Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

The American Dream (II): Il Principe Ignoto


Acum un an, scriam un articol despre artiștii lirici din România care au cântat la Metropolitan Opera, un articol care număra prezențele românești pe scena din New York și care se încheia cu sumarul: „Aceștia sunt visătorii americani ai Operei din România. 28 de artiști lirici și 3 dirijori.” 

Recent, tenorul român cu cele mai multe roluri cântate la Metropolitan Opera, Vasile Moldoveanu, a fost subiectul unui emoționant și dens reportajA fost unul dintre cei mai mari tenori ai lumii – anunța vocea lui Carmen Avram în teaser-ul emisiunii În premierăși toate operele de pe Pământ s-au bătut pentru el. Doar țara lui nu l-a vrut…

Reiau aici lista artiștilor români de la celebra operă americană, fără detaliile din prima parte a acestui articol:

  1. Christian Badea, dirijor (n. 1947) – 167
  2. Stella Roman, soprană (1904-1992) – 126
  3. Vasile Moldoveanu, tenor (n.1935) – 105
  4. Angela Gheorghiu, soprană (n.1965) – 92
  5. Viorica Cortez, mezzo-soprană  (n. 1935) – 64
  6. Ileana Cotrubaș, soprană (n. 1939) – 50
  7. Ionel Perlea, dirijor (1900 – 1970) – 35
  8. Marius Rintzler (n.1932) – 30
  9. Alexandru Agache, bariton (n.1955) – 26
  10. Nicolae Herlea, bariton (n. 1927) – 24
  11. Mariana Nicolesco, soprană (n.1948) – 23
  12. Elena Cernei, mezzo-soprană (1924 – 2000) – 21
  13. Ion Marin, dirijor (n. 1960 ) – 21
  14. Eugenia Moldoveanu, soprană (n.1944) – 17
  15. Octavian Naghiu (n.1933) – 17
  16. Cleopatra Ciurca, mezzo-soprană (n.?) – 16
  17. Ion Buzea, tenor (n.1934) – 15
  18. Marius Brenciu, tenor (n.1973) – 10
  19. George Petean (n. 1975) – 9
  20. Marina Krilovici, soprană (n.1942) – 7 
  21. Julia Varady, soprană (n. 1941) – 7 
  22. Nelly Miricioiu, soprană (n.1952) – 6
  23. Leontina Văduva, soprană (n.1960) – 6
  24. Adina Nițescu, soprană (n.?) – 6
  25. Ruxandra Donose, soprană (n.1964) – 6
  26. Elena Moșuc, soprană (n.1964) – 5 
  27. Corneliu Murgu, tenor (n. 1948) – 5
  28. Ludovic Spiess, tenor (1938 – 2006) – 5 
  29. Virginia Zeani, soprană (n.1925) – 3 
  30. Maria Slatinaru, soprană (n.1938) – 2
  31. Ion Piso (n.1928) – 2
  32. Dimitrie Onofrei, tenor (1897 -1991) – 1

Aparent, performanțele artiștilor români nu sunt foarte impresionante. În arhiva online a Met-ului există o listă (Performance Report) cu toți artiștii care au cântat de cel puțin 100 de ori aici, unde regăsim doar 3 nume românești: Christian Badea, Stella Roman și Vasile Moldoveanu. Lista este dominată copios de tenorul Charles Anthony, cu 2.928 de spectacole, dar atenție! el cântă roluri de comprimari, personaje secundare care au scrise câteva fraze muzicale într-o operă întreagă. La fel este și cazul altor doi artiști de origine română: Alma Gluck (n. 1884 la Iași – d.1938) cu 112 prezențe, din care doar 19 sunt în roluri principale (La bohème, Faust, Rigoletto și Pagliacci) și baritonul Sebastian Catana, cu 107 prezențe exclusiv în roluri secundare deocamdată. Pentru acesta din urmă, debutul său fiind recent, în 2003, cine știe?, poate va merge mai departe și în roluri principale.

Prezențele feminine la Met sunt consistente, alături de Stella Roman avem cel puțin 4-5 artiste care au făcut carieră la New York: Angela Gheorghiu (91), Viorica Cortez (64), Ileana Cotrubaș (50), Mariana Nicolesco (23) sau Elena Cernei (21).

Cel mai sensibil capitol este însă cel al tenorilor. Octavian Naghiu (17), Ion Buzea (15), Marius Brenciu (10), Ludovic Spiess (doar 5), Ion Piso (2) și cu Dimitrie Onofrei (1) adună în total 50 de prezențe, mai puțin de jumătate din aparițiile lui Vasile Moldoveanu. De altfel, tenorul din Constanța a cântat mai mult decât toți soliștii români masculini la un loc!

Și totuși, dacă ne uităm la cei Trei Tenori, întâmplător ei sunt contemporani cu Moldoveanu, vedem niște numere covârșitoare pentru doi dintre ei, Plácido Domingo – 660, Luciano Pavarotti – 378, dar și José Carreras – 72. E adevărat, în cazul tenorului catalan declinul vocal s-a produs imediat după boala care i-a pus în pericol viața, o boală survenită la o vârstă tânără. Însă aceste rezultate merită să fie analizate un pic mai detaliat.

Dacă privim la perioada 1977 – 1986, cea în care a activat la Met și Vasile Moldoveanu, rezultatele arată o altă realitate. Plácido Domingo are 149 de prezențe, iar Luciano Pavarotti – 100 (am exclus galele și concertele, deloc numeroase, păstrând doar rolurile din opere). Carreras adună doar 51 de apariții. Sintetic, lucrurile arată astfel pentru perioada 1977-1986:

Plácido Domingo (n.1941) – 149

A fost Don Alvaro/ La forza del destino – 6, Cavaradossi – 23, Andrea Chénier – 4, Rodolfo – 7, Il Duca di Mantova – 6, Turridu – 2, Canio – 2, Werther – 5, Rodolfo/Luisa Miller – 5, Otello – 11, Riccardo (Gustavo III) – 3, Des Grieux – 8, Alfredo – 5, Pollione – 7, Hoffmann – 8. A avut 11 telecast-uri și 23 de broadcast-uri, pentru aceste 22 de roluri.

Luciano Pavarottti (1935 – 2007) – 100

A fost Rodolfo – 7, Fernando/ La favorita – 6, Nemorino – 12, Cavaradossi – 25, Riccardo (Gustavo III) – 15, Il Duca di Mantova – 4, Rodolfo/Luisa Miller – 4, Der Rosenkavalier – 5, Idomeneo – 7, Ernani – 10, Aida – 5. A avut 8 telecast-uri și 17 broadcast-uri pentru aceste 11 roluri.

José Carreras (n. 1946) – 51

A fost Maurizio/ Adriana Lecouvreur – 9, Rodolfo – 16, Nemorino – 3, Don Alvaro/ La forza del destino – 8, Rodolfo/ Luisa Miller – 4, Cavaradossi – 8. A avut un singur telecast și 3 broadcast-uri pentru cele 6 roluri cântate.

Vasile Moldoveanu, tenor (n.1935) – 105

A fost Rodolfo – 6, Pinkerton -12, Don Carlo – 11, Cavaradossi – 3, Luigi – 12, Arrigo (I Vespri Siciliani) – 4, Duca di Mantova – 8, Des Grieux – 14, Gabriele Adorno (Simon Boccanegra) – 27, Turridu – 8.

10 roluri, 3 telecast-uri, 7 broadcast-uri.

