Unul dintre premiile importante ale industriei discografice este Diapason d’or, acordat de revista franceză care-i dă numele: Diapason. Acest premiu se acordă în fiecare lună unui disc din fiecare categorie (simfonic, muzică de cameră, recital operă, muzică sacră etc.), dintr-un total de zeci de înregistrări primite la redacție. Din duzina de discuri premiate de-a lungul unui an la o categorie, redactorii publicației aleg unul singur pe care-l premiază pe anul respectiv. În 2016, dintre câteva sute de discuri cu muzică de cameră, Cvartetul Belcea a câștigat marele Diapason d’or, evident, alături de cel pentru luna Septembrie, când a fost recenzat discul lor cu muzică de Johannes Brahms, produs de studiourile Alpha.

Cvartetul Belcea a fost înființat în anul 1994 de patru studenți la Royal College of Music, iar Corina Belcea, violonistă originară din Timișoara, dă numele acestui cvartet. De-a lungul carierei lor, acest grup a câștigat multe premii pentru diverse înregistări, consolidându-și o reputație ieșită din comun. Formația își are rezidența la Vienna Konzerthaus și la London’s Guildhall School of Music and Drama, concertând însă în toată lumea (au fost și în România, ultima dată la Festivalul Enescu din 2015, cu un program de muzică de Schubert).

De-a lungul timpului, Diapason d’or a mai fost câștigat și de alte discuri relevante pentru publicul românesc. Câteva exemple, din memorie, cu riscul de a omite nume importante: Œdipe (înregistrarea din 1990 de la EMI, cu José Van Dam și Lawrence Foster), La rondine (discul Angelei Gheorghiu) etc.

Deși îmi place să scriu recenzii de disc, de data aceasta prefer să reproduc ce-au scris cele mai importante publicații muzicale din Marea Britanie (Gramophone, BBC Music) și Franța (Diapason, Classica) despre discul premiat, pentru că diversitatea de opinii ale criticilor este foarte interesantă, iar perspectiva asupra acestei înregistrări este completă. Pe de altă parte, recenziile de mai jos arată și cât de departe suntem în România de acest gen publicistic. Voi dezvolta tema într-un articol viitor.

Și un ultim amănunt: CD-urile înregistrate de Cvartetul Belcea sunt scumpe (cele trei volume ale integralei de cvartete ale lui Beethoven costă 30 € fiecare, iar discul cu muzică de Brahms în jur de 25 €), unul dintre motivele cele mai serioase pentru a vă abona la un serviciu de streaming, pentru prețul căruia (cca. 5 €/lună, depinzând de furnizor: iTunes, Google Play etc.) aveți acces nelimitat (inclusiv offline) la toată discografia grupului.

Diapason, No. 649 – Septembrie 2016

Tot Diapason este și publicația care a recenzat prima discul și îl apreciază ca fiind înregistrarea lunii Septembrie.

Noutate:
Johannes Brahms (1833-1897)
Cele trei cvartete de coarde. Cvintetul cu pian op. 34.
Cvartetul Belcea, Till Fellner (pian).
Alpha (2 CD-uri).
2014 și 2015. TT: 2h30’.
Tehnică: 3,5/5

Înregistrat în noiembrie 2014, martie, mai și decembrie 2015 la Aldeburgh Music, Britten Studio, Snape (UK), de John Fraser și Ian Watson. O priză de sunet de proximitate destul de mare, care prezintă un spațiu sonor pe lățime și care, în realitate, nu include și acustica locului. Totuși, avem o imagine ușor plată și sunete medii puțin „ciupite”.

Deși nu foarte bogată și oarecum uitată, creația lui Brahms pentru cvartete de coarde rămâne, prin forța sa estetică, una dintre cele mai importante din secolul XIX. Filiația cu Beethoven, evidentă la unii interpreți (cele două Cvartete op. 51 sunt primele specimene importante ale genului în descendența directă a celor trei Cvartete Razumovski), nu este preocuparea majoră a Cvartetului Belcea. În anumite mișcări, nu sunt departe de a îndrăzni (și de a-și asuma cu o disciplină magistrală) un ton la fel de violent și neliniștit, la fel de viguros și febril ca în cele două cvartete ale lui Janacek (lectură de antologie, cf. nr. 642 din discografia comparată din Lettre intimes, de Nicolas Derny).

