Despre Opera

Impresii dintr-o altă lume

Blogul „Despre Opera”: Top 2015


A fost un an în care s-au întâmplat lucruri interesante: multe spectacole și concerte bune, dar și extinderea blogului „Despre Opera” în afara limitelor obișnuite. Am publicat patru articole în revista „Opera” (UK), despre premierele românești cu La traviata, Falstaff, Parsifal și despre opera din cadrul Festivalului Enescu. Am început un blog pe platforma online a ziarului „Adevărul”, ba chiar am făcut și o cronică de film pentru „Dilema”. Am scris 17 articole pentru website-ul Festivalului Enescu. Și am avut plăcerea să realizez și 4 interviuri, cu Graham Vick (din ale cărui răspunsuri a fost apoi realizat programul de sală pentru Falstaff de la ONB), Erik Levi, Leo Hussain și Valentina Carrasco.

În fine, am văzut și am scris despre 64 de concerte și spectacole. Așa că e timpul potrivit pentru a face un top al celor mai bune momente muzicale din România pe anul 2015, așa cum am făcut și în 2014. Pentru că anul acesta a avut loc și Festivalul Enescu, formatul va fi puțin diferit. Vor fi două liste, una cu spectacole de operă, iar cealaltă cu concerte.

Top 5 spectacole de operă

Dacă, în 2014, Opera Națională Iași m-a uimit cu Lucia di Lammermoor pusă în scenă de Andrei Șerban, anul acesta a fost unul al revenirii supremației Bucureștiului. Chiar dacă pare inutilă precizarea, orice top este subiectiv și tocmai în asta constă tentația de a-l alcătui. Dar să nu mai lungim vorba:

Locul 1: Richard Wagner – Parsifal, actul III

Maia Morgenstern (Kundry), Stefan Vinke (Parsifal), Eric Halfvarson (Gurnemanz), Levente Molnár Perencz Béla (Amfortas)
Orchestra simfonică și Corul Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor și regizor: Christian Badea
Concert organizat în colaborare cu Fundația Română pentru Excelență în Muzică
Joi și Vineri, 14-15 Mai 2015, la Ateneul Român

RITZ6756BW

Corul care cânta din foaierul Ateneului, în timp ce sunetele orchestrei se stingeau încet în auditorium, a adăugat o emoție incredibilă unei seri ieșite din comun. Muzica lui Wagner, atât de rar cântată în România (iar Parsifal și mai rar), conceptul semi-staged în care Ateneul Român devenea Templul Cavalerilor Graalului, o distribuție formidabilă și un dirijor care debuta în operă în România sunt numai o parte dintre argumentele care elimină orice ezitări din alegerea făcută. Aceleași argumente care au convins și Opera Magazine să îi aloce spațiu, în condițiile în care era vorba doar de un act din trei, o versiune în concert, într-o țară care mai are multe de făcut până să ajungă pe harta muzicală a lumii.

Aproape totul despre acest spectacol-concert puteți găsi aici: Wagner@Ateneul Român – Parsifal.

Locul 2: Giuseppe Verdi  Falstaff 

Regia: Graham Vick, Scenografia: Samal Blak, Lighting design: Giuseppe di Iorio, Asistent de regie: Jacopo Spinei
Dirijor: Guillermo Garcia Calvo
Ștefan Ignat (Falstaff – debut), Cătălin Țoropoc (Ford – debut), Iulia Isaev (Alice), Ana Cebotari (Nanetta – debut), Sorana Negrea (Meg Page – debut), Andreea Iftimescu (Quickly – debut), Ștefan von Korch (Fenton – debut), Liviu Indricău (Caius – debut), Valentin Racoveanu (Bardolfo), Iustin Zetea (Pistola – debut)
Orchestra și Corul Operei Naționale București
Maestru de cor: Stelian Olariu, asistent maestru de cor: Daniel Jinga
Joi, 19 Februarie 2015, la Opera Națională București

Falstaff Cover

Pentru că venirea lui Graham Vick în România înseamnă mai mult decât o nouă producție de operă. E un standard artistic pe care ONB nu l-a mai atins până acum, iar azi are orgoliul de a-l impune ca regulă. Am fost la aproape toate reprezentațiile de anul acesta și de fiecare dată m-am amuzat la fel de mult ca la premieră. Chiar dacă, din punct de vedere muzical, nu s-a atins absolutul, distribuția omogenă și efortul tuturor celor implicați de a se ridica la nivelul producției au făcut ca acest spectacol să devină unul dintre cele mai bune din repertoriul ONB.

Mai multe despre această producție, într-un material inedit: Falstaff News.

Locul 3: George Enescu – Œdipe

Regia: Valentina Carrasco, Scenografie: Blanca Añon, Costume: Barbara del Piano, Design video: Esterina Zarrillo, Lighting design: Peter van Praet
Orchestra și Corul Operei Naționale București
Dirijor: Adrian Morar, Maestru de cor: Stelian Olariu
Davide Damiani – Œdipe, Horia Sandu – Tiresias, Dan Indricău – Creon, Liviu Indricău – Păstorul, Marius Boloș – Marele Preot, Florin Simionca – Phorbas, Mihnea Lamatic – Străjerul, Vicenţiu Ţăranu – Teseu, Lucian Corchiș – Laios, Sidonia Nica – Iocasta, Sorana Negrea – Sfinxul (debut), Ala Cheptini – Antigona (debut), Antoaneta Bucur – Meropa (debut), Zoica Șohterus – O femeie tebană
Vineri, 20 Noiembrie 2015, la Opera Națională București

12240484_10153295793981297_1217283784635846683_o

Un Œdipe pe cât de modern, pe atât de coerent dramatic, înlocuind hieraticul cu dimensiunea umană a personajelor strivite de destin. După ce Andrei Șerban și Petrică Ionescu au suferit de sindromul Cassandrei în opera lui Enescu, Valentina Carrasco a adus speranța că muzica lui Enescu poate fi înțeleasă așa cum trebuie. Proiectul era ca această producție să fie prezentată în timpul Festivalului Enescu și să-l aibă dirijor pe Leo Hussain. Premiera a avut loc însă abia la începutul stagiunii, în fața celui mai avizat public posibil, respectiv oameni din  domeniul operei din întreaga lume, participanți la conferința Opera Europa.

O cronică pe larg, în articolul: Un „Œdipe” care-i face dreptate lui Enescu.

Locul 4: Alban Berg  Wozzeck

Corul şi Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor: Leo Hussain
Dirijorul corului: Iosif Ion Prunner
Solişti: Michael Volle – Wozzeck – bariton, Evelyn Herlitzius – Maria – soprană, Andrei Sebastian Bucur – fiul Mariei, Arnold Bezuyen – Căpitanul – tenor, Martin Winkler – Doctorul – bas, Marius Vlad Budoiu – Tambur major – tenor, Cosmin Ifrim – Andres – tenor, Maria Jinga – Margret – contra alto, Valentin Vasiliu – Primul ucenic – bas, Șerban Vasile – Al doilea ucenic – bariton, Cosmin Ifrim – Nebunul – tenor
Luni, 14 Septembrie 2015, la Sala Mare a Palatului

Michael Volle, Evelyne Herlitzius, Leo Hussain

Michael Volle, Evelyne Herlitzius, Leo Hussain

Premiera românească a lui Wozzeck a avut loc anul acesta, la 90 de ani după creația ei de la Berlin, în fața unui public mult prea restrâns, deși organizatorii Festivalului Enescu anunțau că biletele erau epuizate. O distribuție extraordinară acompaniată de o orchestră românească reușind să-și depășească din nou condiția și un cor de copii adăugând tușa finală de emoție au făcut din acest spectacol o amintire greu de uitat, sporind regretele că nu a fost decât o operă în concert.

Cronica de atunci: Superb „Wozzeck”, cu puțin public, la Enescu 2015

Locul 5: Leonardo Vinci  Catone in Utica

„Il Pomo D’Oro”, Dirijor: Maxim Emelyanychev
Solişti: Franco Fagioli – Cesare, Juan Sancho – Catone, Ray Chenez – Marzia, Martin Mitterrutzner – Fulvio, Vince Yi – Emilia, Max Emanuel Cenčić – Arbace
Duminică, 6-7 Septembrie 2015, la Ateneul Român

Concert Ateneu_IL Pomo D'Oro_credit CatalinaFILIP 03

În ciuda orei foarte târzii la care a fost programat, în ciuda lungimii neobișnuite (patru ore), în ciuda prezentării în concert, ba chiar și a înlocuirii în ultimul moment a dirijorului, Catone in Utica a fost un spectacol de ținut minte. Pentru nebunia baroc, pentru vocalizele amețitoare ale celor patru contratenori, pentru prospețimea unei opere scrise în zorii acestui gen muzical.

Impresiile de atunci, pe larg, în articolul: „Catone in Utica” la Ateneu.

Top 5 concerte

Nu voi mai detalia, lista este oarecum previzibilă datorită concertelor din cadrul Enescu 2015. Așadar, pe scurt:

  1. Concertul Berliner Philharmoniker (Enescu 2015): Argumentele sunt inutile și superlative, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost alegerea programului, cu Șostakovici și Britten.
  2. Recital Piotr Anderszewski (Enescu 2015): Pentru al său Bach, cum rar se poate auzi.
  3. Richard Strauss: Vier letzte liederLise Davidsen/Christian Badea/Filarmonica  Geroge Enescu și  Anja Harteros/Christian Thieleman/ Staatskapelle Dreseden – Oricât de ciudată ar părea alăturarea, îmi este foarte greu să le despart. Între tinerețea și impactul unei voci senzaționale (Lise Davidsen) și intelectualitatea unei Anja Harteros n-am reușit să fac diferența.
  4. La Faenza: Il Giardino di Giulio Caccini – o alegere subiectivă; pentru simplitatea și sinceritatea interpretării greu de regăsit într-un concert clasic.
  5. Pergolesi: Stabat mater la Biserica Anglicană – un concert caritabil în memoria #colectiv. Alte detalii sunt de prisos.

 

 

9 comentarii la “Blogul „Despre Opera”: Top 2015

  1. Alexandru Valentin Craciun
    Decembrie 29, 2015

    In primul rand, felicitari pentru frumoasele realizari….intru totul de acord ca actul III din Parsifal de la Ateneu merita locul I…Wozzeck si Electra au fost si ele puncte culminante la Festivalul Enescu….dar filarmonica din Berlin m-a inspaimantat prin perfectionismul ei implacabil, care nu lasa loc la emotii prea profunde….ca dirijor m-a impresionat cel mai mult VASILY PETRENKO! pentru mine, intr-un clasament subiectiv, concertul anului la Ateneu a fost sustinut de dirijorul MISHA KATZ cu solist DAN GRIGORE, intr-un program nemaiauzit: Mihail Gluz – Kaddish, Igor Levin – Douleur de la Terre, Serghei Taneev – Ioan Damaschinul, culminand cu Fantezia în do minor pentru pian, cor şi orchestra de Beethoven….concertul stagiunii, dupa mine…..

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 29, 2015

      Mulțumesc pentru felicitări.
      N-am fost la concertul despre care vorbiți, în general nu frecventez concertele lui Misha Katz…

      Apreciază

    • Eddie
      Decembrie 31, 2015

      Top 3 la Ateneu in stagiunea aceasta:
      1. War Requiem (Britten) – Ronald Zolman
      2. Simfonia a 2-a (Elgar) – Christian Badea
      3. Concertul #22 (Mozart) – Camil Marinescu

      N-am ajuns la Mahler (Marinescu) iar Misha Katz nu mi-a placut (pe langa exagerarile dramatice ale dirijorului, din categoria „mourir sur scene”, nici muzica nu era interesanta – doar cu Fantezia lui Beethoven nu se face primavara…)

      Apreciază

      • Alexandru Valentin Craciun
        Ianuarie 6, 2016

        Misha Katz nu e neaparat dirijorul meu preferat…dar omul „arde” pe scena! Il prefer de departe pe Camil Marinescu…al carui concert cu Simfonia VIII de Bruckner (2015) e si el in top!!

        Apreciază

  2. despredemnitate
    Decembrie 29, 2015

    Ce spune?

    Apreciază

  3. Claudia
    Decembrie 31, 2015

    La multi ani, domnule Patrascu! Poate ar fi meritat si Leningrad-ul lui Sostakovici interpretat de Concertgebouw o mentiune dar…poate nu ati fost in penultima seara a festivalului la Sala Palatului? Si eu va felicit pentru cronicile cu care ne-ati incantat anul acesta si va declar cronicarul muzical al anului in topul meu personal :-). Urmatoarele patru locuri sunt neocupate, din pacate :-(.

    Apreciază

    • despredemnitate
      Decembrie 31, 2015

      Vă mulțumesc!
      Am fost la concertul celor de la Concertgebouw, cu Simfonia Nr.7 de Șostakovici.
      Din păcate, nu mi-a plăcut atât de mult încât să-l includ în top. Orchestra e fantastică, nici nu încape discuție, dar simfonia „Leningrad” a fost prea cuminte în viziunea lui Nelsons.
      Îndrăznesc să spun că mi-a plăcut mai mult Tiberiu Soare, la Radio, acum doi ani, cu o orchestră departe de tot de perfecțiunea tehnică, dar așa de dramatică încât te lua frica…
      https://despreopera.wordpress.com/2014/06/21/sostakovici7leningrad/

      La mulți ani!

      Apreciază

  4. Pingback: Topul „Despre Opera”: Cele mai frumoase momente ale anului 2016 | Despre Opera

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: