Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Yuja Wang – al treilea raid


într-o miercuri, 15 Septembrie, la Ateneul Român
Haydn: Simfonia nr. 31 în Re Major
Janáček: Capriccio pentru mâna stângă și ansamblu de suflători
Stravinski: Octet pentru suflători
Șostakovici: Concertul nr. 2 în Fa Major pentru pian și orchestră op. 102
Orchestra de Cameră Mahler
Matthew Truscott – concertmaestru și lider
Yuja Wang – pian

Concertul de la Ateneu promitea multe dincolo de prezența pe afiș a teribilei Yuja Wang. Mahler Chamber Orchestra la București e un eveniment în sine, dar fără dirijor? Tocmai orchestra fondată de Claudio Abbado?

Simfonia Hornsignal, pastoral cinegetică, cu supradimensionata ei partidă de corni, a luat imediat în stăpânire Ateneul. Nici nu avea cum altfel, atâta vreme cât restul ansamblului păstra proporții asemănătore cu cele pentru care a fost compusă de Haydn. Dar, dincolo de intervențiile corniștilor și de execuția tehnică foarte bună, simfonia a suferit de monotonie în absența unui dirijor. E suficient să-l ascultați pe Ádám Fischer cu Austro-Hungarian Haydn Orchestra și diferența e clară.

Yuja Wang a avut o primă apariție în acest neobișnuit program cu Capriccio pentru mâna stângă compus de Leoš Janáček în 1926, pe care l-a și dirijat discret. O altă piesă ciudată, pentru că pianul nu e proeminent, toate instrumentele de suflat de pe scenă având de cântat aproape la fel de mult. Alămurile au fost principalul punct de atracție, la fel de interesante pe cât a fost și performanța pianistei. Adică sfidarea (titlul alternativ al acestui Capriccio este Vzdor, care asta înseamnă, sfidare) acolo a fost, la tromboni, trompetă și eufoniu (tuba aceea mai mică), atunci când imitau temele pianului, cu un umor care-l evoca parcă pe bravul soldat Švejk. Mai ales că Janáček a compus acest Capriccio la solicitarea unui pianist ceh, Otakar Hollmann, al cărui braț drept a paralizat în urma unei răni suferite pe front, în timpul Primului Război Mondial. Hollmann a și înregistrat lucrarea pe un disc apărut în 1956 la Supraphon, alături de Sonata pentru mâna stângă de Jaroslav Tomášek, compusă tot pentru el.

Însă Capriccio, deși o avea ca solistă pe Yuja Wang, a fost de fapt prilejul pentru a introduce Octetul pentru suflători al lui Stravinski, comemorat de Festivalul Enescu la 50 de ani de la dispariție și unul dintre compozitorii care l-au influențat pe Janáček. Evident, nu este o lucrare care să fi schimbat muzica, așa cum e Le Sacre du printemps, dar asta nu înseamnă că nu e o mică bijuterie. Pentru că absența corzilor îi anulează culoarea – suntem la antipozi de Octetul lui Enescu -, câștigând însă în claritatea cu care sunt expuse timbrele instrumentelor de suflat (flaut, clarinet, fagot, trompetă și trombon). În ceva mai mult de un sfert de oră, muzicienii de la Mahler Chamber Orchestra au explorat multe dintre posibilitățile sonore ale instrumentelor lor, dar mai ales expresivitatea lor. Însă chiar și aici mi-ar fi plăcut să existe un dirijor care să accentueze valsul din partea a doua la fel de mult pe cât au făcut-o instrumentiștii singuri în variațiunea can-can a temei. A fost frumos și așa, urma aceea de jazz, uneori mai pregnantă, alteori mai sugerată, a imprimat o anumită veselie interpretării.

Yuja Wang

Astfel, după o simfonie și două piese camerale, Concertul nr. 2 al lui Șostakovici a devenit momentul principal al programului, adică exact pe dos de cum suntem obișnuiți în stagiune. După ce am văzut-o pe Yuja Wang în două rânduri, la edițiile din 2013 și 2019 ale Festivalului, cu Ceaikovski 1 și Rahmaninov 3, când virtuozitatea a primat în fața expresivității, m-am gândit că poate am ascultat-o în repertoriul greșit. Am alungat din minte atitudinea fabricată și îmbrăcămintea exuberantă, pantofii și toate celelalte amănunte, încercând să le relativizez, gândindu-mă că, dacă pianista chineză va apărea din culise și se va lansa într-un șir de flic-flac-uri pe culoarul diagonal din mijlocul orchestrei până va ateriza, după o grandioasă și perfectă tsukahara, direct pe scaunul din fața pianului și va începe imediat să cânte, asta nu va schimba cu nimic valoarea interpretării. Și, pe cale de consecință, n-ar trebui să influențeze nici percepția mea asupra ei.

Cu atât mai mult cu cât Concertul pentru pian nr. 2 nu are nimic de-a face cu repertoriul romantic. Dimpotrivă, e o lucrare pe care Șostakovici a scris-o pentru fiul său Maxim în vederea examenului de absolvire a conservatorului, deci există o latură didactică, adică nu e cel mai dificil concert din punct de vedere tehnic, suntem foarte  departe de Rahmaninov 3 sau Prokofiev 2. Yuja Wang s-a jucat, așadar, cu o partitură care nu i-a ridicat nici cea mai mică problemă. Mai rău este că Mahler Chamber Orchestra a reușit, chiar și în aceste condiții, s-o acopere pe pianistă în prima parte, făcându-mă să regret încă o dată absența unui dirijor, însă în părțile următoare acompaniamentul a decurs impecabil. La capabilitățile tehnice ale pianistei chineze, concertul n-avea cum să sune vreo clipă școlăresc, atacurile ei asupra claviaturii având o precizie bionică în părțile rapide, unde geniul lui Șostakovici a ieșit la suprafață la tot pasul. În Andante, tușa ei a fost extraordinar de fină. Acolo unde un Ashkenazy, de exemplu, frazează poetic, Wang e iconoclastă și nu-și propune vreun rubato, preferând să se țină după partitură până la capăt. Dar, odată ce intră în ultima parte, ferocitatea cu care atacă tot mai insistent claviatura e inegalabilă, păstrând lectura uluitor de clară, indiferent de intensitatea frenetică la care ajunge să se dezvolte dansul acela oriental simfonizat.

