroc de la țară care impresiona femeile cheltuind bani sau plătind pur și simplu pentru sex.

Modelul social

Este evident că, pentru a încerca să confirmăm legenda lui Don Juan, trebuie să alterăm modelul, ținând cont de originea lui socială. Adică, fiind un nobil, el frecventa mediul aristocratic cu predilecție. Dacă ne-am lua după libretul lui da Ponte, avem o proporție egală între femeile de origine aristocratică (Donna Anna și Donna Elvira) și cele de condiție socială obișnuită (Zerlina, camerista Donnei Elvira). Proporțiile dintre numărul femeilor din mediul urban și cel rural nu sunt afectate de model, astfel încât se păstrează aceleași valori ca mai sus. Se modifică însă proporțiile dintre clasele sociale. Asta ar însemna:

Marchesane, baronesse, principesse – 1032 

• Italia – 320
• Germania – 116
• Franța – 50
• Turcia – 46
• Spania – 502

Distribuția națională a femeilor din clasele sociale inferioare este identică, din cauza proporției de 50%, care condiționează acest model. Se schimbă însă dramatic ponderea servitoarelor – 826 (!)

• Italia – 256
• Germania – 92
• Franța – 40
• Turcia – 36
• Spania – 401

Până la urmă, întrebarea din titlu nu-și găsește un răspuns tranșant decât în modelul matematic. Și totuși, dacă luăm în considerare absența (sau relativitatea) contracepției în Evul Mediu, numerele pe care le avansează Leporello par incredibile în absența prostituției. Așa că, nu se știe, am putea să ne imaginăm o versiune inițială a libretului lui Lorenzo da Ponte, care să nu fi supraviețuit cenzurii:

V’han fra queste contadine,
prostitute e cittadine,
v’han contesse, baronesse,
vivandiere, meretrice,
e v’han donne d’ogni grado,
d’ogni forma, d’ogni età etc.