În Allegro inițial din Opus 51 nr 1 în Do minor, Cvartetul Belcea exaltă o muzică a ideii, care nu are ca scop să fie o artă a divertismentului, ci mai degrabă să atingă profunzimile sufletului și în care Schönberg a văzut sursa multor cercetări din secolul XX. Acest aliaj de energie sinceră, finețe, amploare a respirației și opulență coloristică se vede subliniat de o priză de sunet mai atentă la relief decât la fuziunea instrumentală. Iluminarea în același timp aerată și vie a detaliului sapă toate contrastele Opusului 51 nr 2 în La minor și ale Opusului 67 în Si bemol major. Mișcările arcușului sunt largi. Ritmurile gâfâinde mai degrabă segmentează decât unesc și favorizează o lectură uneori mai mult verticală decât orizontală.

Opus față de Cvartetul Artemis (cf. nr. 639), Belcea păstrează o distanță considerabilă față de modelul regal al Cvartetului Alban Berg (Diapason d’or, cf. nr. 645). Densitatea dezlănțuită este stăpânită la cel mai înalt nivel de muzicieni al căror model de frazare conferă fiecărei note o greutate specifică.

În Cvintetul în Fa minor, interpretarea cu excepțională muzicalitate a viorii întâi, Corina Belcea, nu creează dezechilibre suplimentare cu inflexiunile partenerilor săi. Gradul de integrare a pianului în cadrul structurii generale este o trăsătură marcantă a lucrării, iar Till Fellner se străduiește în acest sens: la fiecare secțiune mai lirică, el crește tensiunea în loc să o scadă. Departe de orice exuberanță prea concertantă și mai degrabă pe filiera viziunilor dramatice și riguroase care domină discografia (Serkin/Busch, Andsnes/Artemis, P. Gulda/Hagen), Fellner iluminează arhitectura din interior, în timp ce arcușurile febrile, nervoase, senzuale deschid spații largi.

Patrick Szersnovicz

Diapason, No. 650 – Octombrie 2016 și No. 652 – Decembrie 2016

În luna următoare, Diapason publică un micro interviu cu violonista Corina Belcea la rubrica Leur parole est d’or (din care se inspiră și rubrica de pe acest blog intitulată Muzica lor). Textul este reluat și în luna Decembrie, când Cvartetul Belcea primește premiul Diapason d’or 2016.

Muzică de cameră
Brahms: Cvartet de coarde. Cvintet cu pian.
Cvartetul Belcea, Till Felner (pian)

Cvartetul Belcea au ales pentru Brahms un ton violent și tulburat. Till Felner iluminează arhitectura, în timp ce arcușurile înflăcărate, nervoase, senzuale deschid spații largi.

Cvartetul Belcea: „După mulți ani consacrați altor mari compozitori și după ce am înregistrat integralele cvartetelor de Bartok și Beethoven, ni s-a părut important să ne scufundăm un sezon complet în muzica lui Brahms. Prin urmare, 2014-2015 s-a articulat în jurul a trei programe, toate incluzând câte un cvartet de Brahms, o lucrare din prima și o lucrare din a doua școală vieneză. Această alegere nu a venit de la sine, căci, mult timp, am fost de părere că ceea ce noi numeam idealul sunetului lui Brahms nu corespundea cu calitățile de bază ale ansamblului nostru. Din punctul nostru de vedere, estetica brahmsiană este caracterizată de o rotunjime și o căldură sonore, dar și de o mare amplitudine a liniilor tematice, după cum bine a dovedit Cvartetul Guarneri. Iar pentru a duce la bun sfârșit această cercetare delicată dar pasionantă, nimic mai potrivit decât înregistrarea acestor lucrări! Prin urmare, la sfârșitul fiecărui ciclu de concerte, ne duceam la Aldeburgh, în Anglia, orașul lui Benjamin Britten, important centru al culturii muzicale britanice și, de cinci ani, locul unde ne facem înregistrările. Deci, în trei sesiuni, am putut realizat două proiecte paralele: unul consacrat celei de-a doua școli vieneze, cu Noaptea transfigurată de Schönberg, Suita lirică de Berg și Cinci mișcări de Webern, iar al doilea cu acest dublu disc dedicat lui Brahms. Și un detaliu amuzant: între a doua sesiune din martie 2015 și a treia sesiune din mai al aceluiași an, doi dintre noi s-au trezit cu câte un bebeluș în brațe. Prin urmare, a trebuit să reorganizăm totul imediat!”

Classica, No 186 – Octombrie 2016

Rivalii celor de la Diapason sunt cei de la revista franceză Classica (fosta Le Monde de la Musique), în luna Octombrie discul este remarcat și de aceștia, dar mai critic. O observație interesantă este că fiecare dintre cele două publicații au un tiraj de cca 25-30.000 de exemplare (cam cât are un cotidian mare din România, din categoria quality, cum sunt Adevărul, sau Jurnalul Național).

Johannes Brahms (1833 – 1897)
3 stele (din 4)
Cele trei cvartete de coarde.
Cvintet pentru pian și coarde
Cvartetul Belcea, Till Fellner (pian)
Alpha 2 CD-uri, 2014-2015, 2 h30

După un frumos disc consacrat celei de-a doua școli vieneze, Cvartetul Belcea revine la marele repertoriu cu un Brahms după modelul înregistrării lor cu Beethoven, adică interesant dar, în același timp, dezamăgitor. Dezamăgitor pentru că acest Cvartet posedă toate calitățile necesare pentru a străluci: capacități instrumentale extraordinare atât la nivel individual cât și colectiv, o sonoritate foarte frumoasă, un sens narativ evident. Din nefericire, ei cedează adeseori tentației facilului, a exteriorității sau a firului muzicii, în detrimentul construcției și reflecției stilistice, care se află totuși adeseori la baza scriiturii cvartetului. Alegerea unor tempi reținuți, așa cum fac în mod global, nu este de ajuns pentru a propune interpretări reușite. Destul de rapid, liniile cedează: contrastele între dinamici dispar, densitatea se confundă cu puterea, ierarhia polifonică se fragmentează.

Toate astea produc căderi de tensiune și întind progresiv un discurs lipsit de unitate în aceste structuri de mari dimensiuni, care exact de asta au nevoie, așa cum ne dovedesc Cvartetul Berg (Teldec) sau Cvartetul Takács (Hyperion). În Cvintet, Till Fellner aduce multă pudoare și rigoare Cvartetului Belcea. În plus, aduce și o ureche mai fină și palete de culori de nuanțe mai detaliate. La polul opus lui Gulda și Cvartetului Hagen (DG), pasionanți dar foarte concertanți, pianul lui Fellner nu este decât un instrument cu coarde suplimentar, care nu se impune niciodată în mod autoritar. Ni se oferă o versiune foarte simplă și poetică, ce duce lipsă uneori de animație, dar care se impune prin rafinament.

Antoine Mignon

Gramophone – Octombrie 2016

Britanicii de la Gramophone reperează înregistrarea în Octombrie și nu ratează să scrie o recenzie. O cronică importantă, aproape la fel de importantă ca premiul de la Diapason, întrucât Grampohone are o audiență mai mare decât publicația franceză și o istorie foarte lungă (primul număr a apărut în 1923), fiind aproape exclusiv dedicată comentării discurilor care apar în fiecare lună pe piața britanică. Acum câțiva ani, Cvartetul Belcea a câștigat premiul acordat de Gramophone pentru cea mai bună înregistrare de muzică de cameră, pentru discul lor cu cvartete de Beethoven.

Brahms
Trei Cvartete de coarde. Cvintet cu pian, op. 34a
Till Fellner pianoforte/Cvartetul Belcea
Alpha M 2 ALPHA248 (150’ * DDD)

În 2003, Cvartetul Belcea a înregistrat la EMI o versiune la limita nebuniei pentru Cvartetul în Do minor de Brahms (op 51 nr. 1). Aici, cu mai bine de zece ani mai târziu, concepția lor își păstrează ferocitatea fundamentală, dar mai scade din furia aproape obositoare. Partitura lui Brahms conține atât de multă agitație – contururi melodice colțuroase, motive obsesionale și prime măsuri sufocătoare –, încât forțarea interpretării este mai puțin eficientă decât respectarea partiturii. Perspectiva mai largă pe alocuri prezentată în această nouă înregistrare Alpha este mai satisfăcătoare nu doar în elucidarea detaliilor – ascultați, de pildă, greutatea pasajelor marcato din prima mișcare, ce începe la 6’02’’ –, ci și în transmiterea unei afecțiuni puternice.

Prin urmare, mișcarea lentă este aici mult mai convigătoare și cuprinde o sensibilitate mai puternică în subtilitățile armonice.

Din anumite puncte de vedere, interpretarea pe care o oferă Belcea lucrării op 51 nr 2 este și mai impresionantă, echilibrând atent rigoarea și spontaneitatea. Într-adevăr, muzicienii își iau adeseori libertăți îndrăznețe în ceea ce privește tempoul, dar rezultatul este extraordinar. Remarcați modul în care se lasă să alunece tandru în notele lungi ale temei a doua din prima mișcare, sau în impulsivitatea pasionată din Andante moderato. Și-atunci ce surpriză că deschiderea Vivace a op 67 sună atât de încorsetată ritmic și emoțional; nu găsim aici nimic din exuberanța jucăușă întâlnită, de pildă, în înregistrarea cu Cvartetul Takács. Din fericire, mișcările rămase ne arată un Cvartet Belcea revenit în formă, iar cele două mișcări finale sunt extrem de antrenante prin amestecul de blândețe și melancolie.

Cvintetul cu pian este, din multe puncte de vedere, o realizare absolut impecabilă, cu minunate umbre chiaroscuro și cu o incisivitate ritmică extrem de eficientă în special în Scherzo și finale. Într-adevăr, Scherzo este aproape înspăimântător în neliniștea sa, în care ritmurile punctate sunt redate ca un cod morse. Till Fellner și cvartetul sunt foarte atenți la exprimare și astfel chiar și texturile mai dense capătă claritate. Și, în finale, cei cinci sunt printre puținii interpreți care respectă instrucțiunea dată de Brahms conform căreia semitonul din introducerea la Poco sostenuto și sfertul de ton din Allegro non troppo trebuie să fie în același tempo.

Ceea ce lipsește aici este acel abandon liric pe care îl auzim în Cvartetul în La minor. Interpretarea este scrupulos de muzicală, dar nu are impetuozitatea unor Houghs și Takács și, în mișcarea lentă, nici tandrețea plină de emoție de la Eschenbach și Amadeus (DG). În afara acestor observații, setul de față oferă destule idei noi și motive de plăcere pentru a fi demn de atenția unui brahmsian devotat.

Andrew Farach-Colton

Cvartetul de coarde nr 1 – selecție pentru comparație:
Cvartetul Belcea (4/04R) (EMI/WARN) 235712-2

Cvartetul de coarde nr 3 – selecție pentru comparație:
Cvartetul Takács (12/08) (HYPE) CDA67552

Cvintetul cu pian – selecție pentru comparație:
Eschenbach, Cvartetul Amadeus
(1/69R, 8/69R) (DG) 474 358-2GB5
Hough, Cvartetul Takács (1/08) (HYPE) (CDA67551)

BBC Music – Decembrie 2016

În final, cronica celor de la BBC Music, revista radioteleviziunii britanice. Deși mult mai recentă, standardul impus de Grampohone îi face pe cei de la BBC să editeze o publicație de același nivel. E aproape ridicol, atunci când te gândești la realizările autohtone, cum ar fi Revista Muzicală Radio, publicația online a Radioului național, îngropată sub mormane de comunicate de presă și necrologuri, în care recenzia de disc practic nici nu există.

Johannes Brahms
Cvartele de coarde 1-3
Cvintetul cu pian în fa minor, op. 34
Cvartetul Belcea; Till Fellner (pian)
Alpha 248 149:40 min (2 discuri)

Muzica de cameră a lui Brahms pare să fie de mai multe luni în meniul principal al înregistrărilor, deși în programul concertelor minunatele lui cvartete de coarde se află mereu pe locul doi după Beethoven și compania. În acest cel mai recent set al Cvartetului Belcea, avem interpretări cu tonalități bogate, extrem de romantice, încărcate de un soare luxuriant. Cu mulți portamenti, ei exprimă plenar tot ceea ce simt și lasă muzica să îmbrățișeze ascultătorul.

Frumusețea deplină a tonului este în același timp un punct forte și o mică slăbiciune a acestei înregistrări, deoarece te poți pierde cu ușurință în ea, indiferent dacă este vorba despre bogăția declamatorie a vioarei întâi a Corinei Belcea, de căldura cu care îi răspunde violoncelistul Antoine Lederlin, sau de luxul catifelat din pianissimi lui Till Fellner, în Cvintetul cu pian. Mai precis, prima mișcare a Cvintetului pare uneori să „se așeze” prea des, iar Andantele care urmează este aproape din ciocolată pură. Aceste texturi delicioase pot fi echilibrate și, tot așa, pot primi un simț mai puternic al perspectivei și narațiunii, printr-o urgență mai mare, care ar crea și mai multă tensiune. În schimb, rezultatul poate fi perceput ca fiind puțin cam prea confortabil.

În general, cvartetele de coarde sunt mai satisfăcătoare: ansamblul splendid al Cvartetului Belcea și echilibrul înnăscut creează o senzație de melancolie în dramaticul Cvartet de coarde în Do minor nr. 1 și în contemplativul Cvartet nr 2 în La minor. De asemenea, ei par să se simtă perfect în largul lor în genialitatea autumnală a Cvartetului nr. 3, în Si bemol major. Este o audiție foarte plăcută, cu o calitate bună a sunetului și, din perspectivă tehnică, interpretarea este superbă – dar în multe momente m-am trezit dorindu-mi mai multă subtilitate și obscuritate.

Jessica Duchen

Interpretare 4/5
Înregistrare 5/5

 Articolele originale: