Girafe în flăcări, ceasuri fluide, oameni cu joben și cu un măr verde în loc de nas, în fine, ceci n’est pas un Opéra, dar situația de la Opera Națională București depășește cu mult orice imaginație suprarealistă.

Răzvan Ioan Dincă a fost achitat săptămâna aceasta, printr-o decizie definitivă a Curții de Apel, prin care toate acuzațiile de abuz în serviciu au fost demontate. Cum directorul ONB nu a apucat să-și ducă la bun sfârșit mandatul de cinci ani, fiind suspendat din funcție la jumătatea lui, multă lume se întreabă când va fi repus în funcție.

Numai că, tot săptămâna asta, Cătălin Ionescu Arbore, predecesorul lui Răzvan Dincă la conducerea Operei, a obținut, tot la Curtea de Apel, o decizie la fel de definitivă privind „anularea parţială a rezultatului concursului, în sensul eliminării candidatului Dincă Răzvan Ioan”. Cu alte cuvinte, se poate spune că dl Dincă nici nu a existat, întrucât contractul său de management este anulat prin această decizie. Am putea face chiar un mare autodafé pe peluza din fața Operei, în care să ardem decorurile și costumele producțiilor lui Vick, Carrasco sau Curran. Așa că dl Arbore ar trebui să fie și el repus în funcție.

Însă Fănel Ignat, interimar la conducerea Operei în ultimul an, a dat și el în judecată ministerul culturii, pentru că a anulat concursul de proiecte de management pentru ONB pe care îl câștigase, ajutat la proba orală de o comisie foarte prietenoasă cu el. Evident, și dl Ignat cere să fie pus în funcția de director al Operei.

Dar Antoniu Zamfir, contracandidatul lui Ignat din vară, a contestat acel concurs, cerând anularea sa și eliminarea lui Ignat. Deci și dl Zamfir ar putea cere să fie numit director al ONB.

În fine, pe lângă cei patru prezumtivi directori, avem și un interimar la Operă: Răsvan Cernat. Acesta a fost predecesorul lui Arbore la conducerea ONB și a trecut, la rândul său, prin mai multe procese în care a fost acuzat de tot felul de lucruri, procese pe care le-a câștigat.

Situația de la Opera Națională București pune în lumină toate slăbiciunile mecanismului actual de selecție a managerilor. E clar că sistemul nu funcționează, atâta vreme cât ministerul culturii se vede contrazis de justiție la fiecare decizie de a numi pe cineva la conducerea Operei. E clar și că teatrul din Piața Eroilor este o organizație neguvernabilă din moment ce, după 1989, nici un director nu și-a dus mandatul până la capăt, mai toți ajungând prin tribunale.

Toată această harababură de la ministerul culturii din ultimii cinci ani, cu cinci mandate de ministru și vreo șapte de director de operă, plus „revoluția” din primăvara lui 2016, strigă după o reformă. O reformă pe care ONB și MCIN vor încerca mereu s-o blocheze. Până la găsirea unei soluții, cel mai mare buget acordat unei instituții subordonate ministerului culturii (15 milioane € anual) continuă să fie risipit.