Următorul interviu este imaginar, însă doar în ceea ce privește o parte dintre întrebări. Răspunsurile lui Ion Luca Caragiale sunt reale, culese din articolele publicate în presa vremii, cu adaptări minime.

În același timp, este îndemnul meu să vă vaccinați.

I.L.Caragiale: (deschide un ziar și începe să citească) Lunile trecute, județele de jos ale Olteniei, o parte a județului Oltul și întreg județul Teleorman au fost bântuite, acesta din urmă într-un mod înfiorător, de pandemie […]. Astăzi încă, deși răul merge descrescând, mulțumită măsurilor energice pe cari le-a desfășurat serviciul sanitar, nenorocitele populațiuni de la țară au o mortalitate extraordinară din cauza flagelului.

A.P.: Exact! Dar nu se face nimic în cadrul prevenției, al vaccinărilor….

I.L.C: (continuă să citească) Alarmat de această stare nenorocită de lucruri, serviciul sanitar central a pornit inspecțiuni peste inspecțiuni, și ce a descoperit până la sfârșit? că în județul Teleorman, mai cu seamă, de vreo 17-18 ani niciodată nu s-a aplicat regulamentul pentru vaccinare; că rapoartele serviciului sanitar local în privința vaccinărilor erau toate arbitrare și prin urmare fictive; că cifrele arătate, privitor la numărul copiilor vaccinați, nu erau decât închipuite de către acei ce erau datori să execute vaccinarea.

Aproape douăzeci de ani prin urmare nu s-au vaccinat în Teleorman nici 5 la sută din câți se declarau de serviciul respectiv ca atari. Așa, se înțelege de la sine ce favorabil teren a găsit epidemia; firește că succesul strălucit al pandemiei era mai dinainte garantat de onesta activitate a serviciului medical public.

A.P.: Dar asta este revoltător! Stați puțin… Observ că mi-ați reprodus un pasaj din ziarul „Ziua” din 16 februarie 1896! Mi se pare extraordinar că ne confruntăm cu aceleași probleme ca acum un secol. Că este vorba de o vaccinare sau de incapacitatea statului de a gestiona furnizarea de medicamente subvenționate, mi-e totuna, în fond. Cauzele sunt aceleași. Că este vorba de Teleorman sau de orice altă regiune a țării, în 2021, problema rămâne, fundamental, neschimbată. 

Revenind la cele ce mi-ați citit, mă simt dator să spun că oamenii prepuși la serviciul medical din localitate au fost niște criminali când au mințit astfel, căci, din neîndeplinirea datoriei lor, din minciunile oficiale cu care ascundeau acea abatere a lor, a rezultat pieirea atâtor copilași, mai fericiți poate aceia chiar decât cei ce, scăpând de moarte, au rămas infirmi, orbi, surzi, tâmpi! Dar ar trebui o pedeapsă exemplară pentru cei care au cauzat atâta rău!

Și ce făceau dacă nu se ocupau cu datoria lor, acei oameni?

Pentru ce, în ce scop au desăvârșit ei această infamie contra vieții atâtor nenorocite familii?

I.L.C.: Până aici! Cum se poate astfel acuza niște oameni nevinovați? Cum „Ce făceau”?

A.P.: Da! Ce făceau?

I.L.C.: Făceau politică și mi se pare că aceasta este datoria cea mai de căpetenie a unui cetățean. Și înainte de a fi doctor, felcer, vaccinator, cineva e cetățean.

A.P.: Cetățean, dar care trăiește de pe urma unei profesii, care implică o datorie cel puțin la fel de mare precum cea a cetățenismului!

I.L.C.: Se știe că Teleormanul este județul în care luptele politice sunt conduse de unii din cei mai aprigi și mai intransigenți bărbați politici.

A.P.: Este de ajuns să pomenim numele onor Cutare sau Cutărescu, candidați.

I.L.C.: Poftim, în mijlocul unor lupte de principii, de te mai ocupă cu detalii ca acestea, salubritate, igienă, vaccinare și altele, căci se știe că spiritele politice superioare neglijează detaliile; astfel de spirite îmbrățișează numai generalitățile și astfel sunt obligate să cultive nu vaccina, ci principiile.

A.P.: Eu nu aș trata așa ușor aceste cazuri, e vorba de viață și de moarte, nu de ciorovăieli politice locale….

I.L.C.: Presupunem că toți copiii cari au pierit atâția ani – al căror nume nu se poate ști, și nici nu trebuie să-l știm, pntru că iar am cădea în detalii – presupunem, zic, că ar fi trăit, sau alții n-ar fi orbit; ce fel de viață ar fi fost aceea? 

A.P.: Poftim??

I.L.C.: Ce fel de cetățeni ar fi fost ei fără conștiința drepturilor lor politice, fără înțelegerea instituțiilor pe cari și le-a dat națiunea, într-un cuvânt fără principii? 

A.P.: Nu știu, mă dau bătut…

I.L.C.: Ar fi vegetat, ar fi trăit ca robi, nu ca oameni liberi, alții ar fi văzut; dar oare vede omul fără lumina inteligenții și a conștiinței de cetățean? Ar fi fost vaccinați, dar n-ar fi avut principii, și știut este că un om fără principii este, cum să zic? – în fine este rău, este o nenorocire pe lângă care toate epidemiile din lume nu s-ar putea compara.

A.P.: Nu, zău!

I.L.C.: Să lăsăm dar micile detalii și să căutăm a avea principii. Principiile mai întâi! Apoi vine pandemia și apoi vaccina.

Și într-adevăr, după atâta calamitate, județul Teleorman, tare în principii, a primit în fine de la serviciul sanitar superior o întreagă brigadă de vaccinatori care, (ridică ziarul și începe din nou să citească) după afrimația onor. șef dr. Felix, a și făcut în trei săptămâni până azi vreo 26.000 (citește douăzeci și șase de mii) de vaccinări.

A.P.: …

I.L.C: (lăsând din nou ziarul) S-a constatat, se înțelege, prealabil dacă micii și marii cetățeni aveau principii, pentru că vaccina, cum am zis, nu poate trece înaintea principiilor.

A.P.: Cu siguranță, una dintre cauzele acestor nenorociri este, dimpotrivă, ignorarea principiilor. Cu siguranță că anchetele vor demonstra, ca întotdeauna, tot felul de slăbiciuni ale sistemului, cum ar fi nepotismul…

I.L.C.: Trebuie să punem odată în discuţie această teorie ciudată, care convine foarte mult foilor de scandal şi să căutăm a-i stabili adevărata valoare şi însemnătate.

Acest interviu folosește, cu minime adaptări, articolul Principii și vaccină, publicat de Ion Luca Caragiale în ziarul „Ziua” din 16 februarie 1896. Textul integral, aici: Principii și vaccină .