Cine este „Opera Magazine„? Este „The world’s leading opera magazine” după cum anunță sloganul lor, pe care nu-l contestă nimeni. În ultimul număr, cel pentru luna Februarie 2015, în această revistă a apărut cronica la spectacolul de deschidere a stagiunii de la Opera Națională București, cu opera „La traviata”. De ce abia acum? Pentru că publicația britanică ține să-și informeze cititorii despre cât mai multe spectacole relevante din lumea largă, iar anul 2014 a fost destul de aglomerat, astfel încât abia acum au început să fie tipărite cronicile pentru evenimentele din toamnă. Articolul este scris de autorul acestui blog și este practic un rezumat al cronicii pe care am publicat-o după premiera de pe 30 Octombrie: „Un început de poveste: Traviata 2014 de la ONB„. Reproduc în continuare cronica din „Opera Magazine”, tradusă în limba română.
România
București
Stagiunea Operei Naționale București s-a deschis pe 30 octombrie, cu o nouă producție a operei La Traviata. Răzvan Dincă, directorul general al instituției, a dus la bun sfârșit un plan ambițios – renovarea în numai trei luni a clădirii construite în 1953 (arhitect – Octav Doicescu) – și l-a angajat pe regizorul Paul Curran pentru a monta prima producție a stagiunii. Rezultatele? O acustică total refăcută în auditorium și o premieră sold out, care a atras interesul mass media chiar în weekend-ul alegerilor prezidențiale.
Curran a plasat temporal opera în Parisul anilor ’50. Decorurile, realizate de Gary McCann, reprezentau interioare cu candelabre și cu pereți – puzzle, construiți din panouri decorate în stilul belle époque, având ca sursă de inspirație arhitectura eclectică a Bucureștiului. Dar România este încă o țară conservatoare din punct de vedere moral, prin urmare au existat multe momente, în special în actul II, în care acțiunea a părut mai contemporană decât și-ar fi dorit regizorul. Sala de bal din primul act a fost iluminată în mod spectaculos de Paul Hackenmueller și s-a transformat într-un culoar întunecos, care ducea spre moarte, pentru ultimul act. Cu toate acestea, utilizarea permanentă a acelorași decoruri în diferite combinații a devenit la un moment dat monotonă. Mișcarea scenică, atât a soliștilor cât și a corului, a fost fluidă și naturală.
Orchestra nu era încă obișnuită cu noua acustică a sălii, dar dirijorul Alexander Prior, în vârstă de 22 de ani, a condus-o cu rezultate extraordinare, de la preludiul lent la dansul alert al matadorilor, până la actul final, romantic și emoționant. Au existat două distribuții, fiecare având câte două reprezentații. În prima seară, Aurelia Florian a oferit o interpretare solidă a rolului, depășind dificultățile din „Sempre libera”, aducând emoție reală în „Amami, Alfredo” și cântând cu bun gust și reținere „Addio del passato”. Alfredo a fost tânărul tenor Ioan Hotea, recent trecut de la Rossini și Donizetti la rolurile lirice ale lui Verdi. Deși timbrul lui s-a dovedit de bună calitate, cu o strălucire metalică, vocea sa a fost, totuși, prea ușoară pentru acest rol. Ionuț Pascu a fost impecabil în rolul unui Giorgio Germont tradițional, dar complex, iar timbrul său de bariton liric a scos la iveală toate nuanțele personajului.
Spectacolul cu a doua distribuție (31 octombrie) a prezentat o evidentă lipsă de gust de la început până la sfârșit. Violetta lui Siphiwe McKenzie a pierdut toate bătăliile purtate cu coloratura, iar Germont père cântat de Iordache Basalic a ignorat și frazarea și dicția. Singura consolare a fost Lucian Corchiș, un Alfredo clasic, liric, dar care nu a reușit să salveze seara.
Alexandru Pătrașcu
Opera Magazine, februarie 2015
Adaug aici și o galerie foto a acelor seri cu Violetta Valéry, la ONB.
Despre Opera 
Deci dumneavoastra ati scris pentru Opera Magazine! Mi se pare tot atat de important cat e ca se publica in Opera Magazine ceva despre Opera din Bucuresti si La Traviata !! Bravo!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Da, eu am scris…
ApreciazăApreciază
Ma bucura reusita dumneavoastra.E binemeritata.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Da, am văzut
ApreciazăApreciază
🙂 Ăsta e unul dintre motivele pentru care ezit să fac o rubrică de off-topic. Pentru că nu e un blog de bârfe, zvonuri și speculații. Dintr-un interviu al lui Răzvan Dincă de acum câteva luni reieșea că Falstaff ar fi Ștefan Ignat, deci singurul rol de bariton care ar mai rămâne ar fi Ford… Vom vedea.
ApreciazăApreciază
Ce e clar?
ApreciazăApreciază
Rămâne de văzut, cum va fi. Depinde și de viziunea regizorului. Iar rolul e diferit de cele din repertoriul curent al lui Ștefan Ignat, eu cred că nu se poate anticipa nimic.
ApreciazăApreciază
Nu cred, și mai degrabă nu în rău. Pentru că Falstaff e altceva. Nu e o linie lungă și modulată cum e Germont sau Jago. E sacadat, e expresie, suflu scurt, mai degrabă îl avantajează.
ApreciazăApreciază
[…] iar în fosă un senzațional Alexander Prior. Un spectacol despre care am scris și în revista Opera din Marea […]
ApreciazăApreciază
[…] treilea articol în această publicație (celelalte două fiind despre premierele de la ONB cu „La traviata” și „Falstaff”). Traducerea cronicii, în […]
ApreciazăApreciază
[…] treilea articol în această publicație (celelalte două fiind despre premierele de la ONB cu „La traviata” și „Falstaff”). Traducerea cronicii, în […]
ApreciazăApreciază
[…] bucureștean la tendințele europene. Dovezi sunt multe: Falstaff-ul lui Graham Vick, sau Traviata lui Paul Curran (azi exportată la Opera din Philadelphia – o premieră), precum și mica […]
ApreciazăApreciază
[…] foarte bine peste șocul inițial și să devină o piesă de bază a repertoriului. Cât despre Traviata, azi exportarea producției la Philadelphia este un motiv de mândrie și demonstrează că […]
ApreciazăApreciază
[…] Am publicat patru articole în revista „Opera” (UK), despre premierele românești cu La traviata, Falstaff, Parsifal și despre opera din cadrul Festivalului Enescu. Am început un blog pe […]
ApreciazăApreciază
[…] și un interviu cu Paul Curran și această foarte frumoasă montare a atras și atenția presei internaționale, după mulți […]
ApreciazăApreciază
[…] mașinile Dacia cu patentul și sârma, se întâmplă și lucruri neașteptat de bune. Rigoletto, La traviata, Falstaff sau Œdipe la ONB, aducerea producțiilor franceze ale lui Andrei Șerban la Iași (au […]
ApreciazăApreciază
[…] mașinile Dacia cu patentul și sârma, se întâmplă și lucruri neașteptat de bune. Rigoletto, La traviata, Falstaff sau Œdipe la ONB, aducerea producțiilor franceze ale lui Andrei Șerban la Iași (au […]
ApreciazăApreciază
[…] Și ce sezon! Pe timpul verii, clădirea a fost renovată, iar primul spectacol a fost La traviata, în regia lui Paul Curran, celelalte premiere anunțate atunci fiind Falstaff (regia: Graham […]
ApreciazăApreciază
[…] este destul de aerisit, cu reluările celor mai nefericite producții din repertoriu, cu excepția Traviatei pusă în scenă de Paul Curran (27 Noiembrie). Deși ONB deține două producții de Graham Vick […]
ApreciazăApreciază