San Francisco Symphony: John Adams rules!
De la capăt: Luni, 7 Septembrie 2015, ora 19.30, Sala Mare a Palatului
San Francisco Symphony, Dirijor: Michael Thilson Thomas
Enescu: Voix de la nature
Adams: Absolute Jest, cu participarea Cvartetului St. Lawrence
Beethoven: Simfonia nr. 3 în mi bemol major op. 55, „Eroica”
Am ratat concertul de ieri al americanilor, dar m-am bucurat de Catone in Utica, ultima senzație baroc din Europa. Deși îl așteptam pe dirijorul Michael Thilson Thomas cu mare curiozitate. Am recuperat azi.
Piesa de Enescu, Voix de la nature. A fost excelent interpretată. Densă și modernă. Interiorizată, într-un fel specific lui George Enescu. Cred că titlul alternativ al acestei lucrări din 1931, Nuages d’automne sur les forêts, o descrie mai bine decât cel oficial. Păcat că e atât de scurtă.
Totuși, momentul serii a fost, de departe, compoziția din 2012 a lui John Adams, Absolute Jest. O piesă concertantă în care instrumentul solist este un cvartet de coarde. Ceea ce-l face încă și mai spectaculos este faptul că John Adams aparține curentului muzical contemporan minimalist. Ar fi trebuit să sune foarte ermetic, dar temele care servesc drept fundament acestei lucrări sunt preluate din muzica lui Beethoven. Cvartetul de coarde se obstinează pe ritmuri preluate din Simfonia a IX-a, dar și din cvartetele târzii. Rezultatul este exploziv. Și ușor de înțeles, chiar și pentru cei care nu au observat preluările din muzica clasică. Seara a început foarte, foarte bine.
A urmat Simfonia Nr. 3, „Eroica”, a lui Beethoven. O simfonie prea bine cunoscută ca să mai fie nevoie să o descriu. Când vine vorba de o orchestră de calibrul lui San Francisco Symphony, e foarte greu să găsești cusururi de natură tehnică. Viziunea lui Michael Thilson Thomas trebuie să-mi scăpat, pentru că am fost deconcertat de maniera lipsită de nervozitate a interpretării, care părea departe de ideea de „eroic”. Iconoclasm? Tokenism? Vecinii mei de audiție au avansat ca explicație oboseala. San Francisco Symphony sunt în turneu de săptămâni și mai au de concertat în Europa și la alte festivaluri. Dar chiar și așa, partidele de suflători au fost excelente ca sunet, înnobilând atmosfera. Sigur, și corzile și percuția și-au făcut datoria ireproșabil din punct de vedere tehnic. A lipsit ceva, sau poate mi-a lipsit mie ceva.
La revedere, San Francisco Symphony, rămân cu bucuria de a fi făcut cunoștință cu John Adams.
Notă: Fotografii din concertul de duminică, 6 Septembrie 2015, © Festival Enescu
3 comentarii la “San Francisco Symphony: John Adams rules!”
Lasă un răspuns
Cartea, aici!
Vasile Moldoveanu
Comentarii recente
| Norma centenară | Al… la Norma centenară | |
 | Norma centenară | De… la Norma în afara normelor, la Sa… |
 | Cornelia Moldvai la Interviu cu George Enescu: „În… |
 | Ileana Carmen Moldov… la Interviu cu George Enescu: „În… |
 | titus percea la Œdipe se întoarce acasă, după… |
Reblogged this on Je suis Enesco and commented:
Cum a fost la San Francisco Symphony, ziua 2:
ApreciazăApreciază
Pingback: Top(uri) 5 de la Enescu 2015 (extazuri, deziluzii, boicoturi) | Despre Opera
Pingback: Metallica și turnătoria de oțel a lui Mosolov | Despre Opera