 1 - Don Carlo - Inlay

Comparația devine brusc mult mai echilibrată. În mod evident, Vasile Moldoveanu a făcut parte, în rol principal chiar, din filmul marilor tenori prezenți la Metropolitan Opera, împărțind de la egal la egal aplauzele publicului, fiind mediatizat în proporții echilibrate cu colegii lui de scenă. Tot 105 prezențe pe scena Met-ului numără și Amelita Galli-Curci, celebra soprană a anilor ’20-’30, sau mai recent baritonul Bryn Terfel. Deloc întâmplător, cele 105 spectacole ale Amelitei Galli-Curci se întind pe o perioadă tot de zece ani, la fel ca în cazul lui Vasile Moldoveanu.

Trebuie amintit însă și faptul că debutul tenorului român la Met s-a produs în 1977, la vârsta de 42 de ani. Ce înseamnă acest lucru, o știu foarte bine artiștii sau muzicologii. Este vârsta când încă nu e prea târziu. Plácido Domingo a debutat la Metropolitan în 1966, la 25 de ani. Până la venirea lui Vasile Moldoveanu, în 1977, strânsese deja 116 spectacole, iar până când a împlinit 42 de ani, în 1983, avea deja 198 de prezențe. Luciano Pavarotti urmează o traiectorie similară: debutează în 1968, la 33 de ani, și cântă de 91 de ori până la 42 de ani, în 1977 (avea aceeași vârstă cu tenorul român). José Carreras a debutat și el devreme, la 28 de ani, în 1974. Un punct comun al acestor tenori este că au debutat la Metropolitan la câțiva ani după debutul internațional: Domingo – după 5 ani, Pavarotti – după 6 ani, iar Carreras – după 3 ani. Cât despre Moldoveanu, el era în mod evident nedescoperit încă în România, ca să folosesc un eufemism pentru „marginalizare”, ajungând târziu să obțină un rol principal în Mozart (Tamino, Don Ottavio), pentru ca abia în 1972, odată plecat definitiv din România, talentul său să nu rămână neobservat, cântând aproape direct roluri mari și grele: Manrico, Don Carlo, pe lângă calul de bătaie numit Rigoletto. Și el ajunge la New York după o perioadă de 5 ani de acomodare cu lumea mare a operei. Impresarul său devine Nelly Walter, vicepreședinte al uneia dintre cele mai mari agenții de management artistic din lume, Columbia Artists Management, și care avea în portofoliul ei clienți celebri: Leonard Bernstein, Plácido Domingo (ne întâlnim cu el și aici), Montserrat Caballé, Leontyne Price, Cesare Siepi, Renata Tebaldi, un catalogo mai mult decât impresionant, la care e adăugat și necunoscutul tenor român.

Metropolitan Opera a fost și este și azi, cu atât mai mult, un vehicul de imagine, transmisiunile în direct de la TV și radio, ulterior lansate pe DVD sau CD, au atras atenția melomanilor din toată lumea. Plácido Domingo, de departe cel mai activ tenor din toate timpurile (143 de roluri), a fost iubit de camera de luat vederi, dar și de microfon: între 1977 și 1986, jumătate dintre rolurile cântate au fost imortalizate video, chiar dacă, de pildă, în Il tabarro n-a cântat decât de trei ori în toată cariera. Numărul transmisiunilor TV ajunge aproape la egalitate cu Pavarotti dacă ne raportăm la o perioadă de timp de 10 ani începând cu vârsta de 42 de ani: 7 telecast-uri, 25 broadcast-uri. (Pavarotti, reamintesc, avea 8 telecast-uri și 17 broadcast-uri).

Vasile Moldoveanu ajunge astfel la Metropolitan Opera din postura de ilustru necunoscut, ca un  Principe Ignoto din Turandot, în mijlocul unui teatru în care cei trei tenori cântaseră până atunci de 219 ori în total. Și timp de zece ani, cântă de la egal la egal cu ei, alternând rolurile, devenind cunoscut pentru cele care erau ale lui: Don Carlo, Luigi, Des Grieux, Gabriele Adorno, așa cum Pavarotti era identificat cu Nemorino sau Rodolfo, iar Domingo cu Otello sau Cavaradossi. Et in Arcadia ego… – are tot dreptul din lume să spună, azi, Vasile Moldoveanu.

Opera este o artă a nostalgiei, în aceeași măsură în care este o artă a rafinamentului, o piesă de teatru însoțită de muzică simfonică și de cantecul vocii umane folosind o tehnică extremă. Dacă cele 660 de prezențe la Metropolitan ale lui Placido Domingo pare un record de neatins (deși include și rolurile de bariton, nu numai cele de tenor) vârsta de aur a tenorilor e încă de neatins: Giovanni Martinelli a căntat de 926 de ori, Enrico Caruso de 863 de ori, Richart Tucker de 738 de ori ei sunt legendele Met-ului.

Și din acest context, al unei lungi priviri nostalgice spre trecut, amănuntele interesante nu se lasă deloc greu descoperite. O coincidență: Vasile Moldoveanu a cântat de 11 ori rolul lui Don Carlo la Metropolitan, de tot atâtea ori au cântat rolul Franco Corelli și  Giovanni Martinelli. Din totalul de 117 reprezentații ale capodoperei lui Giuseppe Verdi la Metropolitan la data ultimei apariții a tenorului român în acest rol (până azi s-a cântat de 207 ori) trei sferturi dintre ele (88) au avut pe scenă doar șase tenori: Richard Tucker (26), Giuseppe Giacomini (15), Jussi Björling (14), Giovanni Martinelli (11), Franco Corelli (11) și Vasile Moldoveanu (11).

La Metropolitan, opera Il tabarro s-a cântat în total de 80 de ori. Rolul lui Luigi a aparținut, pe rând, unui număr de 12 tenori dintre care mai cunoșcuți sunt Luis Lima, Alexandrs Antonenko, Salvatore Licitra, Gianfranco Cecchele. Dintre toți, Vasile Moldoveanu l-a cântat aproape de cele mai multe ori: 12 (primul loc îi aparține lui Harry Theyard cu 13 apariții în 1975).  Nu e de mirare că succesul lui Vasile Moldoveanu în această operă, amplificat de trasmisiunea în direct la TV făcea ca tenorul să nu mai fie strigat pe nume, în acea perioadă ci: Luigi! Uite-l pe Luigi! Cu greu poate fi găsită o dovadă mai clară a succesului.

La Metropolitan, doar Richard Tucker (33) a cântat de mai multe ori decât Vasile Moldoveanu (27) rolul lui Gabriele Adorno. Un loc doi într-un clasament all-time care vorbește de la sine – practic, un sfert din numărul total al spectacolelor cu Simon Boccanegra de la Met, de la premieră și până la data ultimei sale apariții în rol (27.03.1986) și o cincime din numărul total, de până azi! În același timp,o companie selectă la metropolitan, tenorii celebri care au mai cântat rolul lui Gabriele Adorno fiind Giovanni Martinelli (15), Carlo Bergonzi (3), sau Plácido Domingo (9).

În Manon Lescaut, Moldoveanu a cântat rolul lui Des Grieux de 14 ori. Ce înseamnă acest lucuru? Pe locul 4, după Enrico Caruso (37), Ermanno Mauro și Richard Tucker (28) și John Alexander (16), dar mai înaintea lui Giovanni Martinelli (12), sau Beniamino Gigli (10) sau chiar al unuia dintre cei mai rafinați interepreți ai rolului, Jussi Bjorling (8).

Ce mai e de adăugat? Doar atât: A fost unul dintre cei mai mari tenori ai lumii și toate operele de pe Pământ s-au bătut pentru el. Doar țara lui nu l-a vrut…

Emisiunea despre Vasile Moldoveanu o puteți vedea aici:

Un comentariu la “The American Dream (II): Il Principe Ignoto

  1. Pingback: O intalnire providentiala: Maestrul Vasile Moldoveanu | CristinaRadu's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Noiembrie 22, 2013 de în Muzica, Spectacole şi etichetată , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.475 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: