Coerent cu ideologia social-democrată, PSD guvernează cultura într-un singur sens: accesibilitate mărită, dar cu costul renunțării la calitatea actului artistic. Mult, ieftin și prost. Spectacolele gratuite în piețe publice, în care muzica clasică și opera sunt vulgarizate, au devenit o normă, în timp ce instituțiile muzicale coboară standardele artistice tot mai mult în fiecare an, deși bugetul lor cumulat depășește jumătate din finanțarea publică pe care o acordă ministerul.
Continuăm monitorizarea situației de la Operetă, cea mai neperformantă instituție din domeniul artelor spectacolului, în subordinea ministerului culturii.
Opereta are acum un director care, în mod previzibil, e la fel de incompetent precum era și în timpul interimatului, căci nu se poate ca o dată din calendar, cea a concursului de proiecte de management câștigat de dna Bianca Ionescu, să provoace vreo epifanie managerială.
E totuși senzațional că Bianca Ionescu a reușit să depășească criticile legate de irosirea banilor pe o stagiune anemică și cu rezultate care bat toate recordurile de management greșit și să vină cu un proiect câștigător, pe care să-l susțină atât de înflăcărat la proba orală încât să răstoarne ierarhia stabilită la scris, unde se clasase pe locul doi. E chiar mare lucru să convingi o comisie din care făceau parte domnii Dan Dediu (fost rector al academiei de muzică) și Răsvan Cernat (numit ulterior director interimar la Operă) că soluțiile propuse în proiect sunt viabile.
Nimeni nu anticipa însă că asul ascuns în mânecă al acestui proiect de management și singura soluție pentru implementarea lui este o scrisoare în care-i cere lui Dăncilă „să se aplece” și să-i mai dea bani. Ceea ce nu știm dacă s-a întâmplat, guvernul alocând bani pe tot felul de prostii, în acord cu principiile enunțate mai sus.
From hero to zero
A fost o tragedie când Ceaușescu a dărâmat clădirea Teatrului Regina Maria în care funcționa Opereta, pentru a face loc proiectului Casei Poporului. Compania s-a mutat în sala Studio a Teatrului Național. Însă truditorii artei s-au adaptat în capitalism. Când sala Studio a ars, Moș Crăciun a venit mai devreme pentru angajați. Salariile se plăteau, dar ei nu aveau nimic de făcut. Cale liberă către antreprenoriatul artistic de proastă calitate. E clar că angajații Operetei se simt cei mai fericiți atunci când salarul merge dar nu au spectacole și se pot „apleca” spre proiecte personale (cântări la nunți, botezuri, în biserici sau prin parcuri). Presa era intoxicată de declarații despre cum n-au ei sediu, ce să facem, trebuie să ne hrănim copilașii cu un salariu care vine oricum și cu bonusuri din cântări.
Până când Răzvan Dincă a devenit director al Operetei și a vrut (ce tupeu!) să facă teatru muzical. Dovadă? Raportul de management din acea perioadă, abundent în proiecte artistice și cifre economice de neconceput azi. Cum ar fi venituri din bilete acoperind 15% din buget, în comparație cu prezentul, când acest procent a coborât sub 1%. Nu mai vorbim despre turnee, festivaluri, premiere etc.
Ștafeta a fost preluată de Alina Moldovan, care a dus o logică de internaționalizare a teatrului de Operetă: regizori străini invitați, francize de succes pentru musical, producții proprii spectaculoase, bătăi pe bilete. Îmi aduc aminte și acum câtă lume m-a rugat să le obțin un bilet la Fantoma de la Operă.
Vinovată că a adus Fantoma și alte spectacole care nu aveau 8 spectatori în sală ca acum, Alina Moldovan a fost suspendată în timpul unui proces penal intentat pentru omisiunea în declarația de avere a unui teren în valoare de 1000 euro, dobândit înainte de a lucra la Operetă. După aproape trei ani de lupte juridice, a fost achitată și repusă în funcție. Și-a dat demisia după o săptămână, constatând că nu a mai rămas nimic din ceea ce realizase în perioada când condusese teatrul. Așadar, ultimul om de management care a dovedit că e capabil să facă ceva la Operetă a plecat.
Opereta se va întoarce în bezna unde se simte atât de bine, iar noi vom continua să finanțăm cu 20 de milioane de lei anual această gaură neagră a liricii românești.
Există soluții?
Da, există, dar mai întâi să ne uităm și la Operă, unde, români, vi se pregătește ceva. Despre asta, în episodul următor.
Despre Opera 
Dacă Dincă a fost reținut pentru un prejudiciu de 170 mii ron , ce se va întîmpla cu distinsa doamnă Rancea care a prejudiciat statul cu suma de 2.3 milioane ron in perioada 2016 2018 ?
ApreciazăApreciază
Nu știu nimic despre acest prejudiciu. Despre ce este vorba?
ApreciazăApreciază
Discutăm despre bugetul O.N.B facut praf de Rancea. ( contracte fără acoperire bugetară, plăti către firme fantomă , zecile de mii de euro plătite către regizori ex. Andrei Șerban si multi alții, sume exorbitante trimise către firma doamnei Baglioni, ajungînd pina la reparațiile autoturismelor O.N.B cu pretul de reparații mai mari decît pretul de achizitie) si muuult altele
ApreciazăApreciază
Sunt afirmații grave, ar trebui să le susțineți cu dovezi. În plus, sunt în afara subiectului din articol.
Nu mai vorbesc de faptul că foarte probabil folosiți un nume care nu vă aparține.
ApreciazăApreciază
Solutia la Opereta e sa se readuca (cat mai rapid) in repertoriu Fantoma de la Opera, Rebecca, Vaduva vesela si Silvia cat timp s-ar creiona alte productii. Acum, in afara de vreo 2-3 restul sunt cam de …. evitat. Si, dupa ce ca sunt putine productii mai poti avea si ghinionul sa dai peste distributia a doua…iar daca ai asteptari la o seara frumoasa ….ce sa spun …acum depinde de standardul fiecaruia de perceptie…dar lucrurile nu sunt roz deloc.
PS Se pare ca la ONB de azi s-a relizat din nou rocada Cernat- out /Ignat -in + un nou adjunct- Daniel Jinga.
ApreciazăApreciază
Nu cred că Opereta se va mai redresa vreodată. În acest moment cei de acolo operează un buget la fel de mare ca teatrele de operă din Cluj, Iași, Timișoara sau Constanța și repertoriul e practic zero.
Ref. P.S. La Operă, Daniel Jinga a devenit adjunct în scurtul mandat al lui Cernat, dar se pare că va fi înlocuit de Conta odată cu revenirea lui Ignat.
ApreciazăApreciază
Am văzut London – A New Story… ceva (pentru că spectacol nu se poate numi) la Teatrul de Operetă și Musical Ion Dacian – noua sală din București. Bucureștiul este caplitala Romaniei, iar Romania este o țară europeană. Ne aflăm în anul 2019. Nu, nu m-am tâmpit și nici despre voi nu cred asta, dar cei ce produc astfel de… șușe sigur ne cred tâmpiți. Deci, revin: București, capitală, Europa. Nu e nici Cămin cultural, nici sala de mese din vreun azil de bătrâni, e Teatrul de Operetă, iar această… producție este ceva de neînchipuit. Ca să ne-nțelegem: spectacolul, în mintea mea, ar trebui să fie ceva spectaculos, ori ce am văzut în această seară e departe, foarte departe de așa ceva. În fine, să începem cu lucrurile bune:
– Sunt melodii cunoscute interpretate cam de nota 7-8, acompaniate de un pian (electronic) Paradoxal, dar acompaniamentul de pian sună neașteptat de bine și cred că e cel mai bun lucru ce se întâmplă pe scenă. Dl. Alexandru Burcă chiar face o treaba excelentă, se vede că-i place ce face. Bravo!
Acum lucrurile care fac din această producție o rușine pentru viața culturală a unei capitale europene:
– Scenografia – este compusă din trei acvarii prevazute cu uși in care din când în când se mai aprinde o lumină și în care personajele (interpreții) nu fac nimic, adică pe lânga aspectul lor grotesc, fără nicio legătură cu tema acestei încropeli, mai sunt și complet inutile.
– Costume – Nu există costume. Oamenii au venit îmbrăcați fiecare cu ce a avut prin casă. Cu o singură excepție: unul dintre interpreți a îmbrăcat la un moment dat un frac (ăla era chiar șmecher) Restul…, păi poștașul era îmbrăcat în geacă și cu bascheți în picioare, iar doamnele ca și coborâte din troleibuz.
– Textul – Pfff, o jalnică încropeală fără cap și fără coadă ce încearcă fără succes să facă o legătură intre melodii.
– Regia – Vai de capul nostru.
– Coregrafia – Oh, Doamne!
În concluzie: Sărăcie, șușă, bătaie de joc la adresa spectatorilor și iubitorilor artei lirice. Spun asta pentru ca nu oricine apreciază acest gen de muzică (am văzut ce fel de oameni erau în sală), iar eu pot să spun că m-am simțit de-a dreptul jignit.
Andrei Cotarcea
9 feb. 2019
ApreciazăApreciază
Acum un am se scuzau că n-au sediu. Acum au și se scuză că n-au bani, cerând o subvenție mai mare decât orice operă din Provincie (Cluj, Iași, Timișoara).
Probabil că în viitor se vor plânge că sunt bătrâni și bolnavi.
ApreciazăApreciază
Am vazut Parfum de femeie!!! Piaza rea, curiozitatea, ce sa zic! M-am dus. Ei bine, surpriza mai mare n-am putut avea. Un spectacol imprafosat de la un cap la altul, in plus n-am vazut asa praf pe scena, urme de pasi si o hartie aurncata pe jos tot pe scena. Nu mai are rost sa comentez restul. Poate cateva voci frumoase, scolaresti, inttr-un ambient de POVESTE (de-asta va si povestesc aici).
ApreciazăApreciază