În Sâmbăta aceea, 13 Mai 2017, Metropolitan Opera, New York (Live in HD)
Richard Strauss: Der Rosenkavalier
Dirijor: Sebastian Weigle, regia: Robert Carsen
O coproducție Metropolitan Opera; Royal Opera House, Covent Garden, Londra; Teatro Colón, Buenos Aires; Teatro Regio di Torino
Renée Fleming (Marschallin), Elīna Garanča (Octavian), Günther Groissböck (Baron Ochs), Erin Morley (Sophie), Marcus Brück (Faninal), Matthew Polenzani (tenorul italian)

A fost minunat! Începând cu producția lui Robert Carsen, un fel de neoclasic postmodern, răpitor de elegantă și plină de găselnițe ingenioase și terminând cu o execuție muzicală perfectă.

Renée Fleming retrăgându-se din rolul Mareșalei (și aproape de finalul carierei), la 58 de ani, după 70 de spectacole, a cântat și a jucat superb doamna perfectă în societate, care face diferența clară între slăbiciunile omenești ale vieții private și comportamentul public. Elīna Garanča și ea retrăgându-se din rolul lui Octavian, după o performanță cu totul remarcabilă, ideală chiar (și după ce s-a sărutat intens cu toate damele de pe scenă, în travesti). Extraordinara surpriză a acestui Günther Groissböck (Baronul Ochs), o voce mai puțin auzită în mainstream-ul HD, ingenuitatea lui Erin Morley (Sophie), burghezia lui Marcus Brück (Faninal) și chiar și stilul perfect al unei voci fără temperament al acestui Matthew Polenzani (tenorul italian), pe care Carsen l-a făcut să semene cu un fel de Caruso, toți au fost incredibili.

Și dincolo de toate acestea, echilibrul perfect al muzicii lui Strauss și al libretului lui Hugo von Hofmannsthal. Imaginați-vă pentru o clipă că povestea lui Cherubino din Nozze di Figaro traversează timpurile, continuarea fiind acest Der Rosenkavalier, în care muzica și libretul îl descriu cu atâta înțelegere pe Octavian/Macron, pe lângă care comentariile de astăzi sunt atât de vulgare, încât nostalgia legată de operă ajuge să fie atotcuprinzătoare. Și nu e de mirare că Rosenkavalier nu s-a mai dat la ONB de zeci de ani…