Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Evgheni Oneghin la Viena


într-o sâmbătă, 25 aprilie 2015, Wiener Staatsoper
Piotr Ilici Ceaikovski: EVGHENI ONEGHIN
Dirijor: Louis Langrée, Regia: Falk Richter
Peter Mattei (Evgheni Oneghin), Maija Kovalevska (Tatiana), Charles Castronovo (Lenski), Jongmin Park (Prințul Gremin), Suzanne Hendrix (Larina), Elena Maximova (Olga), Aura Twarowska (Filipievna), Hans Peter Kammerer (Hauptmann, Saretzki), Norbert Ernst (Triquet)
Producția din 2009 a lui Falk Richter pentru Evgheni Oneghin de la Wiener Staatsoper nu este prea fericită. Economică, pe lângă ea Falstaff-ul lui Vick de la București e strălucitor. Există o translație în contemporaneitate, dar una reductivă, din păcate. Decorul, atâta cât este el, format din cărămizi translucide care sugerează ca material gheața, induce o răceală inerentă într-o operă în care sentimentalismul și pasiunea dogoresc. În primele tablouri, atmosfera provincială, cu tot ridicolul aferent, este înlocuită de ceea ce ar semăna cu un hotel din gheață, așa cum e cel care se construiește iarna în munții Făgăraș. Nu văd de ce provincialismul ar putea fi înlocuit de consumerism. Prostul gust, ca numitor comun al celor două lumi, nu este suficient. Cât despre balul din ultimul tablou, aici nu erau decât o scară și niște benzi verticale, destul de late, construite din niște cristale la fel de reci precum gheața de până atunci. Așa zisa tușă romantică era dată de câteva cupluri de balerini încremeniți într-o îmbrățișare sub o banalizată ninsoare, cvasipermanentă, indiferent dacă se strângea recolta (debutul primului act) sau nu.
Evgheni Oeghin @ Wiener Staatsoper, regia Falk Richter (imagine din stagiunea 2010-2011)

Evgheni Oeghin @ Wiener Staatsoper, regia Falk Richter (imagine din stagiunea 2010-2011)

Acesta ar fi cadrul în care l-am văzut pe baritonul Peter Mattei, probabil cel mai bun Evgheni Oneghin din zilele noastre. Într-adevăr, nu există nimic echivalent cu lirismul din vocea sa, cu rezonanța vibrației pe care o folosește cu inteligență și gust la finalul oricărei fraze și nici măcar cu postura sa elegantă și impunătoare (are 1,96 m!). E rolul lui, din 2007, de la acel debut la Festivalul de la Salzburg, cu Barenboim dirijor, și numai al lui… Tatiana lui a fost Maija Kovalevska, cea care a debutat la Viena tocmai cu acest rol, în 2010. A convins, din nou, soprana letonă are un farmec al ei și îi vine rolul turnat, o voce limpede, de soprană lirică, pe care lumea operistică o așteaptă deja în roluri mai grele. O mare atracție a fost și Charles Castronovo, care debuta în rolul lui Lenski. A reușit, cu brio chiar, deși a sunat mai puțin poetic (vezi liric) decât se obișnuiește, a fost un Lenski viril și pasional, latin, dacă vreți, dar foarte convingător, mai ales în scena balului de la ziua Tatianei, dar și în marea sa arie.
De altfel, au fost mai multe debuturi în diverse roluri ale celei mai celebre opere a lui Ceaikovski: Elena Maximova – Olga, sau Suzanne Hendrix – Larina, ambele cântând bine, dar fără să-și pună amprenta pe rolurile lor, în schimb publicul a fost impresionat de un tânăr bas, Jongmin Park, un Gremin mai degrabă lipsit de greutate. Mai mult am fost atras de profesionalismul și de calitatea Aurei Twarowska, din trupa permanentă de la Wiener Staastoper, care a fost o Filipievna foarte convingătoare. Debutul lui Pavel Kogaltin în rolul lui Triquet a fost amânat, în locul său cântând, cu limite, dar cu un joc scenic de seducător epuizat, Norbert Ernst.
Peter Mattei

Peter Mattei

În mod cert, Mattei a fost starul serii, alături de el strălucind și francezul Louis Langrée, care a condus o orchestră excepțională: sunt atâtea culori pe care Ceaikovski le-a pus în partiturile suflătorilor, încât falanga vieneză, încurajată de acest dirijor, a părut că scoate mai multe sunete decât în mod obișnuit! Sigur că era aceeași partitură, doar că Langrée a văzut, dincolo de operă, și simfoniile lui Ceaikovski, dar l-am observat și cum se bucura în cupletul lui Triquet (care e în limba franceză), aproape cântând odată cu tenorul de pe scenă.

A doua zi, urma să aleg între Paavo Järvi și Riccardo Muti, care aveau aproape același program (Mozart și Bruckner) la Wiener Symphoniker și respectiv Wiener Philharmoniker, la matineu (ora 11). Ce-am ales și cum a fost, în curând… Galerie Foto:

2 comentarii la “Evgheni Oneghin la Viena

  1. Pingback: Mozart și Bruckner la Konzerthaus | Despre Opera

  2. Pingback: Evgheni Oneghin și o nouă Tatiana | Despre Opera

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.439 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: