Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Gala care a umplut paharul


O duminică plină de sentimente foarte puternice pentru cei care iubesc opera și baletul. La aceeași oră la care TVR începea difuzarea Galei Operelor Naționale, Antena 3 transmitea emisiunea „În premieră cu Carmen Avram”, despre evenimentele care au dus la distrugerea companiei de balet condusă de Johan Kobborg la ONB.

„Fantomele de la Operă” (cum s-a numit episodul) a fost o experiență dureroasă. Rememorarea alungării balerinilor de către șovinii de la operă, protejați de politicieni catastrofali (Alexandrescu, Dâncu, Șuteu), a provocat suferință. Pentru o poziționare jurnalistică echidistantă, spectatorii au fost nevoiți să înghită din nou toate minciunile managerului „excepțional” privind abracadabrantele contexte din cauza cărora Johan Kobborg nu poate fi director artistic al baletului, dar Zanello (îngânând servil bâiguielile directorului) poate fi. Situația de la ONB continuă și azi să fie revoltătoare, tocmai pentru că nu există nici o regulă și nici o politică ce ar putea să prevină măcar (căci de reparat nu s-a ostenit nimeni) repetarea scandalului din Aprilie, dacă nu e totul pe placul sindicaliștilor ONB.

Emisiunea poate fi revăzută la acest link:
http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/fantomele-de-la-opera-386.html

Alina Cojocaru alungată de la ONB în Aprilie 2016

Alina Cojocaru alungată de la ONB în Aprilie 2016

În același timp, pe scenă și transmisă pe posturile naționale, se desfășura unul dintre cele mai de prost gust spectacole ale „șcenei” (sic!) lirice românești: Gala Operelor Naționale. Un soi de Oscar al Operei, de cea mai jenantă factură, cu nominalizări incredibile și cu gir politic deșănțat.

E suficient să privești lista de nominalizări: dirijori precum Calvo sau Hussain lipsesc, tot așa cum regizori precum Vick sau Fulljames nu există, iar balerini ca Trzensimiech, Minoiu sau Velicu au fost pur și simplu ignorați. Criticii (aceleași personaje jalnice: Popa, Arvunescu, Săndulescu, Florea) care au format juriul se scuză că nominalizările aparțin conducerilor teatrelor de Operă, dar nu-i împiedica nimeni să întrebe de ce mari artiști nu au fost nici măcar nominalizați, în timp ce nulități autohtone sau cvasiinternaționale urmau să fie premiate.

O analiză completă a tuturor absurdităților din nominalizări puteți citi în articolul lui Doinel Tronaru din Adevărul, Manon, omorâtă a doua oară.

15589702_10155062139715695_5519681627227115605_n

Beatrice Rancea a reușit să atragă giranți morali care s-au văzut târâți într-un spectacol dezolant, de o calitate foarte slabă și de un prost gust inegalabil. Nelly Miricioiu, celebra soprană, a cedat vanității de a fi premiată pentru întreaga activitate și a și cântat, lamentabil. La 65 de ani, spectacolul pe care l-a dat a fost traumatizant, din vocea ei n-a mai rămas absolut nimic. În schimb, Eugenia Moldoveanu a declinat invitația, spre lauda ei. Nu-i nimic, au fost prezenți Radu Duda, cel care de dragul unor concerte pe care nu le plătește e în stare să se asocieze cu Tiberiu Soare, liderul revoluției sindicaliste promediocritate de la ONB, sau Gabriela Firea, aterizată și ea în mijlocul bâlciului, ținându-se de mână cu amfitrioana. De Vasile Dâncu nici nu mai vorbim, suficiența lui semidoctă chiar rezona cu lipsa de înălțime a momentului. La fel și paharul amar înghițit până la fund de Corina Șuteu, îndoind și ea „scândura sfântă”. Dacă a lipsit ceva? Da, au lipsit popii și crucile, cu care ne obișnuise organizatoarea acestei mascarade, la Iași, în edițiile precedente.

Nici măcar Roberto Alagna nu a reușit să atenueze disconfortul acestui fake, tot așa cum nici Leo Nucci n-a reușit la ediția precedentă de la Iași. Pentru că Opera Națională asta a devenit: un fals grobian aruncat în față publicului.

Update: ONB a inventat un concept unic: exclusivismul pe bani publici. Gale plătite generos din bugetul de stat sau local unde 80% din locuri sunt ocupate prin invitație.

Adică sunt ei între ei pe banii noștri.

4.200 € a încasat ONB din vânzarea a 200 de bilete, restul de 750 de locuri fiind rezervate pentru invitați dintre care mulți nu au venit.

150.000 € a plătit Primăria București pentru Gala Operelor Naționale

80.000 € a încasat Roberto Alagna

(Cifrele sunt preluate de la Floriana Jucan, Q Magazine)

Presa n-a cruțat deloc gala. Adevărul a titrat și online și în ediția print: Opera de două parale, iar criticul de teatru Doina Papp a criticat-o vehement: Vedere de pe lampă. Marginalii şi marginali la Gala Operelor Naţionale 

Întrebările sunt clare:

De ce cheltuiește ONB banul public pe atâtea gale penibile?

Cu banii pe care i-a dat pe patru gale, Beatrice Rancea ar fi putut plăti o întreagă garnitură de staruri să cânte într-o producție a operei două spectacole la rând. A preferat mereu populismul și cultul personalității, abdicând de la orice idee de profesionalism.

Când se va pune stop acestei bătăi de joc?

Așteptăm răspunsul noului guvern. Să sperăm că e mai breaz decât cel vechi.

34 comentarii la “Gala care a umplut paharul

  1. Vlad W
    Decembrie 19, 2016

    Minunata poza aleasa pt articol! (artistul, mina in mina cu puterea – inainte!)

    Eu sper sa intre in istorie cind vorbim de aceasta perioada artistica locala (are sansa sa devina o emblema visuala puternica a epoci – care poate sa explice mult despre relatiile intre artisti autohtoni si politica, si despre o mare parte din managementul artistic in cultura noastra, din pacate).

    Cit despre eveniment – foarte fortata toata seara, cu multe scapari catre un kitsch sufocant , si unul fara nici un has (sau auto-ironie salvatoare). Tin minte in special de discursul Doamnei managerese de la inceput, un jenant 3-5 minute de auto-promovare fara nici un pic de umilitate (intradevar un cult de personalitate – cu accente comuniste si lingusitoare fata de politicieni prezenti).

    O interbare ar fi cum sa simtit Andrei Serban in aceasta seara?

    Cum ar evalua el continutul si perstatia acestei ‘Gale’? (cred ca sar integra foarte bine in critica sa fata de cultura kitschului din romania, mediocritati / comoditati artistice si politica corupta din tara – toate presente pe scena fara ascuns).
    Poate ar trebui sa se simta un pic patat si el, prin contributia sa la acest eveniment glorious? (poate de asta a refuzat ca ‘Lucia’ sa intre in competitie anul trecut?)

    Si pacatul vine si din faptul ca existenta unor premii nationale – serioase si independente – pt Opera/Balet ar fi fost o idee foarte buna!.

    Pacat ca nu avem asa ceva in aceasta tara inca, acesta incercare fiind foarte departe de ce ar trebui sa fie – un real set de premii, independente si serioase, care sa sustina si sa sublinieze performanta de nivel real. Un set de premii fara manipulari grosiere facute de ‘organizatori’ galei – care sunt aceiasi care produc spectacolele si in acelasi timp cei care dau nominalizarile (dar si cei care produc aceasta comptetitie inchisa si manevrata!)

    Groaznic de murdar acest sistem de premii (si de cultura) – si un sistem ‘unic’ al lor in lume – (un cuvint des folosit, adeasea despre ‘reusitele artistice’ ale acestor institutii)

    Apreciat de 1 persoană

    • despredemnitate
      Decembrie 19, 2016

      Andrei Șerban tinde să nu simtă nimic. Anul trecut a fost el făcut cetățean de onoare al Iași-ului. Se pare că în Moldovea, cetățeniile de onoare sunt la discreția doamnei Beatrice (cum i se spune repectuos).
      Șerban a avut însă umor, l-a întrebat pe primar de ce nu-i dă și o bucată de pământ, dacă e atât de prețuit de urbe.

      Apreciază

  2. Mefisto
    Decembrie 19, 2016

    Din pacate’,Doamna Beatrice ‘nu reuseste nici o performanta,toate ideile (unele bune,ce tin de imaginea ‘de ultima ora’ a ONB-gen brazi impodobiti,dar excesiv de multi,covor rosu pe treptele de ciment spart de la intrarea artistilor,plombarea ‘craterelor’ din asfaltul curtii din spate-altele proaste ce tin de partea artistica,-gen ‘gale’,si alte kitchuri ce se mai desfasoara in foyer,de calitate indoielnica,mici serate muzicale prestate de artisti obositi,intre doua trenuri,sa ‘prinda’ si alte colaborari- Ei…dar daca vorbim ‘despre demnitate’ ,trebuie evidentiat apogeul la care s-a ajuns dupa scandalul -de acum,mondial-: ‘marele,minunatul,unicul’ Tiberiu Soare va ajunge ,in sfarsit,prim-dirijor la ONB concurand singur ! Asta e rasplata pt razmerita :datorita lui s-a schimbat conducerea,iar ‘Conducerea’ are grija sa nu stie nimeni din tara sau din afara ei de cel mai ravnit post,cu categorie maxima ! Greu de crezut ca nici un alt dirijor nu a dorit sa vina aici. Uimitor,rusinos !

    Apreciat de 1 persoană

  3. David Durand
    Decembrie 19, 2016

    Sentimentul de neputinta, jena si dezgust care m-a cuprins ieri seara , este greu de descris. A fost aceasta Gala picatura care a umplut paharul ? Imi spun de fiecare data ca mai rau nu se poate, dar iata ca s-a putut. Am avut un concentrat de prost gust, infatuare, servilism, incultura si negare a valorii. Un fard tipator si vulgar care incearca sa mascheze faptul ca pe scena ONB nu se mai intampla nimic.

    Apreciat de 1 persoană

    • despredemnitate
      Decembrie 19, 2016

      Pentru mine a fost picătura care a umplut paharul. N-am prea comentat nimic despre primele 3 gale, una mai nejustificată ca alta. Grotescul de aseară a fost prea mult.
      Evident, dacă interimara rămâne la ONB, aceste gale vor continua sufocant, cheltuind bani publici pentru ca spectatorii să fie alungați pur și simplu din sală.
      Nu trebuie decât un minimum de luciditate politică pentru ca această stare de lucruri să înceteze.

      Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 19, 2016

      Da, a umplut paharul. Sper ca noul ministru al culturii s-o dea afară pe interimară, cu toată parada de pile pe care a adus-o pe scenă aseară

      Apreciază

  4. Groucho
    Decembrie 19, 2016

    Ma intreb ce-a cautat Alagna la asa un balci. Cred ca habar n-a avut la ce vine. Sau poate ca oferta a fost de nerefuzat (onorariu maxim pentru efort minim).

    Apreciat de 1 persoană

    • Marius
      Decembrie 19, 2016

      Si eu cred ca omul n-a avut habar de cum va arata evenimentul per total. Posibila si oferta de nerefuzat, avand in vedere larghetea d-nei negre a operei romanesti.

      Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 19, 2016

      Se vorbește de un onorariu imens, mai mult decât câștiga Kobborg într-un an întreg. E interesant de aflat și cât a costat „șocul cultural” al Văduvei vesele.
      Nu de alta, dar s-a făcut atâta caz de banii de la balet încât chiar trebuie demontate minciunile.

      Apreciază

    • ION
      Decembrie 25, 2016

      Dacă este adevărată suma de 80.000 €,sumă care ar fi fost încasată de Roberto Alagna,atunci comentariile sunt de prisos.
      Se aruncă cu banii,de parcă nu s-ar fi găsit alte locuri mult mai „fierbinți”,care să astupe carențe manageriale. Dar asta ține de bucătăria internă a instituției.
      Dar dacă Doamna are „acoperire” în acte,nu avem ce zice altceva…decât să constatăm că Roberto l-a prins pe Dumnezeu de picior. Chiar ar fi fost prost să nu fi profitat de o așa mână largă !
      După cunoștințele mele,un solist de calibrul lui,încasează pe spectacol,cca. 15.000-18.000 € brutto ! Deci,în mână i-ar rămâne cca.10.000-12.000. Vă spun,ca unul care se „învârte” oarecum în mediul lor,fiind la Opera de Stat din Viena de câțiva ani buni…și lumea mai vorbește,ba chiar mai și citește în presă,onorariile estimative ale starurilor acestor timpuri.
      Urmăresc cu tristețe evoluția evenimentelor din ONB și ca unul,care a activat în domeniu,poate mai mult pe scena de concert până să părăsesc România,nu-mi rămâne decât să aștept ziua cand se vor calma apele și-n teatrele noastre lirice.
      De exemplu,Clujul…care merge din ce în ce mai bine și cu perspective deosebite. Felicitări,stafului de conducere !
      Îmi crește inima de bucurie când am ocazia să ascult/urmăresc evoluția unui artist român pe scena Operei din Viena și mă mândresc că avem,noi românii,o așa genă.
      Atunci,de ce nu se găsește o soluție ? În orice situație există un compromis,la modul rezonabil. Haideți,să fim și noi…REZONABILI.

      Apreciază

      • despredemnitate
        Decembrie 25, 2016

        De exemplu, Clujul… unde directorul operei ar vrea ca un critic să-i trimită cronica spre aprobare, să dea el bun de tipar.
        Și care ia drept ofensă națională dacă nu se scrie superlativ în presa internațională despre el.

        Apreciază

  5. Ana
    Decembrie 19, 2016

    Mie mi- a placut ! Eu cred ca avem nevoie si de Gale de ” Oscar”!

    Apreciază

    • Mefisto
      Decembrie 19, 2016

      Sigur ca e frumos…vedem rochii..vedem cum ‘se mai tin”fostele stele…ne aratam si noi ca ‘lumea buna’…Dar nu trebuie si calitate? Si ,asa cum nu intelege nimeni risipa de lumini din (doar !) centrul Bucurestiului,nici risipa fara beneficii REALE a acestei gale gazduite de ONB ramane de neinteles.Si…cum sa alaturam’ Oscar’ la asa ceva?> chiar vi se pare comparabil? sau maimutarim ‘Oscarul’….

      Apreciat de 1 persoană

      • sorin
        Decembrie 19, 2016

        Eu zic ca in top e rochia vargata si tricotata, colorta si bulevardiera, asortata cu pantofi „somon” si cu o gecutza dintr-un material incert si cu eterna coafura de „batut mâtze in cap” a d-nei Arvunesu, aflata si ea la bagare in seama in juriu si care ne-a umplut generos vreo 5-6 minute cu un speach de genul celor cu care isi gratueaza nefericitii ascultatori la radio, inainte de a anunta doua premii pe care nu le-a dat nimanui. Emblematic!!!
        In alta ordine de idei, poza mi se pare splendid prinsa – e suficient sa te uiti in ochii lor!!!!! No other comment.

        Apreciază

  6. ION
    Decembrie 19, 2016

    Sunt la Opera din Viena de 14 sezoane,dar așa ceva nu se întâmplă în teatre de rang înalt.
    Doar la noi în România se practică această „ierarhizare” a valorilor românești. Jenant.
    Mă întreb, care este sistemul de operare/valori după care se cântărește valabilitatea unui interpret ?! Cum se pune rigla,în lung și-n lat…sau cum?
    Cât despre doamna manager,nu pot spune decât că nu-mi inspiră mai nimic…nimic mult. Mult fard pe o față obosită.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Marius
    Decembrie 19, 2016

    D-na Rancea a distrus si divizat, pe principiul lui Machiavelli, colectivul de la ONRI. Si-a extinsa prezenta malefica si la ONRB, unde a continuat sa-si etaleze, ca un corb prevestitor de nenorociri, vasta panoplie de activitati pseudo-intelectuale, bazandu-se pe relatiile sale politice si economice.
    Fara a dori sa jignesc publicul iesean, remarc faptul ca majoritatea acestuia s-a lasat sedus de paradele grotesti, pline de kitch, pe motivul ca „d-na Rancea a revitalizat interesul pentru Opera, a adus sponsori, a adus vedete”, etc.
    Stiti cu ce pret a adus d-na Cruella DeVille, „vedetele” la Iasi? Cu pretul eliminarii a 90% din artistii locali, din productiile ONRI. Si nu oricum au venit „vedetele”, ci pe onorarii exorbitante, in timp ce artistii cu valoare si vechime de la ONRI stagnau, luni de zile, fara un rol cat de mic, si pe salarii penibile.
    „Domnia” „domniei sale” la ONRI, a fost marcata de scandaluri, procese si de un suicid misterios al unei tinere sperante a acelui colectiv, basul Octavian Dumitru. Gurile rele spun multe despre posibila implicare morala a „doamnei” in chestiune, in impingerea acestui tanar catre gestul suprem.
    Acum si-a dus kitch-ul la Bucuresti, unde continua sa semene furtuna, dezbinare si controverse.
    Generalizand cele de mai sus, afirm ca nu imi fac sperante ca vreun guvern ar putea corecta zeci de ani de abuzuri si neglijenta in domeniul cultural.
    Schimbarea mentalitatilor, a prioritatilor si viitorului culturii ar trebui sa vina in primul rand, de la public si de la artisti, printr-o mai buna informare si educare, printr-o atitudine diferita fata de actul cultural. Atata vreme cat invidia, mojicia, kitch-ul, interesele politice si prostul gust vor dainui, nimic nu se va schimba.

    Apreciază

  8. David Durand
    Decembrie 19, 2016

    Asistam neputinciosi la invazia mediocritatii si prostului gust la ONB. Revederea reportajului de pe Antena 3 mi-a reamintit ce am pierdut si cu ce am ramas. Astept cu nerabdare cronicile elogioase la noua premiera de balet . Cum a fost bine, cum s-a revigorat baletul, cum se lucreaza in armonie ca intr- un ” stup de albinute” . Impresia mea: o mediocritate slabuta si fara suflu. Un ansamblu In diminuare de performanta si de solisti inegali. Dar asta e ! Cu trei spectacole de balet pe luna,la ce ne putem astepta ?

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 19, 2016

      Deocamdată, cronicile sunt dure. Vedeți Doinel Tronaru și Doina Papp în Adevărul.
      Doar România Liberă s-a păcălit (haha!) și, evident, un ziar aservit excepționalului manager de la Iași (Ziarul de Iași).

      Apreciază

      • David Durand
        Decembrie 19, 2016

        Inca nu am vazut cronici detaliate la Tricornul si Amorul vrajitor. In orice caz , reportajul de la Antena 3 a scos din hibernare cateva din figurile grobiene de la ONB. Indignarea doamnelor Sevastia , Oana si Sena se revarsa din nou pe Facebook.

        Apreciat de 1 persoană

  9. Luca
    Decembrie 20, 2016

    „Un barbat a fost gasit mort in cladirea Operei din Bucuresti ” – sursa Hotnews.
    Ca-n filme ..

    Apreciază

  10. Romania de cacat
    Decembrie 20, 2016

    Dar kobborg ce a avut cu mine sa nu ma angajeze eu care sunt un mega balerin. Ce treaba aveam eu cu una dintre partile astea politice. Mie jena de alina cojocaru ca chiar am crezut ca are un suflet . Dar eu muream de foame cand kobborg aveam salar 8000 de euro si am vazut contractele ca sa fiu sigur pe ce vorbesc ! Mie greata de toti oamenii care sunt alaturi de Alina si Kobborg.Multi romani buni dati afara , multi lasati fara nici un graur si fara nici un contract de angajare . Nevoiti sa fuge din Romania parca am fii caini nu artisti.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 20, 2016

      Puteți demonstra că sunteți un „mega balerin”?
      După scris nu prea se vede 🙂
      Just curious.

      Apreciază

      • Dana dana
        Decembrie 20, 2016

        chiar și în film apare un megabalerin 😂😂😂 cred că este același, după vorbă, după scris

        Apreciază

      • despredemnitate
        Decembrie 20, 2016

        Cine știe, IP-ul e din Iași, capitala capitalelor culturale.

        Apreciază

    • David Durand
      Decembrie 20, 2016

      In acest moment este plin baletul ONB de ” megabalerini „. S-a vazut bine la ultima premiera. O intrebare naiva : v-ati gasit locul printre ei dupa plecarea lui Johan Kobborg ? A fost de curand un concurs pentru postul de solist treapta 1: un singur concurent, un singur castigator. Candva promitator, azi o umbra a ceea ce a fost. V-a impiedicat cineva sa concurati si de aceasta data? Asteptam cu mult interes raspunsul !

      Apreciază

  11. Netrebko
    Decembrie 25, 2016

    Ar trebui sa va fie rusine, dnule Pastrascu. Dezinformati, improscati cu ura pe pagina de Facebook si ce e mai grav, mintiti. Doamna Eugenia Moldoveanu a declinat invitatia din motive obiective de familie (interesati-va inainte sa scrieti). Si, cu siguranta nu i-ar placea sa vada cum improscati cu noroi in generatiile vechi de artisti, care ce sa zic…or fi „relicve”, cum probabil veti ajunge si Dvs.intr-o zi, dar care au realizat intr-o zi din viata lor mult mai mult decat veti realiza Dvs intr-o viata intreaga. Dintr-o data, una dintre cele mai bine cotate soprane ale lumii ( nu e o parere personala, cititi critici) ajunsa sa fie criticata pentru ca nu va impartaseste parerea. Nu aveti pic de bun-simt?

    Apreciază

  12. ION
    Decembrie 25, 2016

    Dacă este așa,îmi cer scuze. Fiind de atâția ani plecat,sincer,nu cunosc aceste detalii care oricum nu-i fac cinste.
    Am pomenit de Opera din Cluj-Napoca, exemplu pentru alții,ca oază de liniște instituțională. Cel puțin,asta lasă să se înțeleagă la ora actuală.
    Comparând evenimentele din sânul teatrului,petrecute mai acum câțiva ani,trebuie să recunoaștem că există o cu totul altă stare de spirit. Cât de constructivă,nu știu.
    Mai departe,nu comentez…pentru că nu sunt în măsură să-mi dau cu părerea vis-a-vis de practica directorului.
    Cronicile care apar,sunt scrise de oameni supuși „servilismului” profesional (dacă vrei să mai aparții acestei tagme),pentru că altfel,nu ai parte de un trai decent în această lume. Se practică și la case mai mari. Din păcate…
    Pe de altă parte,cunosc și situații mai neobișnuite(pentru mine!), când la o colaborare cu Teatrul din Constanța,un solist(tenor) al ONB,și-a adus „cronicarul” după el…ca să scrie frumos de cum ducea stângul spre dreptul…sau cum glăsuia pe scândură.
    Transport,hotel etc…toate suportate din buzunarul colegului,doar de dragul de a se fi scris la modul laudativ în foaia de a doua zi. Desigur,asta se întâmpla cam între anii 1995-2000,dacă nu mă înșel.
    Vin din sistem,ca atare știu ce vorbesc…atâta doar,că mie unul,mi-a fost TOTAL străină această practică degradantă din punct de vedere moral.
    Deci,se pare că a fost o uzanță şi poate încă mai este,o dorință vădită,( mai mult sau puțin pe față) de a fi remarcat în presa de specialitate !
    Să fi dispărut între timp această uzanță,nu știu…deși mira-m-aş,dar se prea poate. Cum comentați ?

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 25, 2016

      Dovada cea mai clară că nu a dispărut este realitatea. Nici un critic „consacrat” nu a scris nimic despre ce s-a întâmplat la ONB astă primăvară. Scria New York Times, scria The Guardian, Frankfurter Allgemeine Zeitung, iar Popa, Avakian, Florea & Co. se ascundeau. Apoi, previzibil, toți s-au pus să laude, cu râvnă, noul management.
      Ce asemănare cu regimul de dinainte de ’89, când nu se vorbea decât despre măreția partidului, chiar dacă se întâmplase o catastrofă cu o zi înainte.

      Apreciază

      • ION
        Decembrie 25, 2016

        Din păcate este trist ceea ce semnalați.
        Parcă nu asta așteptăm de la criticii de specialitate…dar interesele sunt mult prea mari(de ambele părți).
        Pentru că altfel,nu-mi explic atitudinea lor. Dacă pentru un loc sigur în lojă și o invitație la recepția de după,să cobori ștacheta atât de jos,mai bine NU !
        Mă fericesc că am plecat din România deși încă mai păstrez în suflet și-n memorie,viu și nealterat,frumusețea momentelor artistice sub baghete autohtone renumite (Bacs,Simon,Andrescu,Mandeal, Mihăescu etc) cât și compania unor colegi de excepție.
        Au fost mult prea mulți,de aceea nu mentionez pe nimeni în mod deosebit ca nu cumva să uit pe careva.
        Cum nu pot uita colectivul de la Radio sau Ateneul Român,indiferent că a fost vorba de cor sau orchestră. Ca ei,și celelalte teatre lirice sau filarmonici din mai toată țara,unde am fost invitat.
        Tempi passati…
        Rămân totuși cu speranța că ne va fi mai bine și neregulile din teatrele de profil,vor dispărea încet,încet…dar sigur.

        Apreciază

      • despredemnitate
        Decembrie 25, 2016

        Exact asta sper si eu. Doar că, văzută de aproape, situația e dură.

        Apreciază

  13. Oana
    Martie 10, 2017

    Îmi permiteți să vă cer câteva sfaturi în vederea scrierii unui articol despre gală pentru revista școlii?
    Sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov și scopul deplasării mele la București a fost, să vă spun sincer, acela de a-l vedea pe Roberto Alagna, și nu de a asista la gală, pe care aș fi putut-o viziona și din fața televizorului, în condițiile în care aș fi fost cu adevărat interesată de premiile acordate – just, politic, sau cum or fi fost (cel mai mult mi-a plăcut premiul pentru cel mai bun coregraf – dacă tot a fost o singură nominalizare, nu știu de ce nu l-au acordat ca premiu special). Văzusem oricum o singură producție dintre toate cele nominalizate, și anume „Carmen” de la Iași, iar dintre artiștii nominalizați cunoșteam doar vreo doi, astfel încât nu m-aș fi putut pronunța în legătură cu jurizarea și acordarea premiilor (nu că ar fi contat, oricum). Gala, în sine, mi se pare ușor parodică, lucru pe care l-au observat până și părinții mei necunoscători, care s-au uitat la gala din 2015 la cererea mea (nu știam despre ce e vorba la vremea respectivă), abținându-se de la comentariile răutăcioase doar ca să nu mă supere în vreun fel, crezând că îmi face plăcere să urmăresc decernarea premiilor, până i-am lămurit că nu e cazul de așa ceva. Așadar, unicul meu motiv de a mă deplasa singură cu trenul până în capitală a fost Roberto Alagna, pe care îl admir enorm, astfel încât organizarea în sine a galei, care era pe punctul de a cădea în penibil (dacă nu a și făcut-o), nu m-a deranjat în absolut niciun fel.
    Pentru mine, spectacolul a fost unul minunat, determinându-mă să-mi împărtășesc experiența din decembrie cu colegii mei. Astfel, împreună cu doamna diriginte, am decis să public un articol despre gală în revista liceului. Problemele mele în procesul scrierii articolului, însă, apar la încercarea punerii într-o lumină cât se poate de obiectivă, dar nu în totalitate nefavorabilă, a aspectelor negative ale galei. Deoarece încerc să nu amestec politica în revista școlii, voi evita comentariile despre organizare sau despre nominalizări și premii, rezumându-mă la a le menționa. Cu toate acestea, chiar și doar precizându-le, nu știu cum să prezint gala într-un fel care să-i evidențieze defectele, dar fără a le exprima într-un mod prea dur și cu prea multă franchețe.
    Evitând detaliile legate de organizare, mă voi concentra asupra programului artistic. La acest capitol am câteva întrebări, întrucât nu știu cât subiectivism e necesar și cât depășește limita:
    În primul rând, așa cum am precizat mai sus, sunt o mare fană a lui Roberto Alagna. Din această cauză, mă tem că voi deveni mult prea subiectivă în analiza prestației sale din gală, nemaifiind capabilă să îi observ posibilele greșeli. Cu cât de mult obiectivism trebuie să îi privesc interpretarea în articolul meu? În ce măsură îmi pot exprima opinia?
    În al doilea rând, programul artistic a inclus-o și pe Nelly Miricioiu. Eu una nu știu cum cânta în tinerețe, dar, așa cum ați punctat și dumneavoastră în acest articol, a dat un spectacol mai mult decât dezamăgitor. Cum pot exprima acest lucru în articolul meu fără a o jigni în vreun fel?
    De asemenea, am de-a face cu cititori foarte puțin cunoscători ai operei. Cât de detaliat trebuie să fie articolul pentru a le capta atenția, fără, totuși, a-i plictisi și a-i informa inutil în legătură cu un subiect care, în fond, nu îi prea interesează?
    Vă mulțumesc anticipat!

    Apreciază

    • despredemnitate
      Martie 10, 2017

      Mulțumesc pentru comentariu și pentru o provocare realmente dificilă.
      Obiectivitatea unei cronici de spectacol e greu de atins pentru că depinde cel mai mult de onestitatea criticului, apoi de experiență, cultură (nu doar muzicală) și gusturi.
      Întotdeauna orice critică, oricât de bine intenționată riscă să supere pe cel criticat. Obiectivul unei critici nu este menajarea celui criticat.
      Drept urmare, dacă pentru dvs. a contat în primul rând să-l vedeți pe viu pe Roberto Alagna, scrieți despre asta, eventual subliniați-o menționându-l în titlu.
      Iar restului galei acordați-i atenția cuvenită, proporțional cu gradul de interes pe care l-ați avut față de nominalizări, desfășurare, momente artistice și orice alte observații.
      Sinceritatea e esențială. Important este ca impresia de ansamblu pe care o sugerați în articol să coincidă cu cea trăită în sală.
      Dificil de atins un echilibru, atâta vreme cât Roberto Alagna a cântat foarte puțin, într-o gală foarte lungă.
      P.S. Nelly Miricioiu cânta foarte bine în tinerețe.

      Apreciază

      • Oana
        Martie 15, 2017

        Mulțumesc mult pentru ajutorul și sfaturile oferite. Voi ține cont de ele, cu siguranță.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Decembrie 19, 2016 de în Cronica, Muzica, Nou și interesant, Premieră şi etichetată , , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.454 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: