Când muzica trebuie să tacă


Ar fi trebuit să povestesc despre cum au fost Leo Nucci și Elena Moșuc la Iași. Sau despre cum a fost Emma Kirkby la București. N-am ajuns nici la Opera Națională Iași și nici la Palatul Bragadiru. Concertele s-au anulat. Apoi, mergând spre gară, i-am întâlnit pe toți trei. I-am întrebat ce s-a întâmplat. Nu mi-au răspuns. Au început să cânte a cappella un Requiem. Lacrimosa.

M-am trezit; era doar un vis. Realitatea arăta diferit.

Uneori, muzica trebuie să se oprească, iar publicul să tacă și el. Colectiv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.