Au urmat două bisuri și raidul pianistei asupra Bucureștiului s-a încheiat cu un nou succes. Însă incidentele (mărunte) ale Mahler Chamber Orchestra mă fac să evit revederea cu Les Dissonaces din zilele următoare, în așteptarea unei viziuni artistice din partea unui mare dirijor, Paavo Järvi la cârma lui Tonhalle Zürich.

9 comentarii la “Yuja Wang – al treilea raid

  1. Despre Opera
    septembrie 16, 2021

    A republicat asta pe Je suis Enesco.

    Apreciază

  2. Nicolae Badea
    septembrie 17, 2021

    „Pentru că absența corzilor îi anulează cromatismul” – termen muzical folosit gresit.

    „Cromatism” in muzica are cu totul alt sens (diatonic versus cromatic).

    Dumneavoastra scrieti despre timbre, nu despre structuri melodice /armonice.

    De altfel, in vorbirea curenta se spune „cromatica”.

    Apreciază

    • Despre Opera
      septembrie 17, 2021

      Vă mulțumesc pentru comentariu. Nu sunt interesat să respect lexiconul muzical autohton. Îl consider depășit, prețios și incomplet. Sunt mulți termeni folosiți în străinătate care pur și simplu nu există în lexicoanele românești, de exemplu, „comprimario”.

      De aceea scriu sistematic „corzi” în loc de „coarde” cum scriu letopisețele muzicologice românești. Nu vă împiedică nimeni să savurați cronicile scrise de Marcel Frandeș, care respectă perfect limbajul cu care îmi tot scoateți ochii.

      Mai mult de atât, nici măcar nu aveți dreptate. „cromatism” există ca atare și în DEX:

      CROMATÍSM s. n. […] 2. Succesiune de mai multe sunete aflate la distanță de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din fr. chromatisme.
      sursa: DEX ’09 (2009)

      Apreciază

      • Nicolae Badea
        septembrie 17, 2021

        Cu placere.

        Am dreptate. Sigur ca exista „cromatism”. Do-Do# e un cromatism; exista si game cromatice. Dumneavoastra insa scrieti despre absenta corzilor, deci timbre, nu despre semitonuri.

        Coloritul, in limbaj uzual, poate fi numit „cromatica”.

        Terminologia muzicala in cauza nu e autohtona, nu e demodata sau pretioasa. E limbaj de specialitate. O folosesc toti muzicienii si toti criticii muzicali instruiti, pe tot globul, fara a consulta lexicoane muzicale.

        Dar e de apreciat faptul ca ati corectat.

        Apreciază

      • Despre Opera
        septembrie 17, 2021

        Mă lasă rece ce terminologie folosesc „toți criticii muzicali instruiți” din România pentru că vorbim aici de lexiconul muzicologic românesc, tradus beteag din alte limbi.
        E mai mult important ca cititorul să rămână totuși treaz până la sfârșitul lecturii decât să verifice terminologii.

        Apreciază

  3. Nicolae Badea
    septembrie 17, 2021

    Pe tot globul exista limbaje de specialitate. Critica muzicala, ca orice domeniu legat de exprimare, cere limbaj adecvat.

    Cititorul dumneavoastra poate fi specialist. Rar, dar se mai intampla. :)))

    Treaz trebuie sa fii si cand asculti muzica, si cand faci critica muzicala.

    Apreciază

    • Adina Petreanu
      septembrie 17, 2021

      Dacă ar veni la concerte doar ceea ce numiți dvs „specialiști”, ar fi sălile goale. M-am săturat de discuția asta: spectatorii fără studii muzicale nu au dreptul să scrie/spună nimic despre ceea ce văd/aud, căci sunt doar niște „simpli spectatori”. Aștept cu interes momentul când ni se va cere diploma de specialitate la intrarea în „templurile muzicii” din România.

      Apreciază

  4. Nicolae Badea
    septembrie 17, 2021

    Spectatorii spun ce vor. Bloggerii la fel.
    Criticii muzicali cu pretentii sunt mai atenti la pertinenta textului :)))

    Apreciază

    • Despre Opera
      septembrie 17, 2021

      “Cu pretenți” scris de un troll ca dvs. sună ridicol.

      Da, apropo de criticii muzicali “cu pretenții”, unde sunt materialele lor? Avakian a scris un articol în care relatează despre vreo 60 de concerte, cam câte o frază despre fiecare (probabil trec toate de filtrul dvs lexical), Popa a scris 3, la o săptămână distanță de eveniment, Oltea e ocupată cu Promenada operei, Frandeș vreo 4 articole.

      Eu mă bucur că citiți ce scriu și chiar vă mulțumesc. Și pentru comentarii vă mulțumesc, nu și pentru insulte și ton.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

informatie

Această înregistrare a fost postată la septembrie 16, 2021 de în Cronica, Festivalul Enescu 2021 şi etichetată , , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 2.493 de urmăritori

Follow Despre Opera on WordPress.com

Despre Opera pe Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

%d blogeri au apreciat: