A fost un an în care s-au întâmplat lucruri interesante: multe spectacole și concerte bune, dar și extinderea blogului „Despre Opera” în afara limitelor obișnuite. Am publicat patru articole în revista „Opera” (UK), despre premierele românești cu La traviata, Falstaff, Parsifal și despre opera din cadrul Festivalului Enescu. Am început un blog pe platforma online a ziarului „Adevărul”, ba chiar am făcut și o cronică de film pentru „Dilema”. Am scris 17 articole pentru website-ul Festivalului Enescu. Și am avut plăcerea să realizez și 4 interviuri, cu Graham Vick (din ale cărui răspunsuri a fost apoi realizat programul de sală pentru Falstaff de la ONB), Erik Levi, Leo Hussain și Valentina Carrasco.

În fine, am văzut și am scris despre 64 de concerte și spectacole. Așa că e timpul potrivit pentru a face un top al celor mai bune momente muzicale din România pe anul 2015, așa cum am făcut și în 2014. Pentru că anul acesta a avut loc și Festivalul Enescu, formatul va fi puțin diferit. Vor fi două liste, una cu spectacole de operă, iar cealaltă cu concerte.

Top 5 spectacole de operă

Dacă, în 2014, Opera Națională Iași m-a uimit cu Lucia di Lammermoor pusă în scenă de Andrei Șerban, anul acesta a fost unul al revenirii supremației Bucureștiului. Chiar dacă pare inutilă precizarea, orice top este subiectiv și tocmai în asta constă tentația de a-l alcătui. Dar să nu mai lungim vorba:

Locul 1: Richard Wagner – Parsifal, actul III

Maia Morgenstern (Kundry), Stefan Vinke (Parsifal), Eric Halfvarson (Gurnemanz), Levente Molnár Perencz Béla (Amfortas)
Orchestra simfonică și Corul Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor și regizor: Christian Badea
Concert organizat în colaborare cu Fundația Română pentru Excelență în Muzică
Joi și Vineri, 14-15 Mai 2015, la Ateneul Român

Corul care cânta din foaierul Ateneului, în timp ce sunetele orchestrei se stingeau încet în auditorium, a adăugat o emoție incredibilă unei seri ieșite din comun. Muzica lui Wagner, atât de rar cântată în România (iar Parsifal și mai rar), conceptul semi-staged în care Ateneul Român devenea Templul Cavalerilor Graalului, o distribuție formidabilă și un dirijor care debuta în operă în România sunt numai o parte dintre argumentele care elimină orice ezitări din alegerea făcută. Aceleași argumente care au convins și Opera Magazine să îi aloce spațiu, în condițiile în care era vorba doar de un act din trei, o versiune în concert, într-o țară care mai are multe de făcut până să ajungă pe harta muzicală a lumii.

Aproape totul despre acest spectacol-concert puteți găsi aici: Wagner@Ateneul Român – Parsifal.

Locul 2: Giuseppe Verdi – Falstaff 

Regia: Graham Vick, Scenografia: Samal Blak, Lighting design: Giuseppe di Iorio, Asistent de regie: Jacopo Spinei
Dirijor: Guillermo Garcia Calvo
Ștefan Ignat (Falstaff – debut), Cătălin Țoropoc (Ford – debut), Iulia Isaev (Alice), Ana Cebotari (Nanetta – debut), Sorana Negrea (Meg Page – debut), Andreea Iftimescu (Quickly – debut), Ștefan von Korch (Fenton – debut), Liviu Indricău (Caius – debut), Valentin Racoveanu (Bardolfo), Iustin Zetea (Pistola – debut)
Orchestra și Corul Operei Naționale București
Maestru de cor: Stelian Olariu, asistent maestru de cor: Daniel Jinga
Joi, 19 Februarie 2015, la Opera Națională București

Pentru că venirea lui Graham Vick în România înseamnă mai mult decât o nouă producție de operă. E un standard artistic pe care ONB nu l-a mai atins până acum, iar azi are orgoliul de a-l impune ca regulă. Am fost la aproape toate reprezentațiile de anul acesta și de fiecare dată m-am amuzat la fel de mult ca la premieră. Chiar dacă, din punct de vedere muzical, nu s-a atins absolutul, distribuția omogenă și efortul tuturor celor implicați de a se ridica la nivelul producției au făcut ca acest spectacol să devină unul dintre cele mai bune din repertoriul ONB.

Mai multe despre această producție, într-un material inedit: Falstaff News.

Locul 3: George Enescu – Œdipe

Regia: Valentina Carrasco, Scenografie: Blanca Añon, Costume: Barbara del Piano, Design video: Esterina Zarrillo, Lighting design: Peter van Praet
Orchestra și Corul Operei Naționale București
Dirijor: Adrian Morar, Maestru de cor: Stelian Olariu
Davide Damiani – Œdipe, Horia Sandu – Tiresias, Dan Indricău – Creon, Liviu Indricău – Păstorul, Marius Boloș – Marele Preot, Florin Simionca – Phorbas, Mihnea Lamatic – Străjerul, Vicenţiu Ţăranu – Teseu, Lucian Corchiș – Laios, Sidonia Nica – Iocasta, Sorana Negrea – Sfinxul (debut), Ala Cheptini – Antigona (debut), Antoaneta Bucur – Meropa (debut), Zoica Șohterus – O femeie tebană
Vineri, 20 Noiembrie 2015, la Opera Națională București

Un Œdipe pe cât de modern, pe atât de coerent dramatic, înlocuind hieraticul cu dimensiunea umană a personajelor strivite de destin. După ce Andrei Șerban și Petrică Ionescu au suferit de sindromul Cassandrei în opera lui Enescu, Valentina Carrasco a adus speranța că muzica lui Enescu poate fi înțeleasă așa cum trebuie. Proiectul era ca această producție să fie prezentată în timpul Festivalului Enescu și să-l aibă dirijor pe Leo Hussain. Premiera a avut loc însă abia la începutul stagiunii, în fața celui mai avizat public posibil, respectiv oameni din  domeniul operei din întreaga lume, participanți la conferința Opera Europa.

O cronică pe larg, în articolul: Un „Œdipe” care-i face dreptate lui Enescu.

Locul 4: Alban Berg – Wozzeck

Corul şi Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor: Leo Hussain
Dirijorul corului: Iosif Ion Prunner
Solişti: Michael Volle – Wozzeck – bariton, Evelyn Herlitzius – Maria – soprană, Andrei Sebastian Bucur – fiul Mariei, Arnold Bezuyen – Căpitanul – tenor, Martin Winkler – Doctorul – bas, Marius Vlad Budoiu – Tambur major – tenor, Cosmin Ifrim – Andres – tenor, Maria Jinga – Margret – contra alto, Valentin Vasiliu – Primul ucenic – bas, Șerban Vasile – Al doilea ucenic – bariton, Cosmin Ifrim – Nebunul – tenor
Luni, 14 Septembrie 2015, la Sala Mare a Palatului

Premiera românească a lui Wozzeck a avut loc anul acesta, la 90 de ani după creația ei de la Berlin, în fața unui public mult prea restrâns, deși organizatorii Festivalului Enescu anunțau că biletele erau epuizate. O distribuție extraordinară acompaniată de o orchestră românească reușind să-și depășească din nou condiția și un cor de copii adăugând tușa finală de emoție au făcut din acest spectacol o amintire greu de uitat, sporind regretele că nu a fost decât o operă în concert.

Cronica de atunci: Superb „Wozzeck”, cu puțin public, la Enescu 2015

Locul 5: Leonardo Vinci – Catone in Utica

„Il Pomo D’Oro”, Dirijor: Maxim Emelyanychev
Solişti: Franco Fagioli – Cesare, Juan Sancho – Catone, Ray Chenez – Marzia, Martin Mitterrutzner – Fulvio, Vince Yi – Emilia, Max Emanuel Cenčić – Arbace
Duminică, 6-7 Septembrie 2015, la Ateneul Român

În ciuda orei foarte târzii la care a fost programat, în ciuda lungimii neobișnuite (patru ore), în ciuda prezentării în concert, ba chiar și a înlocuirii în ultimul moment a dirijorului, Catone in Utica a fost un spectacol de ținut minte. Pentru nebunia baroc, pentru vocalizele amețitoare ale celor patru contratenori, pentru prospețimea unei opere scrise în zorii acestui gen muzical.

Impresiile de atunci, pe larg, în articolul: „Catone in Utica” la Ateneu.

Top 5 concerte

Nu voi mai detalia, lista este oarecum previzibilă datorită concertelor din cadrul Enescu 2015. Așadar, pe scurt:

1. Concertul Berliner Philharmoniker (Enescu 2015): Argumentele sunt inutile și superlative, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost alegerea programului, cu Șostakovici și Britten.
2. Recital Piotr Anderszewski (Enescu 2015): Pentru al său Bach, cum rar se poate auzi.
3. Richard Strauss: Vier letzte lieder – Lise Davidsen/Christian Badea/Filarmonica  Geroge Enescu și  Anja Harteros/Christian Thieleman/ Staatskapelle Dreseden – Oricât de ciudată ar părea alăturarea, îmi este foarte greu să le despart. Între tinerețea și impactul unei voci senzaționale (Lise Davidsen) și intelectualitatea unei Anja Harteros n-am reușit să fac diferența.
4. La Faenza: Il Giardino di Giulio Caccini – o alegere subiectivă; pentru simplitatea și sinceritatea interpretării greu de regăsit într-un concert clasic.
   
5. Pergolesi: Stabat mater la Biserica Anglicană – un concert caritabil în memoria #colectiv. Alte detalii sunt de prisos.

Piotr Anderszewski

Lise Davidsen, Christian Badea, la Ateneul Român (Foto: Romeo Zaharia)

Anja Harteros