Caiete


Programul pentru spectacolul Parsifal – Actul I – Ateneul Român, 2016

coperta-program-parsifal

Un experiment. Caiete program alternative, pentru câteva spectacole din România, cu texte publicate pe acest blog.

1. Falstaff News – Opera Națională București

img_1411

2. Indiile galante – Opera Națională Iași

img_1412

3. Lucia di Lammermoor  – Opera Națională Iași

img_1413

4. La traviata – Opera Națională București

img_1414

5. Parsifal – Ateneul Român

img_1415

3 comentarii

  1. Buna ziua, cateva impresii fugitive despre programul „Indiile galante”…
    1. O initiativa foarte buna!
    2. Textul este prea lung si prea multe subiecte. Fiindca e prea lung, l-am citit doar superficial.
    3. De ce tocmai la acesta opera sa vorbim despre arhitectura institutiei?… Cu cautarea automata, am cercetat daca scrie ceva despre cladirea teatrului din insula Madeira, localitatea Funchal, construit de aceeasi firma. Nu apare nimic. Este cel mai vestic punct unde au ajuns respectivii. Si asta inseamna tot globalizare. Care sunt cel mai nordic si cel mai sudic punct, nu stiu. Mi se pare ca Iasiul este cel mai estic.
    4. Am gasit Wiesbaden scris aiurea (Viessbaden).
    Concluzie: genul de program de sala nu e nici ghid turistic, nici cronica muzicala Aceasta este o problema de optiune a autorilor. In rest… – corectati greselile de ortografie.
    Cu colegialitate, Elena Maria Sorban.

    Apreciază

    • Mulțumesc pentru toate observațiile.

      O să corectez, mă declar vinovat (cu Wiesbaden, în loc de Viessabden)

      Am strâns într-un loc tot ce am scris cu ocazia premierei din 2012. La vremea aceea, Teatrul Național din Iași abia se terminase de renovat. Am considerat că este util să scriu despre cei doi arhitecți din mai multe motive. Primul ar fi că acela că nu se știu prea multe despre ei. Circulă o serie de legende urbane (cel puțin la iași) cum că Opera din Praga sau din Odessa ar fi exact același proiect, ceea ce nu este adevărat. Am vrut să luminez puțin povestea aceasta.
      Al doilea motiv pentru care am inclus materialul despre teatrele F&H mi s-a părut evident la data scrierii articolului: însăși arhitectura Teatrului Național se potrivește în mod ideal cu ideea de operă barocă. Pur și simplu, auditoriul prelungește vizual scenografia până în mijlocul spectatorilor. Senzația celui care intră la un asemnea spectacol este că pătrunde în mijlocul acțiunii, nu doar într-o convenție.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.