Într-o Sâmbătă, 26 mai, la Sala Palatului
MAMMA MIA!
Scenariul: Catherine Johnson, pe muzică de Benny Andersson și Björn Ulvaeus
Regia: Răzvan Ioan Dincă; Scenografie/costume: Eli Damanakis; Lumini: Daniel Klinger; Director muzical: Daniel Jinga
Mirela Vaida (Donna), Ana Munteanu (Sophie), Anca Țurcașiu (Tanya), Ecaterina Ladin (Rosie), Aurelian Temișan (Sam), Horia Brenciu (Harry), Adrian Nour (Bill), Silviu Mircescu (Sky)
Coregrafia: Violeta Dincă; Dansatori: Bogdan Boantă, Erik Bubui, Lilian Cărăuș, Tatian Gavrilă, Andra Gheorghe, Valentina Hainăroșie, Flavia Mihasan, Marius Moldovan, Svetlana Neagu, Roxana Niculae, Izabela Olariu, Vladimir Palamarciuc, Bianca Patriche, Dan Rima, Alexandru Săndulescu, Irina Strungăreanu, Florin Tănase, Silvia Uceanu

Iată, în sfârșit, un musical ca la carte. Un produs, ba chiar unul industrial, cu succes mare la public. Conceptul nesofisticat, cât se poate de corect politic prin feminismul pe care-l susține (ba chiar dând peste nas familiei tradiționale), a făcut ca Mamma mia! să vândă 16.000 de bilete în numai patru zile, la Sala Palatului. Și, important de precizat, proiectul a fost finanțat de firme private, în totalitate.

Un succes indiscutabil pe Broadway sau în West End-ul londonez, încă din 1999, Mamma mia! a confirmat și la București. Musicalul are la bază un scenariu simplu și direct, plin de situații amuzante sau serioase, însă muzica trupei ABBA este ceea ce atrage ca un magnet. După aproape patru decenii, ea rămâne la fel de proaspătă, aș putea spune că ABBA reprezintă în muzica pop/disco ceea ce înseamnă Mozart pentru muzica clasică. Toate hiturile lor sunt aici, în acest musical, și e greu de crezut că cineva ar putea rămâne neimpresionat de ele pe durata spectacolului, oricât ar încerca să-și reprime nostalgia, sau, în cazul celor tineri, descoperindu-le.

Răzvan Ioan Dincă a asigurat regia spectacolului, influențând decisiv cursivitatea acestuia, ajutat și de coregrafia eficace coordonată de soția sa, Violeta Dincă. Desigur, nu se punea problema unui concept „de autor”, dar dacă la final ți se pare că spectacolul a durat prea puțin, după ce ai cântat (măcar în gând) aproape trei ore, atunci regia și-a atins scopul. Cred că decorurile de la București au fost cele mai frumoase din istoria acestui musical, amintind pregnant de Santorini (acțiunea se petrece la o pensiune de pe o insulă grecească), iar completarea scenografiei cu proiecții video foarte literale, dar care adăugau perspectivă sau tentă arhaică imaginilor de pe scenă, a fost o idee cât se poate de reușită. Luminile au fost excelente, reamintind celor din sală (probabil mulți dintre spectatori au fost măcar o dată la mare în Grecia) de nopțile, amurgurile și răsăriturile de soare de la Marea Mediterană.

Artiștii de pe scenă au părut stimulați cu toți de ideea distribuirii lor într-un asemenea blockbuster și au jucat, au cântat și au dansat cu mare entuziasm. Horia Brenciu, Aurelian Temișan sau Anca Țurcașiu s-au ridicat la nivelul celebrității lor, dar Mirela Vaida a avut ceva în plus în ceea ce privește naturalețea și firescul jocului de scenă.

În fine, muzica a sunat nesperat de bine. Chiar dacă s-a cântat în limba română (adaptarea textelor fiind de bună calitate) și chiar dacă vocile și tehnica vocală ale artiștilor români difereau de original, reîmprospătarea aranjamentului instrumental a fost excelentă, piesele sunând parcă mai ritmat și mai dinamic decât pe ABBA Gold. „De vină” – maestrul de cor al ONB, Daniel Jinga, cel care a dirijat dintr-o mică fosă, bucurându-se chiar și de o apariție cameo în rolul preotului, din finalul spectacolului.

După spectacolele de la București, Mamma mia! pleacă în turneu la Cluj și pe litoral. Nu-l ratați!

Galerie foto: